en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Roza de Lima, fc. *; Flavian, ep.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XXI-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi!
Mântuieşte-l, Dumnezeule, pe slujitorul tău,
care şi-a pus încrederea în tine.
Ai milă de mine, Doamne, către tine strig toată ziua.                                                   Cf. Ps 85,1-3

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care uneşti într-o singură voinţă cugetele
celor ce cred în tine, dă-i poporului tăuharul să iubească
ceea ce porunceşti şi să dorească ceea ce făgăduieşti,
pentru ca, în nestatornicia lumii acesteia, inimile noastre
să fie ancorate acolo unde se află adevăratele bucurii.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Prin jertfa pe care Cristos a adus-o o dată pentru totdeauna,
tu ai făcut din noi, Doamne, fiii tăi, dobândindu-ţi
un popor sfânt; binevoieşte a revărsa
asupra Bisericii tale darul unităţii şi al păcii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Tu saturi pământul, Doamne,
cu rodul lucrărilor tale, din pământ scoţi
pâinea şi vinul ce înveselesc inima omului.                                                  Cf. Ps 103,1315

sau:

Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
are viaţa veşnică,
şi eu îl voi învia în ziua de apoi, spune Domnul,                                               In 6,54

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, ca îndurarea ta să lucreze în noi
şi să ne vindece pe deplin; transformă-ne şi înflăcărează-ne
cu iubirea ta, ca să putem să-ţi fim plăcuţi în toate.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Uneori preferăm să interpretăm legea literal, astfel conştiinţa noastră e salvată. Concentrându-ne asupra aspectelor exterioare ne simţim în siguranţă, împliniţi formal. Dar aşa nu facem decât să ne minţim pe noi înşine: A-l urma pe Cristos nu înseamnă a salva aparenţele fără a avea grijă de aspectul interior. A fi creştin înseamnă a ne concentra spre ceea ce este esenţial: dreptatea, mila, credinţa.

 

LECTURA I
Ţineţi tradiţiile pe care le-aţi primit.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Tesaloniceni 2,1-3a.14-17

1 Fraţilor,
referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos
şi la adunarea noastră împreună cu el,
vă rugăm
2 să nu vă lăsaţi tulburaţi repede la minte
sau înspăimântaţi nici de vreun duh,
nici de vreun cuvânt,
nici de vreo scrisoare ce pare a fi de la noi,
cum că ziua Domnului ar fi aproape!
3a Nimeni să nu vă amăgească în niciun fel.
14 Dumnezeu v-a chemat prin evanghelia noastră
spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari
şi ţineţi tradiţiile pe care le-aţi primit
fie prin cuvânt, fie prin scrisoarea noastră!
16 Însuşi Domnul nostru Isus Cristos
şi Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit
şi ne-a dat prin har mângâiere veşnică şi o bună speranţă,
17 să vă mângâie inimile
şi să vă întărească în orice faptă şi cuvânt bun!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),10.11-12a.12b-13 (R.: 13b)

R
.: Domnul vine
să judece pământul.

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El a stabilit pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate.R.

11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul,

să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea!
12a Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele. R.

12b Să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor
13 în faţa Domnului care vine,
pentru că vine să judece pământul!
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele în adevărul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere;
el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Acestea trebuia să le faceţi,
iar pe acelea să nu le neglijaţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 23,23-26

23 În acel timp,
Isus le-a spus:
„Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi!
Voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion,
dar lăsaţi la o parte ce este mai greu din Lege:
judecata, îndurarea, credinţa.
Acestea trebuia să le faceţi,
iar pe acelea să nu le neglijaţi!
24 Călăuze oarbe!
Voi strecuraţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila.
25 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi!
Voi curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei,
dar în interior sunt pline de jaf şi necumpătare.
26 Fariseu orb!
Curăţă mai întâi interiorul paharului,
ca să devină curat şi exteriorul lui”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

2Tes 2,1-3.13-17; Ps 95; Mt 23,23-26

Timpul Noului Testament era timpul marilor aşteptări; începutul evenimentelor din urmă era dat de învierea lui Isus, eveniment pe care îl putem numi escatologic, eveniment ce dădea convingerea că sfârşitul nu era departe, întrucât chiar unele cuvinte ale lui Isus puteau fi interpretate în acest sens: în curând avea să aibă loc reîntoarcerea sa, judecata universală, învierea şi gloria cerească. Alte cuvinte afirmau, în schimb, că nimeni nu cunoştea momentul venirii glorioase: „Nu ştiţi în care zi va veni Domnul vostru” (Mt 24,42). Situaţia era, deci, foarte incertă şi provoca o oarecare efervescenţă, o agitaţie „cu privire la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi unirea noastră cu el”, cum scrie sfântul Paul în pasajul pe care ni-l prezintă liturgia de astăzi. Unii creştini erau cuprinşi total de această febră a aşteptării şi nu se mai interesau de lucrurile obişnuite; erau înspăimântaţi şi tulburaţi, vorbeau despre inspiraţii, despre revelaţii, ajunseseră în posesia unor scrisori senzaţionale pe această temă pe care unii le atribuiau lui Paul. El trebuie, deci, să ia atitudine în faţa acestei agitaţii nesănătoase şi îi roagă pe tesaloniceni: „Să nu vă pierdeţi prea repede cumpătul şi să nu vă înspăimântaţi. Nu vă lăsaţi duşi în eroare de nimeni, în nici un fel”, nici de pretinse inspiraţii, nici de cuvinte, nici de scrisori atribuite pe nedrept nouă, ca şi cum ziua Domnului ar fi iminentă. Într-un anume sens, ziua Domnului este mereu iminentă, dar nu putem lua acest lucru ca pretext pentru a înceta să trăim cu generozitate viaţa creştină. Atmosfera normală a vieţii creştine nu este efervescenţa avidă după revelaţii, ci atmosfera păcii lui Cristos, a răbdării şi a perseverenţei în muncă şi în luptă. Dumnezeu a promis că vom fi „părtaşi la slava Domnului nostru Isus Cristos”, însă asta nu înseamnă că există libertatea de a face doar ceea ce dictează fantezia. Paul invită creştinii să rămână statornici în tradiţiile „pe care le-aţi primit de la noi, atât prin viu grai, cât şi prin scrisoarea noastră”.

Este semnificativă această insistenţă asupra tradiţiilor: la începutul Bisericii au existat deja tradiţii ce trebuiau observate pentru a putea trăi o viaţa creştină autentică. Trebuie, desigur, primită marea speranţă pe care Dumnezeu ne-o transmite prin evanghelie: „Dumnezeu v-a ales să fiţi primii mântuiţi”, însă această speranţă trebuie să fie însoţită în mod necesar de docilitatea faţă de „opera sfinţitoare a Duhului”; deci nu trebuie să fim leneşi şi să sperăm, să aşteptăm, ci să facem împreună cu Domnul orice lucrare bună. Acesta este salutul lui Paul către tesaloniceni: „Domnul nostru Isus CristosY el să vă mângâie şi să vă întărească inimile, ca să puteţi săvârşi binele în tot ce faceţi şi spuneţi”.

Viaţa creştină se trăieşte în mod autentic în realitatea cotidiană, în binele ce transpare din cuvânt şi acţiune.