en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Bernard, abate, înv. **; Samuel, profet

 Liturghierul Roman

20 august

Sfântul Bernard
 

 

Ant. la intrare 
Domnul l-a umplut pe sfântul Bernard cu duhul înţelepciunii,
şi el, cu o învăţătură clară, a slujit poporul lui Dumnezeu.


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care pe sfântul abate Bernard, aprins de râvna casei tale,
l-ai făcut torţă ce arde şi luminează în Biserică,
dă-ne, te rugăm, harul, prin mijlocirea lui,
ca, înflăcăraţi de acelaşi duh, să umblăm necontenit ca fii ai luminii.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Înfăţişăm maiestăţii tale, Doamne,
sacramentul unităţii şi al păcii,
astăzi, când celebrăm amintirea sfântului abate Bernard,
care, strălucit în cuvânt şi faptă, a lucrat fără preget,
înfăptuind buna rânduială şi înţelegere în Biserica ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
 
Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine,
aşa v-am iubit şi eu pe voi.
Rămâneţi în iubirea mea, spune Domnul.         
In 15,9


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Hrana cerească pe care am primit-o, Doamne, astăzi,
când celebrăm amintirea sfântului Bernard,
să rodească deplin în noi,
ca, întăriţi de exemplul lui şi călăuziţi de învăţătura lui,
să fim răpiţi de iubirea Cuvântului tău întrupat, Isus Cristos.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Bernard (1090-1153) s-a născut lângă Dijon, în Franţa. Pe când era student, colegii săi îi respectau atât de mult delicateţea şi seriozitatea încât spuneau: “Să tăcem, se apropie Bernard!”. În anul 1111 a intrat în mănăstirea de la Cîteaux cu 30 de tovarăşi şi a făcut din mica mănăstire din Burgundia leagănul unui nou ordin. Scrierile sale, mai ales Comentariul asupra Cântării cântărilor şi Tratatul despre iubirea de Dumnezeu, îl fac cunoscut pe omul cu experienţă mistică şi ştiinţa teologică. De la el au rămas alte 12 tratate spirituale, peste 300 de predici, 500 de scrisori. Călătoreşte mult, întemeind 65 de mănăstiri; predică a doua cruciadă, jucând un rol de profet pe lângă papi şi regi, denunţând toate nedreptăţile.

 

LECTURA I
Îl va umple de Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii.
Citire din cartea lui Ben Sirah 15,1-6

1 Cel care se teme de Domnul
va face toate acestea
şi cel care stăpâneşte înţelepciunea o va dobândi.
2 Ea îi va ieşi în întâmpinare ca o mamă
şi ca o fecioară îl va primi.
3 Îl va hrăni cu pâinea înţelegerii
şi-i va da să bea apa înţelepciunii.
4 Se va sprijini de ea şi nu se va clătina,
se va ţine de ea şi nu va fi făcut de ruşine.
5 Îl va înălţa deasupra semenilor săi
şi în mijlocul adunării îi va dezlega gura.
Îl va umple de Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii
şi-l va face să îmbrace un veşmânt de glorie.
6 El va găsi bucuria şi cununa veseliei
şi va moşteni un nume veşnic.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),9.10.11.12.13.14 (R.: 12b)

R
.: Învaţă-mă, Doamne,
hotărârile tale!

9 Cum va putea un tânăr să rămână curat pe cale?
Numai păzind cuvintele tale. R.

10 Te caut din toată inima;
nu lăsa să mă abat de la poruncile tale! R.

11 Păstrez în inimă cuvintele tale,
ca să nu păcătuiesc împotriva ta. R.

12 Binecuvântat eşti, Doamne;
învaţă-mă hotărârile tale! R.

13 Vestesc cu buzele mele
toate judecăţile gurii tale. R.

14 Mă bucur pe calea mărturiilor tale,
mai mult decât de orice bogăţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,9b.5b
(Aleluia) „Rămâneţi în iubirea mea”, spune Domnul.
„Cel care rămâne în mine şi eu în el,
acela aduce roade multe”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tată, vreau ca acolo unde sunt eu
să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 17,20-26

20 În acel timp,
Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel:
„Tată, nu mă rog numai pentru ei,
ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor,
21 ca toţi să fie una,după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine,
ca şi ei să fie una în noi,
pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.
22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o,
ca ei să fie una, după cum noi suntem una:
23 eu în ei şi tu în mine, ca să fie desăvârşiţi în unire,
încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis
şi i-ai iubit pe ei aşa cum m-ai iubit pe mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu
să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat,
ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o,
pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut,
iar aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis.
26 Eu le-am revelat numele tău şi-l voi revela,
pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine
să fie în ei şi eu în ei”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Ez 43,1-7; Ps 84; Mt 23,1-12

Mai mulţi ani după ce declarase că gloria Domnului părăsea cetatea sfântă, Ezechiel proclamă un mesaj contrar, relatează o nouă viziune, la fel de consolantă pe cât de descurajantă a fost viziunea dinainte. Profetul are grijă să sublinieze corespondenţa între cele două viziuni: „Această viziune semăna cu aceea pe care am avut-o atunci când Domnul venise să anunţe distrugerea cetăţii”. Dumnezeu, de această dată, promite să se întoarcă la Ierusalim şi să locuiască din nou în templu, în mijlocul poporului său. Este promisiunea unei restaurări minunate: gloria Domnului va umple templul. În viziunea sa, Ezechiel vede deja promisiunea realizată: „Duhul m-a ridicat şi m-a dus în curtea interioară. Slava Domnului umplea templul”.

Aceasta corespunde momentului relatat în Cartea Exodului: când Moise sfârşise de instalat cortul, norul a acoperit cortul întâlnirii şi gloria Domnului a umplut locuinţa: „Moise n-a putut să intre în cortul întâlnirii deoarece norul stătea deasupra sa şi slava Domnului umplea locuinţa”.

În timpul dedicării templului lui Solomon s-a întâmplat aceeaşi minune: „Abia că au ieşit din sanctuar preoţii şi norul a umplut templul şi preoţii nu au mai putut să rămână pentru a împlini serviciul din cauza norului, deoarece slava Domnului umplea templul” (1Rg 8,10).

Dumnezeu promitea, astfel, să locuiască în mijlocul israeliţilor: „Fiul omului, acesta este locul tronului meu, unde voi locui în mijlocul israeliţilor pentru totdeauna”.

În realitate, deja Vechiul Testament recunoştea că templul material nu era cu adevărat locuinţa lui Dumnezeu. Mai mult sau mai puţin în acelaşi timp al lui Ezechiel, profetul care vorbeşte la sfârşitul Cărţii lui Isaia proclamă acest oracol: „Aşa zice Domnul: cerul este tronul meu, pământul este scăunel picioarelor mele. Ce casă mi-aţi putea construi, în ce loc aş putea să-mi fixez locuinţa? Toate lucrurile sunt făcute de mâna mea, şi ele îmi aparţin B spune Domnul”. Adevăratul templu, deci, nu poate fi un edificiu material. Templul despre care vorbeşte Ezechiel, al doilea templu, a fost şi el distrus; Dumnezeu nu a rămas pentru totdeauna, deoarece acel templu prefigura un alt templu perfect, umanitatea lui Cristos, adevăratul sanctuar în care putem să-l întâlnim pe Dumnezeu. Numai prin Cristos profeţia lui Ezechiel are sens: „Acesta este locul unde eu voi locui în mijlocul poporului meu pentru totdeauna”. Sfântul Ioan afirmă: „Dacă cineva recunoaşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu locuieşte în el şi el în Dumnezeu” (1In 4,15). Aceasta este situaţia noastră minunată, pentru care trebuie să-i mulţumim mereu lui Dumnezeu.