en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu). II
Lectionar
2Sam 1,1-4.11-12.19.23-27: Cum au cãzut aceşti eroi!
Ps 79: Fã sã strãluceascã faţa ta, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
Mc 3,20-21: Ai sãi au venit sã punã mâna pe el, cãci spuneau cã şi-a ieşit din fire.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Robert Bellarmin, ep. înv. *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XXIV-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Dăruieşte-le, Doamne, pacea ta celor
care nădăjduiesc în tine,
pentru ca profeţii tăi să fie aflaţi credincioşi;
ascultă rugăciunile slujitorului tău
şi ale poporului tău sfânt!                                                        Cf. Sir 36,18

RUGĂCIUNEA ZILEI
Priveşte la noi, Dumnezeule,
Creatorul şi Stăpânul universului,
şi, ca să simţim puterea îndurării tale,
dă-ne harul să-ţi slujim din toată inima.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Priveste cu bunăvoinţă, Doamne,
la rugăciunile noastre smerite şi, în bunătatea ta,
primeşte aceste daruri ale slujitorilor tăi,
pentru ca ceea ce îţi oferă fiecare
spre cinstea numelui tău sfânt
să fie spre mântuirea tuturor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Cât de minunată este bunătatea ta, Dumnezeule!
Fiii oamenilor îşi găsesc adăpost la umbra aripilor tale.                      Ps 35,8 

sau:

Potirul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm,
este împărtăşire cu sângele lui Cristos
şi pâinea pe care o frângem
este împărtăşire cu trupul Domnului.                                                       Cf. 1Cor 10,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne,
ca lucrarea acestui dar ceresc să pună stăpânire
pe sufletele şi trupurile noastre, pentru ca nu pornirile firii,
ci puterea lui să ne călăuzească viaţa.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Parabola semănătorului este o lecţie de optimism misionar. Rodnicia cuvântului este sigură şi de neoprit. În afară de aceasta, prin această parabolă, Isus invită mulţimea să se convertească, să fie un pământ bun (In 8,8) în care cuvântul să poată produce de o sută de ori mai mult (In 8,15). Etapele sunt clare: trebuie ascultat cuvântul, înţeles, gata de a fi pus în practică.

 

LECTURA I
Se seamănă în putrezire
şi se învie în neputrezire.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 15,35-37.42-49

35 Fraţilor,
însă va spune cineva:
„Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?”
36 Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaţă
dacă mai întâi nu moare.
37 Şi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi,
ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă plantă.
42 Tot la fel este şi învierea din morţi:
se seamănă în putrezire şi se învie în neputrezire;
43 se seamănă în necinste şi se învie în glorie;
se seamănă în slăbiciune şi se învie în putere;
44 se seamănă un trup fizic şi învie un trup spiritual,
căci dacă există un trup fizic, există şi unul spiritual.
45 Aşa şi este scris: „primul om, Adam, a fost făcut cu suflet viu”,
cel din urmă Adam, cu Duhul dătător de viaţă.
46 Dar nu cel spiritual apare mai întâi,
ci cel firesc, apoi cel spiritual.
47 Primul om este făcut din pământ, este pământesc;
al doilea om este din cer.
48 Cum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti,
şi cum este cel ceresc, la fel sunt şi cei cereşti.
49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc,
vom purta şi chipul celui ceresc.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 55(56),10.11-12.13-14 (R.: cf. 14c)

R
.: Voi umbla înaintea Domnului,
în lumina celor vii.

10 Vor da înapoi duşmanii mei,
în ziua în care te voi chema.
Am cunoscut că tu eşti Dumnezeul meu. R.

11 În Dumnezeu, al cărui cuvânt îl laud;
în Domnul, al cărui cuvânt îl laud.
12 În Dumnezeu mi-am pus încrederea şi nu-mi este teamă:
ce-mi poate face mie omul? R.

13 Dumnezeul meu,
îmi voi împlini voturile, voi cânta laudele tale,
14 căci ai eliberat sufletul meu de la moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
cu o inimă curată şi generoasă
şi aduc roade în răbdare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce a căzut în pământ bun
sunt cei care păstrează cuvântul şi aduc roade întru răbdare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 8,4-15

4 În acel timp,
pe când îl însoţea o mulţime mare
şi veneau la el din fiecare cetate,
Isus le-a vorbit printr-o parabolă:
5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa.
În timp ce semăna,
o parte a căzut de-a lungul drumului,
dar a fost călcată în picioare
şi păsările cerului au devorat-o.
6 O altă parte a căzut pe piatră
şi, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7 Altă parte a căzut în mijlocul spinilor,
dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o.
8 Iar altă parte a căzut în pământ bun
şi, crescând, a dat rod însutit”.
După ce a spus acestea, a strigat:
„Cine are urechi pentru a asculta să asculte!”
9 Atunci l-au întrebat discipolii săi
ce ar putea să însemne această parabolă.
10 El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi
misterele împărăţiei lui Dumnezeu,
celorlalţi li se vorbeşte în parabole.
Pentru ca «văzând, să nu vadă,
şi auzind, să nu înţeleagă».
11 Această parabolă înseamnă:
sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei de-a lungul drumului sunt acei care ascultă,
apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor,
ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.
13 Cei de pe piatră sunt acei care,
când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie,
dar aceştia nu au rădăcină:
ei cred pentru un timp,
dar în momentul încercării dau înapoi.
14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă,
dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii
şi nu ajung să rodească.
15 Iar ceea ce a căzut în pământ bun
sunt acei care,
ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă,
îl păstrează şi aduc roade întru răbdare”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Cor 15,35-37.42-49; Ps 55; Lc 8,4-15

Ca să reînnoim interesul nostru pentru această parabolă, este frumos să recurgem la Maria, „pământul bun” în care sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a produs cele mai multe roade.

La Buna-Vestire, Maria ascultă, reflectează, întreabă şi îşi dă totala adeziune la cuvântul lui Dumnezeu: „Iată servitoarea Domnului”. Alte tinere, la cuvintele înălţătoare ale îngerului, ar fi putut să gândească în mod diferit: o „împărăţie” înseamnă bogăţie, onoruri, glorieY Fecioara s-a gândit numai la ascultare şi la slujire, şi umilinţa sa a permis cuvântului să-şi înfigă rădăcini adânci în inima sa şi să producă roade. La naşterea lui Isus, în condiţii de sărăcie umilitoare, în timpul vieţii publice, în care îl vede persecutat până la condamnarea ruşinoasă, până pe Calvar, cuvântul lui Dumnezeu a crescut în ea, a susţinut-o pe ea, pelerină a credinţei, în actualizarea perfectă a voinţei lui Dumnezeu.

Maria este cu adevărat modelul „acelora care, după ce au ascultat cuvântul, îl reţin într-o inimă bună şi curată şi aduc roade prin statornicia lor”. Un rod care se înmulţeşte, deoarece Maria este mama oricărui discipol al lui Isus şi formează în fiecare dintre noi atitudini de viaţă creştină, ajută pe fiecare dintre noi să producă roade de adeziune la voinţa lui Dumnezeu.

Să-i cerem ei darul de a primi întotdeauna în noi cuvântul cu bucurie, cu umilinţă, cu încredere: e cuvântul care trebuie să facă din noi fii ai lui Dumnezeu, fraţi şi surori ai Fiului ei Isus.