en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu). II
Lectionar
2Sam 1,1-4.11-12.19.23-27: Cum au cãzut aceşti eroi!
Ps 79: Fã sã strãluceascã faţa ta, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
Mc 3,20-21: Ai sãi au venit sã punã mâna pe el, cãci spuneau cã şi-a ieşit din fire.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet

 Liturghierul Roman

 

Vineri din Săptămâna a III-a din Advent

Ant. la intrare 
Iată, Domnul vine;
strălucitor coboară să viziteze cu pace poporul său
şi să-i aducă în dar viaţa veşnică.  
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Să ne întâmpine şi să ne însoţească pururi harul tău,
Dumnezeule atotputernic,
pentru ca noi, care aşteptăm cu dor aprins
venirea Fiului tău unul-născut,
să primim tot ajutorul în viaţa pământească
şi mântuirea în viaţa veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Priveşte cu îndurare, Doamne,
la rugăciunile şi jertfele smereniei noastre,
şi ceea ce nu putem dobândi prin meritele noastre,
dăruieşte-ne din belşugul milostivirii tale.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Îl aşteptăm pe Mântuitorul, pe Domnul Isus Cristos,
care va schimba trupul smereniei noastre,
făcându-l asemenea cu trupul gloriei sale.         Cf. Fil 3,20-21

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
ndestulaţi fiind cu această hrană sufletească,
te rugăm cu umilinţă, Doamne,
ca, prin participarea la tainele sfinte,
să ne înveţi să privim cu înţelepciune cele pământeşti
şi să năzuim spre cele cereşti.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Mântuirea este deschisă acelora care îl iubesc pe Domnul şi îl slujesc cu fidelitate. În ochii săi nu contează prea mult cetăţenia ebraică, dar contează observarea legii pe care a dat-o prin Moise, rugăciunea smerită şi voinţa sinceră de slujire. În Evanghelie, lucrările pe care Isus le împlineşte sunt cea mai bună mărturie a divinităţii şi a misiunii sale. Şi pentru discipoli lucrările sunt cel mai eficace argument cu care pot să dea mărturie în faţa lumii despre faptul că sunt cu adevărat creştini.

 

Dacă această zi cade pe 17 sau 18 decembrie, se iau lecturile de la zilele respective, pag. 175 sau pag. 179, omiţându-se cele care urmează.

LECTURA I
Casa mea se va chema casă de rugăciune pentru toate popoarele.
Citire din cartea profetului Isaia 56,1-3a.6-8

1 Aşa vorbeşte Domnul:
„Păziţi judecata şi faceţi dreptatea,
căci mântuirea mea este aproape să vină
şi dreptatea mea, să se dezvăluie!
2 Fericit este omul care face aceasta
şi fiul omului care o ţine cu tărie,
care păzeşte sabatul ca să nu fie profanat
şi-şi ţine mâna ca să nu facă niciun rău.
3a Să nu spună străinul care s-a alipit de Domnul:
«Domnul m-a separat de poporul său».
6 Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească,
să iubească numele Domnului şi să devină slujitorii lui,
pe toţi cei care păzesc sabatul ca să nu fie profanat
şi care ţin cu tărie alianţa mea,
7 îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt,
îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune.
Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi plăcute pe altarul meu
întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune
pentru toate popoarele”.
8 Oracolul Domnului Dumnezeu,
al celui care-i adună pe cei risipiţi ai lui Israel:
„Îi voi aduna la el, pe lângă cei adunaţi deja”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.7-8 (R.: 4)

R
.: Să te laude popoarele, Dumnezeule,
să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta
şi mântuirea ta la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului. R.

7 Pământul şi-a dat roadele sale;
să ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,
8 să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

ALELUIA
(Aleluia) Vino, Doamne, şi adu-ne pacea ta,
ca să ne bucurăm în faţa ta din toată inima! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ioan era făclia care arde şi luminează.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 5,33-36

33 În acel timp,
Isus a răspuns şi le-a zis iudeilor:
„Voi aţi trimis la Ioan,
iar el a dat mărturie pentru adevăr.
34 Dar eu nu primesc mărturie de la un om,
ci vă spun acestea, ca voi să vă mântuiţi.
35 El era făclia care arde şi luminează,
iar voi aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui.
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan,
căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc
– aceste lucruri pe care le fac –
dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Is 56,1-3.6-8; Ps 66; In 5,33-36

Adventul este un timp al marilor promisiuni şi al marilor aşteptări. Să ascultăm astăzi promisiunea minunată pe care Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-o face şi să o aprofundăm: „Îi voi conduce la muntele meu cel sfânt. Îi voi face fericiţi în casa mea de rugăciune” (Is 56,7). Dumnezeu vrea să ne umple de bucurie. Blândeţea şi generozitatea inimii sale paterne se manifestă în această promisiune. Un tată doreşte ca fiii săi să fie fericiţi. La fel, Dumnezeu doreşte pentru noi o fericire deplină, un munte de fericire. A fi convinşi de aceasta e deja o mare bucurie şi o lumină pentru sufletul nostru.

Pe de altă parte, Dumnezeu ştie că numai în intimitatea cu el putem fi cu adevărat fericiţi, pentru că în el găsim plinătatea iubirii. De aceea, el ne conduce pe muntele său cel sfânt şi ne oferă un loc în casa sa, care este casă de rugăciune, adică un loc al raportului intim cu el. „Fericit cel care locuieşte în casa ta!”, exclamă psalmistul, „sufletul meu tânjeşte şi doreşte altarele Domnului” (Ps 83/84,3.5). Totuşi, dorinţele noastre naturale ne poartă în alte direcţii. Liturgia Adventului ne invită presant să ne orientăm mai bine şi să spunem: „Un lucru am cerut de la Domnul, şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să gust bunătatea Domnului” (Ps 26/27; cf. Ps 15/16,11). Astfel ne vom dispune să fim „umpluţi de bucuria casei sale”.


E momentul însă să observăm un alt aspect al promisiunilor paterne ale lui Dumnezeu, exprimat în prima lectură de astăzi, adică deschiderea lor universală. Ele se extind, într-adevăr, la „străini” (Is 56,3.6) şi precizează că templul lui Dumnezeu trebuie să devină „casă de rugăciune pentru toate popoarele” (57,6). Suntem feriţi în acest fel de tentaţia de a ne închide într-un „intimism” egoist, care ar căuta, în relaţia cu Dumnezeu, numai o consolare personală, dezinteresându-ne de soarta altora. Într-o asemenea situaţie, relaţia cu Dumnezeu nu ar fi autentică; comuniunea cu el nu ar fi efectivă. Dumnezeu „vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1Tim 2,4). Deci, pentru a fi într-o adevărată comuniune cu el, trebuie să împărtăşim preocuparea sa de mântuire a tuturor oamenilor. Din acest motiv Biserica a dat liturgiei Adventului o marcantă dimensiune misionară. Prima lectură propusă, în lecţionar, pentru prima Liturghie din Advent este oracolul lui Isaia care anunţă venirea „tuturor popoarelor” la „muntele templului Domnului” (Is 2,2). Viziune grandioasă care lărgeşte inima noastră pentru a o conforma proiectului divin. Prima lectură de astăzi ne-o propune în termeni analogi. Dacă vrem să pregătim bine sărbătoarea Crăciunului, trebuie să o situăm în această perspectivă misionară universală.

În evanghelie (In 5,33-36), Isus le reproşează persoanelor cu vază din poporul său că nu s-au pregătit cum trebuie pentru venirea sa. În loc să ia în serios mărturia lui Ioan Botezătorul, care îi conducea spre „acela care va veni după” (cf. In 1,24-27), ei s-au limitat „să se bucure pentru un moment” la lumina care venea de la Ioan, „făclia care arde şi luminează” (In 5,35). Ne ameninţă mereu pericolul de a-i imita, adică de a lua darurile şi harurile lui Dumnezeu ca ocazii de bucurie momentană, fără să corespundem finalităţii lor, care trebuie să fie pusă întotdeauna în raport cu primirea lui Cristos de către toţi oamenii. Să cerem harul de a evita acest pericol, harul de a ne deschide inima noastră şi viaţa noastră faţă de întregul şi profundul plan al lui Dumnezeu.