en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Corneliu, pp. m. şi Ciprian, ep. m. **; Ludmila, m.

 Liturghierul Roman

16 septembrie
Sfinţii Corneliu şi Ciprian

 

Ant. la intrare 
Se bucură în ceruri sufletele sfinţilor,
pentru că au mers pe urmele lui Cristos.
Ei şi-au vărsat sângele pentru iubirea lui
şi, de aceea, vor domni cu Cristos în veci.


sau:

Bărbaţii sfinţi şi-au vărsat sângele glorios pentru Domnul,
l-au iubit pe Cristos în viaţă
şi l-au imitat în moartea lui,
de aceea, au meritat coroana biruinţei.


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care i-ai dăruit poporului tău pe sfinţii Corneliu şi Ciprian,
ca păstori plini de râvnă şi martiri nebiruiţi,
dă-ne, te rugăm, prin mijlocirea lor, harul,
să fim întăriţi în credinţă şi statornicie
şi să lucrăm cu generozitate pentru unitatea Bisericii.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte darurile
pe care ţi le aducem în cinstea pătimirii martirilor tăi
şi, după cum ele i-au întărit în prigoană
pe sfinţii Corneliu şi Ciprian,
să ne dăruiască şi nouă răbdare statornică în încercări.Â
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Voi sunteţi cei care aţi rămas cumine în încercărilemele.
Şi eu rânduiesc pentru voi o împărăţie,
ca să mâncaţi şi să beţi la masă cu mine
în împărăţia mea, spune Domnul.         
Lc 22,28-30


sau:

Iată, mare este răsplata sfinţilor la Dumnezeu:
aceştia au murit pentru Cristos şi trăiesc în veci.


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Prin aceste taine la care am fost părtaşi, Doamne,
te implorăm cu umilinţă
ca, după exemplul sfinţilor martiri Corneliu şi Ciprian,
întăriţi cu puterea Duhului Sfânt,
să dăm şi noi mărturie adevărului evangheliei tale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Corneliu, papă din anul 251, a luptat împotriva schismei antipapei Novaţian, rigorist care refuza să-i ierte pe apostaţi. Trimis în exil de împăratul Gallus, a murit la Centumcellae (Civitavecchia) în anul 253, fiind înmormântat în cimitirul lui Calist. Ciprian (210-258) s-a născut la Cartagina dintr-o familie păgână. Fiind avocat, s-a convertit la creştinism şi a fost hirotonit preot. În anul 249, a devenit episcop al oraşului său. Pentru un timp a fost în dezacord cu papa Ştefan (254-257), care admitea validitatea Botezului dat de eretici. Printre altele, a scris Despre unitatea Bisericii Catolice. A fost decapitat la 14 septembrie 258, după ce fusese mai întâi exilat, în timpul lui Valerian.

 

LECTURA I
Purtăm în trupul nostru
moartea lui Isus.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Corinteni 4,7-15

7 Fraţilor,
noi avem această comoară,
evanghelia gloriei lui Cristos,
în vase de lut,
pentru ca puterea neobişnuită
să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.
8 Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile,
dar nu striviţi;
suntem în cumpănă, dar nu disperaţi;
9 persecutaţi, dar nu abandonaţi;
doborâţi, dar nu ucişi.
10 Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus,
ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru.
11 Căci noi, care trăim,
suntem mereu daţi la moarte pentru Isus,
pentru ca şi viaţa lui Isus
să se arate în trupul nostru muritor.
12 Aşa încât în noi lucrează moartea,
iar în voi, viaţa.
13 Dar având acelaşi duh al credinţei,
după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”,
credem şi noi şi de aceea vorbim,
14 ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus
ne va învia şi pe noi împreună cu Isus
şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi.
15 De fapt, toate sunt pentru voi,
pentru ca, înmulţindu-se harul,
să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi
spre gloria lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)

R
.: Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu strigăte de bucurie.

1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea printre neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră,
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu strigăte de bucurie. R.

6 Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 1,3b-4a
(Aleluia) Binecuvântat este Tatăl îndurărilor
şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
care ne mângâie în orice strâmtorare a noastră! (Aleluia)

EVANGHELIA
Lumea i-a urât.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 17,11b-19

11b În acel timp,
Isus şi-a ridicat ochii spre cer
şi s-a rugat astfel:
„Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat,
ca ei să fie una ca şi noi!
12 Cât timp am fost cu ei,
eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat
şi i-am păzit şi nimeni dintre ei nu s-a pierdut,
în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Acum însă, vin la tine şi spun acestea în lume,
ca să aibă bucuria mea deplină în ei.
14 Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât,
pentru că ei nu sunt din lume,
aşa cum eu nu sunt din lume.
15 Nu te rog ca să-i iei din lume,
ci ca să-i păzeşti de Cel Rău.
16 Ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume.
17 Consacră-i în adevăr! Cuvântul tău este adevăr.
18 După cum m-ai trimis pe mine în lume,
şi eu îi trimit pe ei în lume
19 şi pentru ei mă consacru pe mine însumi,
ca şi ei să fie consacraţi în adevăr”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Cor 15,12-20; Ps 16; Lc 8,1-3

Prima lectură de astăzi scoate cu strălucire în evidenţă solidaritatea dintre Cristos şi noi, dintre noi şi Cristos: „Dacă nu există înviere a morţilor, atunci nici Cristos n-a înviat”: învierea lui Cristos este garanţia învierii noastre; el a înviat pentru noi, aşa cum tot pentru noi s-a întrupat. „Pentru noi”. Să ne gândim adeseori la această solidaritate, care face ca noi să fim înmormântaţi împreună cu el, să înviem împreună cu el, să fim împreună cu el iubiţi de Tatăl, şi care ne dă forţa şi bucuria de a-i spune din partea noastră: „Pentru tine, Doamne!”: pentru tine această oboseală, pentru tine această suferinţă, pentru tine această bucurie, pentru tine această mângâiere.

Noi avem nevoie de el, şi el a voit să aibă nevoie de femeile despre care vorbeşte astăzi evanghelia, prima dintre ele fiind „Maria Magdalena, din care ieşiseră şapte diavoli”. Asta nu înseamnă că ea a fost păcătoasă, aici cuvântul „diavoli” nevoind să spună „păcat”, ci simplu, „infirmitate”. Maria îl iubea pe Domnul şi era recunoscătoare pentru că o eliberase de infirmităţile sale. Niciodată nu suntem noi cei care facem primul pas: întotdeauna Dumnezeu este cel care ne iubeşte primul. Aceste femei, spune evanghelia, „îi ajutau pe Isus şi pe ucenici din avutul lor”. Şi noi ştim că acest gest al lor de gratitudine şi de iubire pregăteşte pentru ele circumstanţele cele mai importante: prezenţa lor pe Calvar, când cei doisprezece se împrăştiaseră, şi prezenţa lor lângă mormântul gol, care le face primele martore ale învierii, chemate pentru a o anunţa apostolilor.

Sfântul Luca este foarte atent la rolul pe care femeile îl au în viaţa lui Isus şi trebuie să-i mulţumim Domnului care a voit ca aceste pagini să rămână în Scriptură. Ceea ce este foarte util în zilele noastre, în care sensul demnităţii femeii este atât de acut şi în care Biserica recuperează cu repeziciune ceea ce a fost dintotdeauna doctrina sa, dar care în timpul istoriei şi-a pierdut forţa noutăţii sale: bărbatul şi femeia sunt împreună „chip al lui Dumnezeu”, fiecare în plinătatea umană şi împreună într-o reciprocă solidaritate.