en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **

 Liturghierul Roman

 

14 decembrie

Sfantul Ioan al Crucii, preot invatator

 

Ant. la intrare

În ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva
decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos,
prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume.        Gal 6,14

 

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule,
care i-ai inspirat sfântului tău preot Ioan
o totală lepădare de sine şi o iubire înflăcărată a crucii,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, străduindu-ne să-l urmăm cât mai îndeaproape,
să ajungem la contemplarea veşnică a măririi tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Dumnezeule atotputernic,
jertfa pe care ţi-o oferim
în amintirea sfântului Ioan al Crucii şi dă-ne harul
ca noi, celebrând misterele pătimirii Domnului,
să putem imita în viaţa noastră
ceea ce săvârşim acum.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie
Cine vrea să vină după mine,
să renunţe la sine, să-şi ia crucea
şi să mă urmeze, spune Domnul.                     Cf. Mt 16,24

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule,
care în sfântul Ioan
ai făcut să strălucească în chip minunat misterul crucii,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca, întăriţi prin jertfa altarului,
să fim tot mai strâns uniţi cu Cristos
şi să lucrăm în Biserică pentru mântuirea tuturor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 În anul 1567, un carmelit de 25 de ani, hirotonit preot, o întâlneşte pe Tereza a lui Isus (din Avila), care era în vârstă de 52 de ani. Ioan al Crucii (1542-1591), colaboratorul reformatoarei Carmelului, e închis de carmeliţi care se opun acestei reforme. În celulă compune Cântecul spiritual în care cântă bucuria unirii cu Dumnezeu. Lucrările sale, care expun condiţiile şi semnele adevăratei contemplaţii, i-au meritat titlul de învăţător mistic. “În amurgul vieţii noastre vom fi judecaţi despre iubire, şi, pentru a ne deschide acestei iubiri, trebuie să renunţăm la tot ce nu este Dumnezeu”. Aceasta e doctrina lui. S-a născut în Spania şi a murit la Ubeda.

 

LECTURA I
Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 2,1-10a

1 Fraţilor,
şi eu, când am venit la voi,
am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu
nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune.
2 Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva
decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit.
3 Eu însumi am venit la voi în slăbiciune,
cu frică şi cuprins de nelinişte,
4 iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat
în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti,
ci în adeverirea Duhului şi a puterii,
5 astfel încât credinţa voastră să fie bazată
nu pe înţelepciunea oamenilor,
ci pe puterea lui Dumnezeu.
6 Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi,
dar nu de înţelepciunea lumii acesteia,
nici a conducătorilor acestei lumi care sunt pieritori.
7 Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu,
care a fost tăinuită
şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor
spre gloria noastră,
8 pe care niciunul dintre stăpânitorii lumii acesteia
n-a cunoscut-o,
căci dacă ar fi cunoscut-o,
nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei.
9 Însă, după cum este scris:
„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut
şi urechea nu le-a auzit
şi la inima omului nu s-au suit,
pe acestea le-a pregătit Dumnezeu
celor care îl iubesc pe el”.
10a Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.30-31 (R.: 30a)

R
.: Gura celui drept
exprimă înţelepciunea.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să răsară dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta, ca soarele la amiază. R.

30 Gura celui drept exprimă înţelepciunea
şi limba lui rosteşte judecata.
31 Legea Dumnezeului său este în inima lui
şi paşii lui nu şovăie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are
nu poate fi discipolul meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 14,25-33

25 În acel timp,
multă lume mergea după Isus,
iar el, întorcându-se, le-a spus:
26 „Dacă cineva vine la mine
şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile,
ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu.
27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine
nu poate fi discipolul meu.
28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn,
nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala,
dacă are cu ce să-l termine?
29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine,
toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs,
30 spunând: «Acest om a început să construiască,
dar nu poate să termine».
31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege,
nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii
să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe,
trimite solie ca să ceară pacea.
33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are
nu poate fi discipolul meu”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Is 45,6b-8.18.21-25; Ps 84; Lc 7,19-23

Profeţia lui Isaia oferă astăzi meditaţiei noastre o mare bogăţie de teme care ne luminează şi ne întăresc. Ea conţine o aclamaţie care corespunde exact stării de spirit ce trebuie să ne caracterizeze, în această a treia săptămână a Adventului. Pentru acest motiv, ea a fost luată ca refren într-un cântec liturgic, „Rorate, coeli, desuper”, „Coboare roua din senin”. Profetul exprimă dorinţa intensă a unei intervenţii divine, cereşti, pentru că e pe deplin conştient de originea cerească a dreptăţii şi a mântuirii. Dacă Dumnezeu nu intervine, suntem sortiţi pieirii. Această intervenţie, însă, nu este reprezentată aici, ca în cazul atâtor alte oracole profetice, în forma unei înfricoşătoare bătălii împotriva celor răi. El este implorat ca o blândă şi binefăcătoare rouă, ca un mister al unei ploi rodnice. Asemenea imagini sunt, într-un mod admirabil, compatibile cu misterul întrupării, care nu s-a realizat într-o manieră zgomotoasă, ci, dimpotrivă, cu o infinită discreţie, în „umbra” Duhului Sfânt. „Duhul Sfânt va coborî asupra ta; peste tine va coborî puterea Celui Preaînalt” (Lc 1,35).

Intervenţiei divine trebuie să-i corespundă din partea noastră o sinceră disponibilitate: „Să se deschidă pământul!” Pământul s-a deschis când Maria i-a dat îngerului răspunsul ei: „Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Realizată atunci într-un mod decisiv, întâlnirea dintre roua cerească şi disponibilitatea pământului vrea să se realizeze acum în viaţa noastră. Să-i cerem sfintei Fecioare să formeze în noi disponibilităţile spirituale care pregătesc efectiv primirea Fiului ei pe pământ. Ce trebuie să corectăm în modul nostru de a gândi, de a vorbi, de a acţiona? La care haruri trebuie să corespundem cu încredere şi generozitate?

În oracolul său, profetul defineşte intenţia lui Dumnezeu în termeni care mi se par mult mai încurajatori. Dumnezeu zice: „Cel care a alcătuit pământul, nu l-a făcut în zadar, ci ca să fie locuit” (Is 45,18). Citim aceste cuvinte în Liturgia orelor, la Laudele de vineri din prima săptămână. De atâtea ori avem sentimentul că pământul devine un „spaţiu oribil”, pentru că e devastat de violenţa războaielor, de nedreptăţi şi de corupţie de tot felul. E consolant să auzim, în schimb, profetul spunând că proiectul lui Dumnezeu este pozitiv. Dumnezeu vrea ca pământul să fie locuibil şi locuit. Pentru a arăta pe deplin această intenţie a sa şi pentru a o duce la îndeplinire, Dumnezeu l-a trimis pe pământ pe Fiul său, pe care l-a iubit atât de mult. „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (In 1,14). El a venit să facă pământul locuibil şi locuit. El e „cel care vine” şi, datorită lui, „orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţă, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se anunţă vestea cea bună”, cum zice evanghelia de astăzi (Lc 7,22). Nu „trebuie să aşteptăm pe altul”; trebuie, în schimb, să dovedim mereu o credinţă tot mai mare.

El ne-a revelat că unicul Dumnezeu nu e un Dumnezeu monolitic şi solitar. E un Dumnezeu „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” (Mt 28,19). În oracolul lui Isaia, Dumnezeu, cu mare insistenţă, se proclamă Dumnezeu unic: „Eu sunt Domnul şi nu este altul” (Is 45,6.20.21.22). „Înaintea mea se va pleca orice genunchi, pe mine va jura orice limbă” (45,23). Cu misterele întrupării, pătimirii şi glorificării lui Cristos, am fost introduşi în viaţa intimă a lui Dumnezeu, care este „iubire” (1In 4,8.16). Noi ştim că „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut” (In 3,16) şi că acest Fiu unic-născut, devenit asemenea nouă pentru a ne mântui (Fil 2,7; Evr 2,17), a fost glorificat „cu acea glorie pe care o avea de la Tatăl, mai înainte de întemeierea lumii” (cf. In 17,5). De acum înainte, Cristos primeşte adoraţie împreună cu Tatăl. În numele lui Isus, orice genunchi trebuie să se plece şi orice limbă să proclame că el este Domnul (cf. Fil 2,9-11; Is 45,23). Contemplând, la Crăciun, copilul din presepiu, să ştim că el este cu adevărat „Dumnezeu-cu-noi”, Emanuel devenit asemenea nouă din iubire.