en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Petru Claver, pr. *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Tu eşti drept, Doamne,
şi nepărtinitoare este judecata ta;
poartă-te cu slujitorul tău după bunătatea ta.                           Cf. Ps 118,137.124

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău
pentru a ne răscumpăra şi a ne face copiii tăi adoptivi,
te rugăm, priveşte cu bunătate la fiii iubirii tale
şi dăruieşte-le tuturor celor care cred în Cristos
libertatea adevărată şi moştenirea veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, izvorul adevăratei evlavii şi al păcii, dă-ne,
te rugăm, harul să aducem prin această jertfă cinstea cuvenită
maiestăţii tale şi, prin participarea la sfintele taine,
să fim tot mai uniţi în credinţă şi iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu.                                       Cf.Ps 41,2-3

sau:

Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii.         In 8,12

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-le credincioşilor tăi,
pe care îi hrăneşti şi îi întăreşti cu pâinea cuvântului tău
şi a tainelor cereşti, harul, ca, folosindu-se
de aceste daruri minunate ale Fiului tău preaiubit,
să se învrednicească a fi părtaşi pururi de viaţa lui.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Textul evanghelic nu refuză corectarea fraternă, respinge în schimb pe cel care judecă, pe cel puternic care caută să domine pe alţii. Discipolul lui Isus, care trăieşte în atitudinea de convertire, se apropie de fratele său cu răbdare, iertare şi generozitate. Este dispoziţia sufletească a celui care ştie să meargă împreună cu alţii.

 

LECTURA I
M-am făcut totul pentru toţi,
ca să-i câştig măcar pe unii.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 9,16-19.22b-27

16 Fraţilor,
dacă vestesc evanghelia,
nu am niciun motiv de laudă,
pentru că datoria mă obligă.
Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!
17 Căci dacă fac aceasta de bunăvoie,
am răsplată,
dar dacă o fac fără de voie,
îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinţată.
18 Aşadar, care este răsplata mea?
Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia
şi să nu mă folosesc de dreptul
pe care mi-l dă evanghelia.
19 Căci, deşi sunt liber faţă de toţi,
m-am făcut sclavul tuturor,
ca să-i câştig pe cât mai mulţi.
22b M-am făcut totul pentru toţi,
ca să-i câştig măcar pe unii.
23 Toate le fac pentru evanghelie,
ca să am şi eu parte de ea.
24 Nu ştiţi voi că cei care aleargă pe stadion,
toţi aleargă,
însă numai unul primeşte premiul?
Alergaţi în aşa fel ca să-l câştigaţi!
25 Orice atlet renunţă la toate.
Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare.
Însă noi, pentru una nepieritoare.
26 Deci eu aşa alerg, nu fără rost;
aşa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer.
27 Îmi chinuiesc trupul şi îl fac sclav,
ca nu cumva, după ce am predicat altora,
eu însumi să fiu respins.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),3.4.5-6.12 (R.: 2)

R
.: Cât de plăcute sunt, Doamne Sabaot,
lăcaşurile tale!

3 Sufletul meu suspină,
ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu
tresaltă de bucurie în Dumnezeul cel viu! R.

4 Până şi vrabia îşi găseşte o casă
şi rândunica un cuib unde să-şi pună puii lor:
altarele tale, Doamne Sabaot,
regele meu şi Dumnezeul meu! R.

5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
6 Fericit este omul care îşi află tăria în tine
şi căile tale sunt mereu în inima sa! R.

12 Domnul Dumnezeu este soare şi scut;
Domnul dăruieşte har şi glorie;
nu refuză niciun bine
celor ce umblă fără de prihană. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr.
Consacră-ne în adevărul tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Poate un orb să conducă un alt orb?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 6,39-42

39 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi şi o parabolă:
„Poate un orb să conducă un alt orb?
Nu vor cădea amândoi în groapă?
40 Discipolul nu este superior învăţătorului,
dar orice discipol instruit
va fi la fel ca învăţătorul său.
41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău,
însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?
42 Cum poţi să-i spui fratelui tău:
«Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!»
atunci când nu vezi bârna din ochiul tău?
Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău
şi atunci vei vedea limpede
să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!”
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Cor 9,16-19.22-27; Ps 83; Lc 6,39-42

Astăzi aş vrea să evidenţiez eficacitatea nu numai a gândurilor pe care le exprima Isus, ci şi a formei pe care el o dădea acestor gânduri. În Evanghelia după Ioan citim că gărzile trimise pentru a-l aresta se întorc la farisei şi le spun acestora: „N-am mai auzit niciodată un om să vorbească în felul în care a vorbit omul acesta!” (7,46), şi aici vedem cum el găseşte forma cea mai eficace pentru învăţătura sa. Comparaţia paiului şi a bârnei este o imagine paradoxală, dar mult mai expresivă decât un raţionament abstract. Dacă eu spun în abstract: „Nu trebuie să critici un defect al fratelui tău, când nici tu nu eşti mai bun”, aceasta nu se imprimă în mintea celui care mă ascultă aşa cum se imprimă imaginea folosită de Isus: „De ce priveşti la paiul din ochiul fratelui tău şi nu vezi bârna din ochiul tău?”

Domnul ne atenţionează asupra unei iluzii foarte comune. Când constatăm un defect al altuia, avem impresia că noi nu-l avem, când criticăm lucrarea altuia, în fond, gândim că noi am fi ştiut să facem acea lucrare mai bine. Dar acest lucru nu este adevărat.

O critică poate să fie justă, dar pentru a o face într-un mod just, trebuie să avem conştiinţa defectelor proprii, a slăbiciunilor noastre, care adeseori sunt mai mari decât acelea pe care le semnalăm la alţii. De aceea, cuvintele noastre vor trebui să fie blânde, umile şi ele vor însemna un ajutor adevărat. În schimb, noi criticăm ca şi cum am fi superiori altora. A critica este uşor, în timp ce a face ceva cu adevărat valid, nu. Cel care are o autoritate şi este chemat să-i conducă pe alţii trebuie să acţioneze şi desigur că acţiunea sa nu va fi perfectă. În aceste condiţii, toţi ceilalţi văd defectele şi se plâng pentru astaY În fond, ei au impresia că ei ar face mai bine.

În realitate, ar face mai rău, dar posibilitatea de a critica le dă sentimentul că sunt grozavi.

Să ne amintim de aceste cuvinte ale Domnului şi, când vedem un pai în ochiul altora, să ne gândim că într-al nostru se găseşte o bârnăY

Acesta este modul just de a fi alături cu modestie, cu umilinţă, cu caritatea pe care alţii au dreptul să o primească de la noi.