en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Fer. Urban al V-lea, pp.

 Liturghierul Roman

 

19 decembrie

Ant. la intrare 
Cel care trebuie să vină va veni şi nu va întârzia,
şi teama nu va mai stăpâni peste pământ,
căci el este Mântuitorul nostru.         Cf. Evr 10,37 
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, prin naşterea Fiului tău din Fecioara Maria,
ai binevoit să dezvălui lumii strălucirea slavei tale;
învredniceşte-ne, te rugăm,
să prăznuim marele mister al întrupării
cu credinţă neştirbită şi evlavie adevărată.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
    
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunăvoinţă
la darurile pe care ţi le aducem pe altar
şi sfinţeşte prin puterea ta
ceea ce îţi oferim din slăbiciunea noastră.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Ne va vizita Cel care Răsare din înălţime,
ca să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.         Lc 1,78-79
 
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
ducându-ţi mulţumire pentru darurile primite,
te rugăm, Dumnezeule atotputernic,
să aprinzi în noi dorinţa după mântuirea ce se apropie,
ca să putem sărbători cu suflet curat
naşterea Mântuitorului nostru.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 În stilul tipic al “vestirilor” biblice, ne este comunicată naşterea lui Ioan Botezătorul. Atitudinea lui Zaharia, care se îndoieşte de puterea lui Dumnezeu în faţa unei asemenea veşti, contrastează cu atitudinea Mariei, care este de încredere şi disponibilitate totală. Rupând tăcerea, Dumnezeu deschide calea spre lumină. Curând, glasul lui Ioan se va face auzit în pustiu, pregătind drumul pentru Cuvântul făcut trup.

 

LECTURA I
Naşterea lui Samson este anunţată de un înger.
Citire din cartea Judecătorilor 13,2-7.24-25a

2 În zilele acelea,
era un om în Ţoreea din familia fiilor lui Dan,
al cărui nume era Manoah.
Soţia lui era sterilă şi nu putea avea copii.
3 Îngerul Domnului i s-a arătat femeii şi i-a zis:
„Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii,
dar vei zămisli şi vei naşte un copil.
4 Acum, ai grijă
să nu bei nici vin, nici băutură tare
şi să nu mănânci nimic impur!
5 Vei zămisli şi vei naşte un fiu.
Briciul nu va trece peste capul lui
pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu
din sânul mamei sale.
El va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor”.
6 Femeia s-a dus şi i-a spus soţului ei:
„Un om al lui Dumnezeu a venit la mine;
avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu,
foarte înfricoşătoare.
Nu l-am întrebat de unde este
şi nici nu mi-a spus care este numele lui.
7 Dar mi-a zis:
«Vei zămisli şi vei naşte un fiu;
acum, să nu bei nici vin, nici băutură tare
şi să nu mănânci nimic impur,
pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu
din sânul mamei sale până în ziua morţii lui!»”
24 Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson.
Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat.
25a Duhul Domnului a început să-l pună în mişcare.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),3-4a.5-6ac.16-17 (R.: cf. 8)

R
.: Lauda ta, Doamne, o voi cânta
şi măreţia ta o voi vesti.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti tăria mea şi cetatea mea de apărare!
4a Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege,
din mâinile celui nelegiuit! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ac În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
tu ai fost ocrotitorul meu. R.

16 Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului;
Doamne, îmi voi aduce aminte
că doar a ta este dreptatea.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ALELUIA
(Aleluia) O, mlădiţă din rădăcina lui Iese,
care te înalţi ca un steag pentru popoare,
în faţa ta vor amuţi regii pământului,
pe tine te vor chema popoarele,
vino şi ne eliberează, nu mai întârzia! (Aleluia)

EVANGHELIA
Naşterea lui Ioan Botezătorul
este anunţată de îngerul Gabriel.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 1,5-25

5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii,
un preot al cărui nume era Zaharia,
din grupul preoţesc al lui Abía.
Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron,
al cărei nume era Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu,
umblând fără greşeală
în toate poruncile şi prescrierile Domnului.
7 Însă nu aveau nici un copil,
pentru că Elisabeta era sterilă
şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu,
când era rândul grupului său,
9 după rânduiala slujirii preoţeşti,
a fost ales să intre în templul Domnului
pentru a aduce jertfa de tămâie.
10 Şi toată mulţimea poporului era afară,
rugându-se în timp ce se aducea jertfa de tămâie.
11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului
stând în partea dreaptă a altarului tămâierii.
12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat
şi l-a cuprins teama.
13 Dar îngerul i-a spus:
„Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată
şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu
şi-i vei pune numele «Ioan»!
14 Vei avea bucurie şi veselie
şi mulţi se vor bucura de naşterea lui,
15 căci va fi mare înaintea Domnului;
şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare
şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale
16 şi pe mulţi dintre fiii lui Israel
îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie
pentru a întoarce inimile părinţilor către copii
şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor,
pentru a-i pregăti Domnului un popor desăvârşit”.
18 Dar Zaharia i-a spus îngerului:
„Prin ce voi cunoaşte aceasta?
Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”.
19 Răspunzând, îngerul i-a zis:
„Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu,
şi am fost trimis să-ţi vorbesc
şi să-ţi dau această veste bună.
20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi
până în ziua în care se vor împlini acestea,
pentru că nu ai crezut cuvintele mele,
care se vor împlini la timpul lor!”
21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira,
în timp ce acesta întârzia în templu.
22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească,
au înţeles că avusese o viziune în templu,
iar el le făcea semne.
Şi a rămas mut.
23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui,
s-a întors acasă.
24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit
şi, timp de cinci luni, se ascundea, spunându-şi:
25 „Aşa mi-a făcut Domnul
în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine,
ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Jud 13,2-7.24-25; Ps 70; Lc 1,5-25

Liturgia de astăzi a ales două lecturi paralele, două situaţii similare în care Domnul intervine în mod miraculos.

Despre Samson, fiul lui Manoah, ca şi despre Ioan Botezătorul, s-a spus: „Nu va bea vin şi nici băuturi îmbătătoare”. Pentru Samson se adaugă că va trebui să nu-şi taie nici părul, pentru că din naştere va fi nazireu: un om ales de Dumnezeu pentru a fi instrumentul său în istoria umanităţii. În amândouă cazurile, intervenţia lui Dumnezeu depăşeşte dificultăţi din punct de vedere uman insurmontabile: soţia lui Manoah e sterilă. Elisabeta e sterilă şi, totodată, în vârstă. Dumnezeu dovedeşte, astfel, că el e cel care intervine, că el e cel ce vrea să-i elibereze pe oameni. Prin intermediul lui Samson va realiza o eliberare politică, eliberarea Israelului de opresiunea filistenilor; cu Ioan Botezătorul realizează o eliberare spirituală: el va „întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea lor cu duhul şi tăria lui Ilie”.

Profetul se opunea idolatriei şi depravării poporului său; Ioan Botezătorul e trimis de Dumnezeu să pregătească un popor disponibil, capabil de a-l primi.

Această pregătire e, înainte de toate, o problemă de convertire personală: a accepta eliberarea interioară, eliberarea de păcat. O eliberare care se manifestă imediat în extern, pentru că, atunci când suntem eliberaţi de păcat, modul nostru de a ne raporta la alţii se schimbă în sensul că noi stabilim relaţii de libertate, de caritate, şi nu relaţii bazate pe oprimare.

Iată, deci, că Biserica, în Advent, timp al speranţei, ne pune din nou în faţa operelor minunate ale lui Dumnezeu pentru a suscita în noi speranţa: Dumnezeu este stăpânul imposibilului, Dumnezeu depăşeşte dificultăţile cele mai mari pentru că vrea să ne elibereze.

Evanghelia ne permite să aprofundăm necesitatea speranţei, în mod evident legată de credinţă. Zaharia şi Elisabeta sunt persoane ireproşabile, care observă cu rigurozitate poruncile şi preceptele Domnului: sunt oameni drepţi. Şi totuşi, firul naraţiunii ne spune că această conduită ireproşabilă e însoţită şi de o oarecare dezamăgire. În viaţa lor există o încercare. De atâta timp speraseră că Domnul îi va elibera, dar nu fuseseră auziţi. Continuau să fie credincioşi, dar inima lor era rănită, nu mai sperau.

Şi iată că îngerul Domnului îi apare lui Zaharia şi îi zice: „Rugăciunea ta a fost ascultată”. Ne-am fi aşteptat ca Zaharia să primească acest cuvânt cu bucurie şi entuziasmY Dimpotrivă, ca şi cum nu ar mai fi sperat, îl primeşte cu scepticism: „După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea, de asemenea, este înaintată în vârstă”. Şi Gabriel constată: „N-ai crezut în cuvintele mele”. Şi din cauza acestei lipse de credinţă, care e totodată o lipsă de speranţă B sau lipsă de speranţă care vine din lipsă de credinţă B va fi necesară o nouă încercare, dar o încercare care vindecă: Zaharia va fi mut până la împlinirea cuvântului lui Dumnezeu.

Dumnezeu îl vindecă, astfel, pe Zaharia de lipsa sa de speranţă, îl eliberează, aşa cum mai apoi va elibera poporul său prin predica lui Ioan Botezătorul.

Încercarea lui Zaharia şi a Elisabetei pregătea un har divin mai mare. Ei, desigur, voiau să aibă un copil aşa cum mulţi părinţi doreau acest lucru, pentru a-şi completa familia, să aibă un fiu pentru ei înşişi.

Şi Dumnezeu le trimite un fiu care nu va fi pentru ei, care va fi consacrat Domnului, care va merge în pustiu şi care va avea o influenţă mare asupra întregului popor. E un har pentru care încercarea pregătea inima lor. Eliberându-i de anumite dorinţe umane, de unele satisfacţii umane, îi pregătea pentru o desprindere şi mai mare, aceea de a-l lăsa pe fiul lor să plece pentru o misiune specială, greu de înţeles pentru ei.

Să reînnoim cu adevărat speranţa noastră, să cerem să fim deschişi faţă de speranţa care vine de la Dumnezeu şi să nu punem obstacole planurilor lui Dumnezeu, care şi astăzi vrea să elibereze poporul său.

Lumea noastră are, într-adevăr, mare nevoie de a fi eliberată de egoism, de violenţă, de atâtea pasiuni ruşinoase, pentru a regăsi pacea, libertatea, iubirea fraternă.