en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Raimund Nonnatus, călug.; Nicodim; Iosif din Arimateea

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XXII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua,
căci tu, Doamne, eşti bun si îndurător,
plin de dragoste faţă de cei care te cheamă.                               Cf. Ps 85,3.5 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule al puterilor, de la care vine tot darul desăvârşit,
sădeşte în inimile noastre iubirea fată de numele tău;
uneşte-ne tot mai strâns cu tine, spre a hrăni în noi ceea ce este bun,
şi veghează cu grijă, ca să păstrezi ce ai sădit în noi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, ca jertfa sfântă pe care ţi-o aducem
să ne dăruiască pururi binecuvântarea ta aducătoare de mântuire,
pentru ca ceea ce săvârşeşti acum sub semnele sacramentale,
prin puterea ta, să ajungă la desăvârşire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine!                             Ps 30,20

sau:

Fericiţi făcătorii de pace,
pentru că fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.                                                   Mt 5, 9-10

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
ndestulati cu pâinea ospăţului ceresc, te rugăm, Doamne,
ca această hrană să întărească în inimile noastre iubirea,
astfel încât să fim mereu gata să te slujim în fraţii noştri.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Evanghelia după Luca este cea care vorbeşte mai pe larg despre iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu. Acum ne arată îndeosebi modul în care programul mesianic al lui Isus face din iubirea lui Dumnezeu o realitate ce poate fi atinsă. Vine să aducă eliberarea de orice asuprire, să anunţe vestea cea bună tuturor popoarelor şi să ofere o reconciliere universală.

 

LECTURA I
Noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu,
iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 3,1-9

1 Fraţilor,
eu n-am putut să vă vorbesc
ca unor oameni spirituali,
ci ca unor oameni de carne,
ca unor copilaşi în Cristos.
2 V-am dat să beţi lapte, nu mâncare solidă,
pentru că încă nu o puteaţi primi,
ba nici acum nu puteţi,
3 pentru că sunteţi încă oameni de carne.
Într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă,
nu sunteţi oare oameni de carne
şi nu umblaţi în felul oamenilor?
4 Când unul spune „Eu sunt al lui Paul”,
iar altul, „Eu al lui Apolo”,
nu sunteţi voi oameni?
5 Dar ce este Apolo?
Sau ce este Paul?
Nişte slujitori – fiecare după cum i-a dat Domnul –
prin care aţi început să credeţi.
6 Eu am plantat, Apolo a udat,
însă Dumnezeu a făcut să crească,
7 aşa încât nici cel care plantează,
nici cel care udă nu este nimic,
ci Dumnezeu, cel care face să crească.
8 Şi cel care plantează, şi cel care udă sunt una
şi fiecare îşi va primi plata proprie după truda proprie.
9 Căci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu,
iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),12-13.14-15.20-21 (R.: 12b)

R
.: Fericit este poporul
pe care Domnul şi l-a ales ca moştenire.

12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
el îi vede pe toţi fiii oamenilor. R.

14 Din locuinţa lui sfântă,
îi cercetează pe toţi locuitorii pământului.
15 El singur a plăsmuit inimile lor
şi le înţelege toate faptele. R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru,
21 pentru că în el se va bucura inima noastră
şi în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 4,18
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea:
el m-a trimis să le duc săracilor vestea cea bună. (Aleluia)

EVANGHELIA
Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi,
pentru că de aceea am fost trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 4,38-44

38 În acel timp,
ieşind din sinagogă,
Isus a intrat în casa lui Simon.
Soacra lui Simon era cuprinsă de o febră mare
şi l-au rugat pentru ea.
39 Aplecându-se asupra ei,
a poruncit cu asprime febrei şi aceasta a lăsat-o.
Ridicându-se îndată, ea îi servea.
40 La apusul soarelui,
toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el,
iar el, punându-şi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca:
41 din mulţi ieşeau diavoli
care strigau şi spuneau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească,
pentru că ştiau că el este Cristos.
42 După ce s-a făcut ziuă, ieşind, a mers într-un loc pustiu,
însă mulţimile îl căutau
şi, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei.
43 Dar el le-a spus:
„Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi,
pentru că de aceea am fost trimis”.
44 Şi predica prin sinagogile din Iudeea.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Cor 3,1-9; Ps 32; Lc 4,38-44

Într-un pasaj al evangheliei, Isus ne invită să redevenim asemenea copiilor, pentru a intra în împărăţia cerurilor, adică să recunoaştem că de la noi înşine nu suntem capabili să devenim sfinţi: este un lucru absolut peste posibilităţile noastre. Avem nevoie neapărat de harul Tatălui nostru ceresc.

A redeveni copii, însă, nu înseamnă a deveni puerili, infantili, dimpotrivă, fiecare creştin este chemat să crească din punct de vedere spiritual, nu să rămână imatur. Multe parabole ale lui Isus insistă asupra creşterii spirituale provocate de forţa cuvântului lui Dumnezeu.

Corintenilor, în prima lectură de astăzi, sfântul Paul le reproşează lipsa de maturitate spirituală. El le zice: „Până acum eu n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni trupeşti, ca unor prunci în Cristos”. Şi acest lucru nu este normal, deoarece un nou-născut este făcut pentru a creşte. Şi sfântul Petru, în scrisoarea sa, zice că neofiţii trebuie să dorească laptele spiritual al cuvântului pentru a creşte sufleteşte. În ce mod se manifestă imaturitatea spirituală a corintenilor? Sfântul Paul explică: „Câtă vreme este între voi invidie şi ceartă, nu sunteţi voi oare oamenii trupului şi nu trăiţi voi ca cei de rând?” Imaturitatea se manifestă în aceste reacţii umane: invidie, discordie, diviziuni pentru motive superficiale, care nu ar trebui să fie luate în seamă de către creştini. Şi sfântul Paul continuă: „Când unul dintre voi zice: *Eu sunt al lui Paul+ şi altul: *Eu sunt al lui Apollo+, nu vă comportaţi voi ca nişte oameni slabi?” Şi explică. „De fapt, cine este Apollo? Şi cine este Paul? Ei sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi fost aduşi la credinţă şi care au muncit, fiecare după darurile pe care le-a primit de la Domnul”. Este, deci, stupid ca cineva să se ataşeze de instrumentele lui Dumnezeu, în loc să se ataşeze de Domnul însuşi: Dumnezeu este cel care face să crească, şi nu apostolii.

Şi sfântul Paul le cere corintenilor să ia act de demnitatea lor: „Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, edificiul lui Dumnezeu”. Sfântul Leon cel Mare îi îndemna pe creştinii din timpul său să fie conştienţi de demnitatea lor; el le spunea şi întărea cele spuse: „Agnosce, christiane, dignitatem tuam!”, „Recunoaşte-ţi, creştinule, demnitatea ta!” O spunea gândindu-se la întruparea Fiului lui Dumnezeu: dacă îl avem ca frate pe Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, suntem cu adevărat demni de lucruri mari, trebuie să avem ambiţii înalte, din punct de vedere spiritual, şi încă mai mult când reflectăm că „am fost cumpăraţi cu un mare preţ”, cum spune sfântul Petru, cumpăraţi datorită sângelui preţios al lui Cristos.

„Recunoaşte-ţi, creştinule, demnitatea ta!” „Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, edificiul lui Dumnezeu”, casa lui Dumnezeu. „Casei lui Dumnezeu” nu i se poate asocia meschinăria, ci mărinimia, nu discordia, ci armonia, nu egoismul, ci generozitatea iubirii.

De câte ori nu merităm aceleaşi dojane! De fiecare dată când comportamentul nostru nu este inspirat de credinţă, ci de o mentalitate umană, superficială, putem să ne considerăm copii în Cristos, fiinţe imature care nu trăiesc la înălţimea propriei demnităţi.