en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu). II
Lectionar
2Sam 1,1-4.11-12.19.23-27: Cum au cãzut aceşti eroi!
Ps 79: Fã sã strãluceascã faţa ta, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
Mc 3,20-21: Ai sãi au venit sã punã mâna pe el, cãci spuneau cã şi-a ieşit din fire.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Lucia, fc. m. **; Otilia, călug.

 Liturghierul Roman

13 decembrie

Sfanta Lucia, fecioara martira

 

 

Ant. la intrare
 Iată, fecioara puternică, jertfa nepătată, victima castităţii,
l-a urmat pe Mielul răstignit pentru noi (T.P. aleluia).

sau:
 Fericită e fecioara
care, lepădându-se de sine şi luându-şi crucea,
l-a urmat pe Domnul,
mirele fecioarelor şi regele martirilor (T.P. aleluia).

 

RUGĂCIUNEA ZILEI

Te rugăm, Doamne,
ca mijlocirea slăvită a sfintei Lucia, fecioară martiră,
să ne lumineze şi să ne încălzească inimile,
pentru ca noi, care sărbătorim acum naşterea ei pentru cer,
să putem ajunge odată la contemplarea măririi tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.
 

 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
ca darurile pe care ţi le aducem în sărbătoarea sfintei Lucia
să-ţi fie bineplăcute, aşa cum ţi-a plăcut lupta pătimirii ei.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie
Mielul care este în mijlocul tronului
îi va conduce la izvoarele apelor vieţii (T.P. aleluia).             Cf. Ap 7,17

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, care pe sfânta Lucia
ai încununat-o în ceruri cu îngemănata biruinţă a fecioriei şi a martiriului,
dă-ne, te rugăm, prin puterea acestei taine, harul,
să învingem cu tărie tot răul şi să dobândim astfel slava cerească.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Lectionar

Lucia a fost martirizată în Sicilia, la Siracusa, probabil în anul 304, pe vremea împăratului Diocleţian. Cultul acestei mirese a lui Cristos se împământeneşte la Roma în secolul al VI-lea şi sfânta devine foarte populară în ţările scandinave. Numele ei a fost introdus în Canonul roman.

 

LECTURA I
V-am logodit ca pe o fecioară neprihănită
cu un singur mire, Cristos.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Corinteni 10,17–11,2

10,17 Fraţilor,
cine se laudă în Domnul să se laude,
18 căci nu cel care se laudă pe sine
este vrednic de cinste,
ci acela pe care Domnul îl laudă!
11,1 O, dacă aţi suporta un pic din nebunia mea!
Dar voi mă suportaţi deja,
2 pentru că sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu,
întrucât v-am logodit ca pe o fecioară neprihănită
cu un singur mire, Cristos.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: cf. 6a)

R
.: În mâinile tale, Doamne,
îmi încredinţez duhul!

3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat!
8ab Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la umilinţa mea. R.

16bc Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urăsc!
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Aceasta este fecioara înţeleaptă,
pe care Domnul a găsit-o priveghind;
iar când a venit Mirele, a intrat cu el în sala ospăţului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele!
Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 25,1-13

În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă:
1 „Atunci împărăţia cerurilor
va fi asemenea cu zece fecioare,
care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte.
3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele,
dar nu au luat cu ele untdelemn,
4 însă cele înţelepte,
împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor.
5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.
6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt:
«Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»
7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare
şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte:
«Daţi-ne din untdelemnul vostru,
căci candelele noastre se sting!»
9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând:
«Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă!
Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!»
10 Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere,
a venit mirele.
Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă
şi uşa s-a închis.
11 Mai târziu, au venit şi celelalte fecioare
şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!»
12 Dar el, răspunzând, le-a zis:
«Adevăr vă spun, nu vă cunosc».
13 Vegheaţi, aşadar,
pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Sof 3,1-2.9-13; Ps 33; Mt 21,28-32

Pentru a ne pregăti să-l primim pe Isus, Biserica ne îndeamnă cu insistenţă să devenim umili, mici, săraci. Isus va veni la cel umil, mic, sărac; şi dacă noi vrem să-l întâlnim, trebuie să ne situăm la acelaşi nivel, altfel nu-l vom întâlni, pentru că Isus poate să-i salveze numai pe cei care recunosc faptul că trebuie să fie mântuiţi.

Din acest motiv, Scriptura spune: „Vai de cetatea răzvrătită! Nu a ascultat de glasul nimănui şi n-a ţinut seamă de nici o dojană, nu şi-a pus nădejdea în Domnul”. Orgoliul ne împiedică să recunoaştem necesitatea de a fi salvaţi. Şi Domnul vrea să ne elibereze, înainte de toate, tocmai de orgoliu, care pune o barieră între noi şi el, între harul său şi mizeria noastră: „Voi lăsa în mijlocul tău un neam mic şi sărac, care va nădăjdui în numele Domnului (restul lui Israel)”. În timpul acestor zile care precedă Crăciunul, e necesar să devenim tocmai mici şi săraci, ca să-l aşteptăm pe Isus ca pe Mântuitorul nostru, pe care să-l invocăm cu toată inima noastră: „O, Isuse, salvează-ne!”, ca să recunoaştem că avem nevoie de el pentru a fi eliberaţi de minciuna noastră: „Cei care vor mai rămâne din neamul lui IsraelY vor renunţa la minciună şi nu se va mai afla viclenie pe buzele lor”.

Minciuna este protecţia noastră inconştientă: ne minţim pe noi înşine pentru a ne proteja chiar fără să ne dăm seama, deoarece nu vrem să recunoaştem că sunt în viaţa noastră atâtea lucruri care nu pot să-i placă lui Dumnezeu.

În parabola din evanghelie noi trebuie să ne recunoaştem adeseori în postura primului fiu care, la invitaţia tatălui de a merge să lucreze în vie, spune: „Da, Doamne, mă duc”, dar nu se duce. Vrem să-i slujim Domnului, dar suntem ameninţaţi mereu de tactica abilă şi mincinoasă de a spune „da” şi de a nu fi cu adevărat credincioşi lui Dumnezeu, de a căuta interesele noastre, comoditatea noastră, satisfacţiile noastre în schimbul slavei lui Dumnezeu. De aceea, avem mereu nevoie de acţiunea lui Cristos, care ne eliberează de noi înşine.

Evanghelia ne indică un bun mijloc de a ne putea elibera de noi înşine. Isus le reproşează marilor preoţi şi bătrânilor de a nu fi urmat exemplul păcătoşilor publici şi prostituatelor care au crezut în cuvântul lui Ioan Botezătorul şi au acceptat botezul pocăinţei: „Voi, deşi aţi văzut toate acestea, nu v-aţi căit şi nu aţi dat crezare cuvântului său”. Nimeni nu se poate separa cu dispreţ de alţii, să se simtă mai bun decât ei. Trebuie, în schimb, să fim solidari cu toată angoasa şi păcatele lumii şi să le prezentăm Domnului, bine ştiind că şi noi facem parte din această lume rea, că avem şi noi nevoie în aceeaşi măsură de mântuire şi nu vom fi mântuiţi dacă în mod orgolios ne vom separa de ceilalţi.

Aceste dispoziţii vrea Biserica să le pună în noi. „Voi lăsa în mijlocul tău un neam mic şi sărac, care va nădăjdui în numele Domnului”.