en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Mauriţiu, ofiţer, şi îns. m.; Silvan, pustnic

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XXV-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Mântuirea poporului sunt eu.
Din orice strâmtorare vor striga spre mine,
îi voi asculta şi voi fi Dumnezeul lor în veci.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai întemeiat toată legea sfântă
în iubirea faţă de tine şi faţă de aproapele,
dăruieşte-ne harul, ca, păzind poruncile tale,
să ne învrednicim a ajunge la viaţa veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu bunăvoinţă darurile poporului tău,
pentru ca, prin tainele tale cereşti,
să primim ceea ce mărturisim cu pietatea credinţei.
Prin Cristos, Domnul nostru

Ant. la Împărtăşanie
 
Tu ai dat învăţăturile tale ca să fie păzite cu fidelitate.
O, de-ar fi căile mele statornice în a păzi orânduirile tale!                     Ps 118,4-5

sau:
Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.
Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine.                                        In 10,14

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dăruieşte-ne mereu cu bunătate,
Doamne, ajutorul tău, nouă,
celor întăriţi cu sfintele sacramente,
ca să putem primi rodul răscumpărării
şi din tainele sfinte, şi prin întreaga noastră viaţă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Irod este neliniştit din cauza faimei lui Isus. În realitate, Israelul aştepta un nou Moise (Dt 18,15) şi un nou Ilie (Mal 3,23). Luca vrea să ne arate că Isus este profetul aşteptat. Este suficient să se observe coerenţa şi mărturia sa: predica şi minunile, chemarea la convertire, vestirea împărăţiei, fidelitatea sa până la moarte faţă de mesaj.

 

LECTURA I
Nu este nimic nou sub soare.
Citire din cartea lui Qohelet 1,2-11

2 Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelet –,
deşertăciunea deşertăciunilor,
toate sunt deşertăciune!
3 Ce folos are omul din toată truda lui
cu care trudeşte sub soare?
4 O generaţie trece, o generaţie vine,
dar pământul rămâne mereu.
5 Soarele răsare, soarele apune,
tânjeşte spre locul de unde va răsări.
6 Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord,
se învârte şi înconjoară
şi se întoarce vântul pe circuitul său.
7 Toate râurile curg spre mare şi marea nu se umple:
spre locurile de unde râurile curg,
acolo se întorc ca să curgă.
8 Toate lucrurile se frământă
şi niciun om nu poate să spună de ce;
ochiul nu se satură să vadă
şi urechea nu se umple cu ceea ce aude.
9 Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face:
nu este nimic nou sub soare.
10 Ar putea fi un lucru despre care să se spună:
„Iată, acesta este nou!”, dar el a fost deja în vremurile
care au fost înaintea noastră.
11 Nu este amintire despre cele care au fost mai înainte
şi nici nu va fi amintire despre cele care vor fi la sfârşit
la cei care vor fi după.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 89(90),3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: 1)

R
.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu
din generaţie în generaţie.

3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.

5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi!
14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru
să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Pe Ioan eu l-am decapitat:
cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 9,7-9

7 În acel timp,
Irod tetrarhul a auzit despre toate cele
pe care le făcea Isuse
şi era nedumerit, pentru că unii ziceau:
„Ioan a înviat din morţi”,
8 alţii: „S-a arătat Ilie”;
iar alţii: „A înviat unul dintre profeţii cei vechi”.
9 Atunci Irod a spus:
„Pe Ioan eu l-am decapitat:
cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?”
Şi căuta să-l vadă.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Qoh 1,2-11; Ps 89; Lc 9,7-9

„Toate sunt deşertăciune! B spune Cartea lui Qohelet B Nu este nimic nou sub soareY Orice lucru a fost deja făcut în vremurile dinaintea noastră”.

În timpul nostru nu se poate spune cu uşurinţă că nu există nimic nou: la un anumit nivel, lucrurile noi sunt cu adevărat foarte multe. Omul a mers în spaţiu, a ajuns pe Lună şi nu se mai poate spune că acest lucru a fost făcut în vremurile dinaintea noastră; multe descoperiri ştiinţifice au transformat viaţa noastră, au revoluţionat cunoştinţele noastre despre universY În acest sens, sunt multe lucruri noi.

Dar dacă privim lucrurile într-un mod mai puţin superficial, ne dăm seama că lucrurile noi nu sunt aşa de importante, deoarece fondul omului a rămas acelaşi şi el le foloseşte pentru scopuri care, într-adevăr, au rămas mereu aceleaşi. Sunt multe lucruri noi: la ce servesc? La comiterea de crime, ca în timpurile trecute. Avem noi arme, pentru a face război ca şi în antichitate. Avem noi mijloace, dar nevoile fundamentale pe care ele le satisfac au rămas aceleaşi, chiar şi viciile pentru care adeseori omul se slujeşte de acestea.

Am putea, deci, să încercăm acelaşi sens al teribilei inutilităţi exprimate de Qohelet: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!”

Am putea. Dar noi ştim că există o adevărată noutate: este „Noul” Testament, „noua” alianţă, este Cristos cel înviat, o noutate neaşteptată, inimaginabilă.

În evanghelia de astăzi vedem că prezenţa lui Cristos ridică multe întrebări, astfel că se vorbeşte până şi de înviere: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi”, „S-a arătat profetul Ilie”, „A înviat un profet dintre cei din vechime”.

Dar aceasta ar fi o înviere care ar da dreptate lui Qohelet: o întoarcere la lucrurile deja văzute. Un profet, după ce a trăit deja, s-ar întoarce pentru a trăi din nou în lumea noastră. Ioan, Ilie sau un altul ar fi, deci, cum spune Qohelet: „Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face”.

În schimb, învierea lui Cristos a revelat o realitate complet nouă, deoarece nu a fost o întoarcere la viaţa muritoare, ci o transformare a omului, o transformare spirituală, cum a explicat sfântul Paul. „Dacă unul este în Cristos, este o creatură nouă; lucrurile vechi au trecut, iată, au apărut alte lucruri noi” (2Cor 5,17).

Noi, deci, ştim unde este adevărata noutate şi unde poate fi descoperită: o noutate spirituală, care transformă în mod real lumea, chiar dacă în mod ascuns şi într-un mod aparent modest. Nu mai putem spune cu Qohelet că totul este deşertăciune, deoarece Cristos înviat este minunata noutate care dă un gust nou vieţii şi umple inima de optimism, de bucurie, de profundă încredere.