en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Martiriul Sf. Ioan Botezătorul **; Sf. Sabina, m.

 Liturghierul Roman

 

29 august
Martiriul Sf. Ioan Botezătorul


Ant. la intrare 
Am vorbit, Doamne, despre învăţăturile tale înaintea regilor
şi nu m-am ruşinat;
am cugetat la poruncile tale,
pe care le-am iubit nespus de mult.                                                     Cf. Ps 118,46-47

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care ai voit ca sfântul Ioan Botezătorul
să fie înainte-mergătorul Fiului tău,
şi în naştere, şi în moarte, dă-ne harul,
să luptăm cu râvnă şi curaj pentru mărturisirea învăţăturii tale,
după exemplul lui, care şi-a vărsat sângele
pentru adevăr şi dreptate.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR\
Prin aceste daruri pe care ţi le oferim,
dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul,
să umblăm întru dreptatea căilor tale,
pe care ni le-a arătat sfântul Ioan,
glasul celui ce strigă în pustiu,
şi le-a pecetluit cu tărie prin sângele său.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Ioan a spus: „El trebuie să crească,
iar eu să mă micşorez”.                                             In 3,27.30

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
În sărbătoarea naşterii pentru cer
a sfântului Ioan Botezătorul,
dă-ne, Doamne, harul
să cinstim cu adâncă evlavie
adevărul ascuns sub vălul tainelor pe care le-am primit
şi să ne bucurăm tot mai mult de roadele lui în noi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Astăzi se celebrează Martiriul lui Ioan Botezătorul. Sărbătoarea de astăzi, în Biserica Latină, are o origine veche (în Franţa din sec. al V-lea şi la Roma din sec. al VI-lea). A dojenit în public purtarea scandaloasă a lui Irod şi a cumnatei sale Irodiada. A fost aruncat în temniţa grea de la Macheronte, pe malul de răsărit al Mării Moarte. Tăindu-i-se capul, a încetat să mai vorbească deschizătorul de drum a lui Mesia, glasul cel mai puternic dintre vestitorii apropiatului mesaj evanghelic. Ioan Botezătorul este ultimul profet şi primul apostol; el şi-a dat viaţa în împlinirea misiunii sale, pentru acest motiv Biserica îl aşază în rândul sfinţilor martiri.

 

LECTURA I
Spune-le tot ce-ţi voi porunci!
Nu te înspăimânta dinaintea lor!
Citire din cartea profetului Ieremia 1,17-19

În zilele acelea,
cuvântul Domnul a fost către mine, zicându-mi:
17 „Dar tu încinge-ţi coapsele,
ridică-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci!
Nu te înspăimânta dinaintea lor
ca să nu te fac eu să te înspăimânţi dinaintea lor!
18 Iată, eu te pun astăzi ca o cetate întărită,
ca un stâlp de fier şi ca nişte ziduri de bronz
împotriva întregii ţări,
împotriva regilor lui Iuda şi a căpeteniilor lui,
împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării!
19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu vor putea să te învingă,
căci eu sunt cu tine – oracolul Domnului –, ca să te scap”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15ab-17 (R.: cf. 15ab)

R
.: Gura mea va vesti, Doamne,
mântuirea ta.

1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi scapă-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă! R.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit mereu să merg ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti stânca mea
şi cetatea mea de apărare!
4a Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele,
tu ai fost ocrotitorul meu. R.

15ab Gura mea va vesti în toate zilele
dreptatea şi mântuirea ta.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vreau să-mi dai imediat pe tavă
capul lui Ioan Botezătorul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 6,17-29

17 În acel timp,
însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan
şi să-l lege în închisoare
din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip,
pe care o luase în căsătorie.
18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod:
„Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău”.
19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20 pentru că Irod se temea de Ioan,
ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea.
Când îl asculta era foarte stingherit,
dar îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi prielnică, atunci când Irod,
cu ocazia aniversării zilei sale de naştere,
a făcut un ospăţ pentru demnitarii săi,
pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea.
22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat
şi i-a plăcut lui Irod şi comesenilor săi.
Atunci, regele i-a zis fetei:
„Cere-mi orice vrei şi îţi voi da!”
23 Şi i-a jurat: „Ceea ce îmi ceri îţi voi da,
până la jumătate din regatul meu”.
24 Atunci ea, ieşind, i-a spus mamei sale: „Ce să cer?”
Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”.
25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege,
i-a cerut: „Vreau să-mi dai imediat pe tavă
capul lui Ioan Botezătorul”.
26 Regele s-a întristat foarte mult.
Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor,
nu a voit s-o refuze.
27 Regele a trimis un executor
şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan.
Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare
28 şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei,
iar fata l-a dat mamei sale.
29 Când au auzit discipolii lui,
au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Cor 2,1-5; Ps 118; Lc 4,16-30

La Corint, sfântul Paul trebuia să lupte împotriva a ceea ce noi numim cultul personalităţii şi, mai exact, împotriva cultului diferitelor personalităţi, în favoarea cărora se divizaseră corintenii. Paul numeşte trei dintre aceştia: Petru, Apollo şi el însuşi. În împărţirea pentru unul sau pentru altul, corintenii se divizaseră şi unitatea Bisericii era făcută bucăţi. Pentru a contrasta această deplorabilă situaţie, apostolul le aminteşte creştinilor că credinţa nu se bazează pe abilităţile retorice ale unui predicator, nici pe capacitatea dialectică a unui gânditor, ci pe intervenţia lui Dumnezeu în istoria umană. Este o lecţie care ne este întotdeauna foarte utilă. Ca ilustrare a acestui principiu, Paul propune propria operă de evanghelizare la Corint, câţiva ani mai târziu. El nu li se putea prezenta nici ca un orator de mare succes, nici ca un filozof foarte cunoscut; venea la Atena unde, după cum relatează sfântul Luca în Faptele Apostolilor, s-a străduit să atragă atenţia atenienilor fără mare succes. Făcuse un frumos discurs, citând chiar şi din poeţii greci, însă lumea, când l-a auzit vorbind despre înviere, nu mai era interesat de ceea ce spunea. Mai înainte de Atena, Paul suferise persecuţii în Macedonia, la Tesalonic, la Filipi; se găsea, deci, într-o condiţie foarte dificilă, şi el însuşi spune aceasta: „Am venit în mijlocul vostru în slăbiciune şi cu multă frică, ba chiar de-a dreptul tremurând”. Din punct de vedere uman, discursul său nu era unul convingător: „Eu nu am venit ca unul iscusit în arta cuvântului sau a înţelepciunii”. Trebuie să ne amintim că predica creştină nu poate să fie asemănată discursurilor politice care caută adeziuni pentru un partid şi se sforţează să fie convingătoare. Predica creştină nu poate nici măcar să se bazeze pe raţionamente pur umane bine construite, nu este un sistem filozofic. Dacă credinţa s-ar baza pe elocvenţa vreunui predicator, sau pe forţa dialectică a vreunui gânditor, atunci ar fi foarte fragilă. Elocvenţa şi profunditatea gândului uman pot desigur, să fie de ajutor; şi vedem că Paul însuşi căuta să se exprime în modul cel mai plăcut, pentru a fi mai bine înţeles şi mai uşor urmărit. Însă elocvenţa şi gândul uman nu pot să fie fundamentul credinţei. Unica bază este un eveniment, tragic şi triumfal: misterul pascal al lui Cristos cu dublul aspect al pătimirii şi învierii; un eveniment care arată o persoană, pe Isus, care îşi arată iubirea sa şi, în acelaşi timp, iubirea foarte generoasă a Tatălui.

Paul spune: „Eu nu am venit ca unul iscusit în arta cuvântului sau a înţelepciunii. Eu n-am venit să cunosc printre voi altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit”. Cunoaşterea unei persoane prin intermediul unui eveniment foarte real, un eveniment fecund, izvor al harului convertirii şi al atâtor daruri divine: vindecări, daruri spirituale. Aşa se manifestă puterea divină. Paul se baza „pe Duhul Sfânt şi pe puterea lui”, deoarece credinţa corintenilor avea, astfel, un fundament sigur, nu înţelepciunea umană, ci intervenţia puternică a lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi este invitat să spună: „Trăiesc în credinţa Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine”.