en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Nicolae din Tolentino, pr.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Tu eşti drept, Doamne,
şi nepărtinitoare este judecata ta;
poartă-te cu slujitorul tău după bunătatea ta.                           Cf. Ps 118,137.124

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău
pentru a ne răscumpăra şi a ne face copiii tăi adoptivi,
te rugăm, priveşte cu bunătate la fiii iubirii tale
şi dăruieşte-le tuturor celor care cred în Cristos
libertatea adevărată şi moştenirea veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, izvorul adevăratei evlavii şi al păcii, dă-ne,
te rugăm, harul să aducem prin această jertfă cinstea cuvenită
maiestăţii tale şi, prin participarea la sfintele taine,
să fim tot mai uniţi în credinţă şi iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu.                                       Cf.Ps 41,2-3

sau:

Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii.         In 8,12

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-le credincioşilor tăi,
pe care îi hrăneşti şi îi întăreşti cu pâinea cuvântului tău
şi a tainelor cereşti, harul, ca, folosindu-se
de aceste daruri minunate ale Fiului tău preaiubit,
să se învrednicească a fi părtaşi pururi de viaţa lui.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Isus îi pune în gardă pe ucenicii săi de “învăţătorii falşi”. Pentru a-i deosebi, el dă exemplul copacului şi al roadelor. Trebuie purificată inima proprie pentru a-i putea ajuta apoi pe ceilalţi să-şi purifice inima. Un avertisment pentru ucenicii lui Cristos: trebuie luată acum o decizie pentru a trece apoi la practică.

 

LECTURA I
Noi, cei mulţi, suntem un singur trup,
căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 10,14-22

14 Iubiţii mei,
fugiţi de idolatrie.
15 Vă vorbesc ca unor oameni înţelepţi:
judecaţi voi înşivă ceea ce vă spun!
16 Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm
nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos?
Pâinea pe care o frângem
nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos?
17 Pentru că este o singură pâine,
noi, cei mulţi, suntem un singur trup,
căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine.
18 Priviţi Israelul după trup.
Cei care mănâncă din jertfe nu sunt ei oare părtaşi ai altarului?
19 Aşadar, ce zic? Oare ceea ce este jertfit idolului înseamnă ceva?
Sau idolul este ceva?
20 Dar ceea ce jertfesc ei
jertfesc demonilor, şi nu lui Dumnezeu.
Eu nu vreau ca voi să fiţi părtaşi cu demonii.
21 Nu puteţi să beţi şi potirul Domnului, şi potirul demonilor;
nu puteţi să luaţi parte
şi la masa Domnului, şi la masa demonilor.
22 Sau vrem să-l provocăm pe Domnul la gelozie?
Suntem noi mai tari decât el?
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.17-18 (R.: 17a)

R
.: Îţi voi aduce, Doamne,
jertfă de laudă.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul;
Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
De ce mă numiţi „Doamne, Doamne”
şi nu faceţi ce vă spun?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 6,43-49

43 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Nu este niciun pom bun care să facă fructe rele
şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune,
44 pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii:
doar nu se culeg smochine din spini
şi nici struguri din mărăcini.
45 Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale,
iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale.
Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii.
46 De ce mă numiţi «Doamne, Doamne!»
şi nu faceţi ce vă spun?
47 Oricine vine la mine şi ascultă cuvintele mele şi le îndeplineşte,
vă voi arăta cu cine se aseamănă:
48 este asemenea cu omul care, construind o casă,
a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă.
Venind inundaţia, şuvoiul s-a năpustit în casa aceea,
dar nu a putut să o clatine, pentru că fusese construită bine.
49 Însă cine ascultă şi nu îndeplineşte este asemenea
cu omul care construieşte o casă pe pământ, fără temelie.
Şuvoiul s-a năpustit asupra ei şi îndată s-a năruit.
Iar prăbuşirea ei a fost mare”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Cor 10,14-22; Ps 115; Lc 6,43-49

Creştinul este un om eliberat de Cristos, creştina este o femeie eliberată de Cristos: se bucură de o mare libertate. „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate”, scria sfântul Paul; creştinii nu se simt prizonieri ai unui sistem de norme inflexibile, ci, mai curând, se simt animaţi din interior de un dinamism al iubirii. „Iubirea lui Dumnezeu B scrie, de asemenea, sfântului Paul B a fost revărsată în inimile voastre de Duhul Sfânt care v-a fost dăruit”. Totuşi, libertatea creştină nu înseamnă că un creştin poate să adopte în mod arbitrar orice comportament: unele comportamente sunt, desigur, incompatibile cu dinamismul iubirii şi al comuniunii care caracterizează viaţa creştină. În prima lectură de astăzi, Paul atrage atenţia corintenilor: „Nu puteţi să beţi în acelaşi timp din potirul Domnului şi din potirul diavolilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa diavolilor”; o alegere este necesară şi exclusivă: ori una, ori alta.

Problema la care se referea Paul era aceea a cărnii jertfite ca sacrificiu de către păgâni; ea putea mai apoi să fie mâncată în cadrul ospăţului de jertfă din apropierea templului, sau era vândută în pieţe, împreună cu alte cărnuri. Cum trebuiau să se comporte creştinii? Puteau s-o mănânce sau trebuiau să se abţină cu desăvârşire de la acest lucru? Sfântul Paul distinge două situaţii diferite. Carnea vândută în pieţe putea fi mâncată fără dificultate, deoarece „Domnului îi aparţine pământul şi tot ceea ce el conţine” şi nu era luată niciodată în consideraţie relaţia dintre această carne şi cultul idolatric; în schimb, a şedea cu păgânii pentru a mânca la masa de jertfă în preajma templului însemna o acţiune idolatrică, de participare publică, manifestă la cultul păgân. În acest al doilea caz, Paul scrie: „Fugiţi de închinarea la idoliY nu puteţi lua parte la masa Domnului B adică la Euharistie B şi la masa diavolilor”, căci una o exclude pe cealaltă.

Creştinii au privilegiul minunat de a putea fi în comuniune cu trupul şi sângele lui Cristos. Trebuie să fie coerenţi cu această comuniune, să nu profaneze Euharistia cu o manifestare externă de idolatrie.

Sfântul Paul ne învaţă aici să fim atenţi la semnificaţia comportamentelor noastre. Însăşi semnificaţia lor variază în funcţie de circumstanţe. De exemplu, dacă participarea la o manifestare publică cu persoane atee arată că noi suntem de acord cu protestul împotriva discriminării rasiale, nu înseamnă nimic; dacă însă circumstanţele fac ca participarea noastră să fie interpretată ca un semn de indiferenţă religioasă, atunci trebuie să ne abţinem de la acest lucru, pentru a fi coerenţi cu relaţia noastră personală cu Cristos. Nu putem niciodată să acceptăm să compromitem ceea ce pentru noi înseamnă bunurile cele mai preţioase, adică raportul personal cu Isus şi comuniunea bisericească cu ceilalţi creştini catolici. Trebuie să fim recunoscători Domnului pentru aceste bunuri deosebit de preţioase şi să le apărăm împotriva oricărei profanări, ba chiar să căutăm să le răspândim, ca şi alţii să fie părtaşi la ele.