en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Monica **; Cezar de Arles, ep.

 Liturghierul Roman

 

27 august
Sfânta Monica


Ant. la intrare 
Femeia care se teme de Domnul este vrednică de cinste;
copiii ei o binecuvântează,
iar bărbatul ei o laudă (T.P. aleluia).                                                     Cf. Prov 31,30.28

sau:
Îşi deschide mâna către cel lipsit
şi îşi întinde mâna către cel sărac
şi nu mănâncă pâine fără să lucreze (T.P. aleluia).                          Cf. Prov 31,20.27

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, mângâietorul celor întristaţi,
care ai primit cu îndurare
lacrimile de mamă ale sfintei Monica,
pentru convertirea fiului ei, Augustin,
dă-ne, te rugăm, harul, prin mijlocirea acestor sfinţi,
să ne plângem păcatele,
şi astfel, să dobândim de la tine iertare şi alinare.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR\
Îţi aducem jertfe, Doamne,
cinstind amintirea sfintei Monica,
şi te rugăm cu umilinţă,
ca ele să ne dobândească iertare de păcate şi mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Împărăţia cerurilor
este asemenea unui negustor care caută perle frumoase;
când a găsit una de mare valoare,
a vândut tot ce avea şi a cumpărat-o (T.P. aleluia).                     Cf. Mt 13,45-46

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Lucrarea preasfintelor taine
să ne lumineze şi să ne înflăcăreze,
Dumnezeule atotputernic,
în această sărbătoare a sfintei Monica,
ca să ardem necontenit de o râvnă sfântă
şi să aducem rod îmbelşugat de fapte bune.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Creştină din Tagaste (astăzi Souk Ahres), din Africa romană, Monica (cca 332-387), după 30 de ani de rugăciune, a obţinut convertirea soţului ei păgân, Patriciu, care era violent şi desfrânat. Ea l-a îmblânzit prin metoda pe care Augustin o explica astfel: el îşi ţinea mâna departe de ea, deoarece ea îşi stăpânea limba. A avut doi fii, pe Augustin şi Navigiu, şi o fiică al cărui nume nu este cunoscut. Fiul ei mai mare, Augustin, o nemulţumea prin purtarea lui nedemnă. Încurajată de cuvintele episcopului de Milano, sfântul Ambrozie: “Nu e posibil ca fiul atâtor lacrimi să piară”, ea nu încetează să se roage pentru Augustin, care după 16 ani se converteşte, murind apoi în braţele lui, la Ostia.

 

LECTURA I
Soarele se înalţă în înălţimile Domnului
şi frumuseţea femeii bune se vede în ordinea casei sale.
Citire din cartea lui Ben Sirah 26,1-4.13-16

1 Fericit este bărbatul unei soţii bune
şi numărul zilelor sale se va dubla!
2 Femeia bărbătoasă face bucurie soţului ei
şi va umple anii lui cu pace!
3 Femeia bună este o parte bună
şi va fi dată ca parte celor care se tem de Domnul.
4 Fie bogat, fie chiar sărac, inima lui este bună,
în orice vreme, chipul lui, vesel.
13 Graţia femeii îl va încânta pe soţul ei
şi ştiinţa ei îi va întări oasele.
14 Dar al Domnului este femeia tăcută,
nu există egal pentru cea cu sufletul educat.
15 Har peste har este femeia pudică
şi nu poate fi cântărită cea cu sufletul înfrânat.
16 Soarele se înalţă în înălţimile Domnului
şi frumuseţea femeii bune se vede în ordinea casei sale.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 130(131),1.2.3

R
.: Păstrează, Doamne,
inima mea în pace!

1 Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată,
nici nu privesc cu trufie;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea înalte pentru mine. R.

2 Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,
ca un copil înţărcat la sânul mamei sale.
Da, sufletul meu este în mine
ca un copil înţărcat în braţele mamei sale. R.

3 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
de acum şi până-n veac! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Eu sunt lumina lumii”, spune Domnul.
„Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tinere, îţi zic, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 7,11-17

11 În acel timp,
Isus s-a dus într-o cetate numită Nain.
Mergeau împreună cu el discipolii
şi o mare mulţime.
12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii,
iată că era dus la mormânt un mort,
singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă;
şi multă lume din cetate era cu ea.
13 Când a văzut-o,Domnului i s-a făcut milă de ea
şi i-a zis: „Nu plânge!”
14 Apropiindu-se, a atins sicriul,
iar cei care-l duceau s-au oprit.
Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!”
15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească,
iar el l-a dat mamei sale.
16 Pe toţi i-a cuprins teama
şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând:
„Un mare profet s-a ridicat printre noi”
şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”.
17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea
şi în toată împrejurimea.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Cor 1,26-31; Ps 32; Mt 25,14-30

Parabola talanţilor este un îndemn foarte puternic de a fructifica darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu. Domnul nu ne cere o sterilă detaşare, ci o viaţă bogată în roade: „Am venit B spune el însuşi B pentru ca toţi să aibă viaţă şi să o aibă din belşug” (In 10,10). Deci nu este vorba deloc de a îngropa talanţii: calităţile inteligenţei, ale inimii, ale voinţei, ci de a le valorifica cât mai mult posibil. De ce? Oare pentru a-i putea restitui lui Dumnezeu într-o măsură sporită şi să-i dăm satisfacţie pentru că i-am mărit bogăţia? Desigur că nu. Dumnezeu nu are nevoie ca noi să-i dăm ceva; intenţia sa este de a ne face să intrăm în bucuria sa: „Bine, servitor bun şi credincios; intră în bucuria stăpânului tău!”

Dumnezeu vrea să fie în comuniune cu noi şi efortul pe care noi îl facem pentru a fructifica darurile sale îi permite să mărească în noi bucuria de a fi în comuniunea iubirii sale.

În celebrarea Euharistiei, surprindem aceste etape ale planului lui Dumnezeu în privinţa noastră, a fiecăruia. Prima etapă: Dumnezeu distribuie darurile sale servitorilor săi: cinci, doi, un talant. Măsura nu este importantă. Dumnezeu este întotdeauna infinit de generos. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să recunoaştem darurile sale. Iată ofertoriul: „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul universului, fiindcă din dărnicia ta am primit pâinea, vinul”.

Dumnezeu ne-a dat darurile sale şi noi putem să ne trăim viaţa cu inima plină de bucurie: suntem iubiţi de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne-a dat totul.

Apoi Dumnezeu aşteaptă să ne întoarcem la el cu darurile sale; aşteaptă ca servitorii să se întoarcă aducându-i ceea ce au putut să câştige cu darurile sale. De ce? Pentru a putea trăi cu noi o unire mai profundă. Când am făcut tot ceea ce puteam face, noi ne-am îmbogăţit, ne-am realizat după dorinţa sa şi putem să-i prezentăm lui o viaţă mai plină, în care el poate să reverse în cantitate mai mare bogăţia sa.

Acum, la Liturghie, noi îi prezentăm lui Dumnezeu ceea ce am primit de la el nu pentru a i le restitui şi apoi să ne întoarcem din nou la viaţa noastră, ci pentru a putea trăi în comuniune cu el. Pâinea, vinul pe care îl aducem, el le transformă în hrană şi băutură de mântuire, punctele de legătură ale unei întâlniri de iubire care este deja preludiul comuniunii veşnice din împărăţia sa.

Domnul ne cheamă să trăim aşa, nu în sensul că trebuie să avem convingerea că viaţa în ansamblul ei este darul său şi că trebuie să-i dăm socoteală pentru ea, ci în sensul că, clipă de clipă, el ne oferă darurile sale, clipă de clipă aşteaptă ca noi să le fructificăm cu umilinţă şi generozitate. Astfel că la sfârşit vom putea să-l întâlnim şi să-i spunem: „Iată, Doamne, talanţii pe care mi i-ai oferit. Ţi-i dau înapoi cu ceea ce am câştigat, pentru ca tu să-mi spui: *Intră în bucuria stăpânului tău!+„.

Să-i cerem sfintei Fecioare, cea care ca nimeni altul a fost îmbogăţită cu darurile lui Dumnezeu şi ca nimeni altul le-a fructificat, să ne ajute cu dragostea ei maternă să putem imita exemplul ei.