en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Petru Canisiu, pr. înv. *; Mihea, profet

 Liturghierul Roman

21 decembrie

Ant. la intrare 
În curând va veni Domnul, Stăpânitorul,
şi se va chema numele lui Emanuel,
căci el este Dumnezeu-cu-noi.         Cf. Is 7,14; 8,10 
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Ascultă cu bunătate, Doamne,
rugăciunile poporului tău,
pentru ca aceia care se bucură acum
de venirea Fiului tău unul-născut, făcut om ca şi noi,
să primească răsplata vieţii veşnice
atunci când el va veni în mărirea sa.
El, care, fiind Dumnezeu.
    
ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunătate, Doamne,
darurile pe care, în îndurarea ta,
le-ai pus tu însuţi înmâinile Bisericii tale, ca să ţi le aducă,
şi pe care le transformi, cu puterea ta,
în taina mântuirii noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Fericită eşti tu, care ai crezut
că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul.         Lc 1,45
 
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
P
articiparea la sfintele taine
să ocrotească neîncetat poporul tău, Doamne,
pentru ca, slujind maiestăţii tale cu toată credinţa,
să primească din belşug mântuirea sufletului şi a trupului.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Lectionar

“În grabă”, Maria porneşte la drum. A rămas impresionată de veştile primite. Ştie că Elisabeta are nevoie de ea. În afară de aceasta, trebuie să împărtăşească vestea cea bună. În întâlnirea dintre ele se clarifică totul. În sfârşit, Elisabeta completează revelaţia îngerului. Astfel izbucneşte bucuria din Magnificat. Ca şi Maria, în Advent şi în viaţă, pentru a vedea cu claritate, trebuie să pornim la drum.

 

LECTURA I*
Iată, iubitul meu vine săltând peste munţi!
Citire din Cântarea Cântărilor 2,8-14

8 Aud glasul iubitului meu:
iată, vine săltând pe munţi
şi sărind peste coline!
9 Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă
sau cu puiul de cerb.
Iată, el stă în spatele zidului,
se uită la fereastră şi priveşte printre zăbrele!
10 Iubitul meu ia cuvântul şi-mi zice:
„Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!
11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus.
12 Flori se văd pe pământ,
timpul cântării s-a apropiat
şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre.
13 Smochinul şi-a îndulcit primele roade,
iar viţa-de-vie în flore răspândeşte miros.
Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!
14 Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii,
fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor,
fă-mă să aud glasul tău!
Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută”.
Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

LECTURA I
Domnul, regele lui Israel,
este în mijlocul tău.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18a

14 Bucură-te, fiică a Sionului!
Strigă de veselie, Israel!
Veseleşte-te şi jubilează din toată inima,
fiică a Ierusalimului!
15 Domnul a îndepărtat judecăţile tale,
l-a îndepărtat pe duşmanul tău.
Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău
şi nu te vei mai teme de rău.
16 În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: „Nu te teme!”,
şi în Sion: „Să nu-ţi slăbească mâinile!”
17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău
ca un viteaz care salvează;
se va bucura cu veselie pentru tine,
şi va tăcea în iubirea lui.
Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie,
18a ca în ziua adunării.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),2-3.11-12.20-21 (R.: 1a.3a)

R
.: Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul;
cântaţi-i o cântare nouă!

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde!
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie! R.

11 Dar planul Domnului rămâne în veci
şi gândurile inimii sale, din generaţie în generaţie.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el şi l-a ales ca moştenire! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru,
21 pentru că în el se va bucura inima noastră
şi în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ALELUIA
(Aleluia) O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru,
speranţa şi mântuirea neamurilor,
vino şi ne mântuieşte, Doamne Dumnezeul nostru! (Aleluia)

EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta,
ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 1,39-45

39 În zilele acelea,
ridicându-se, Maria s-a dus în grabă
către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40 A intrat în casa lui Zaharia
şi a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei,
a tresăltat copilul în sânul ei,
iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt
42 şi a strigat cu glas puternic:
„Binecuvântată eşti tu între femei
şi binecuvântat este rodul sânului tău!
43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta,
ca să vină mama Domnului meu la mine?
44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele,
a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu!
45 Fericită aceea care a crezut
că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Sof 3,14-18 (sau Ct 2,8-14); Ps 32; Lc 1,39-45

Noi vom sărbători Crăciunul, vom sărbători naşterea lui Isus celebrând în mod solemn Euharistia. Oare nu e puţin ciudat să celebrăm naşterea unui copil făcând memoria morţii sale? Pentru un alt copil nu am avea o asemenea idee: nu ne-am gândi la moartea sa, dar ne-am bucura cu siguranţă de viaţa cea nouă care începe şi care ne umple de o profundă admiraţie.

Şi totuşi, e drept să celebrăm naşterea lui Isus celebrând Euharistia, şi e chiar modul cel mai bun de a o celebra, pentru că naşterea e tocmai darul morţii lui Cristos, misterul morţii şi al învierii e acela care ne dă sensul naşterii sale şi, în plus, tocmai datorită morţii şi învierii noi putem sărbători deplin naşterea sa.

La sfânta Liturghie noi putem înţelege cu adevărat semnificaţia profundă a Vechiului şi Noului Testament şi, deci, sensul vieţii pământeşti a lui Isus, al naşterii sale şi al tuturor evenimentelor care au precedat-o. Vizita pe care o comemorăm astăzi îşi primeşte deplina semnificaţie în Liturghie, deoarece contemplând copilul în presepiu, noi contemplăm iubirea lui Dumnezeu care ni se dăruieşte. „Un fiu ni s-a datY Un copil s-a născut pentru noi”.

Naşterea lui Isus e orientată întru totul spre dăruirea totală de sine însuşi, este darul care începe şi care se împlineşte când Isus îşi va fi dat viaţa sa pe cruce. Din primul moment al intrării sale în lume, el se prezintă ca unul care face voinţa Tatălui, şi voinţa Tatălui e ca el să-şi dea viaţa, să-şi dea sângele său pentru viaţa lumii. „Intrând în lume, el a spus: Sacrificiu şi jertfă pentru păcat n-ai voit. Atunci am spus: Iată, vin, Dumnezeule ca să fac voinţa ta”. Copilul din presepiu e cel care a spus aceste cuvinte.

Tocmai gândind la acest dar al oferirii de sine care se împlineşte, noi putem să sărbătorim în modul cel mai potrivit naşterea lui Isus, să primim această naştere, care e un dar ce ni se face, un dar ce va fi făcut până la moarte.

Pe de altă parte, tocmai datorită Liturghiei noi putem să celebrăm Crăciunul nu ca pe o simplă amintire a unui eveniment care s-a petrecut acum două mii de ani, ci ca pe o realitate prezentă. Dumnezeu-cu-noi, Emanuel, este o realitate actuală, pe care noi o putem trăi: Isus vine cu adevărat în mijlocul nostru, graţie Euharistiei.

De fapt, Liturghia nu e numai actualizarea morţii lui Isus, ci, mai presus de toate, actualizarea victoriei sale asupra morţii. Oferindu-şi viaţa doar din iubire, el a învins moartea şi a dobândit o viaţă nouă. Chiar şi în umanitatea sa el e acum viu alături de Tatăl şi alături de noi: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii”. Şi tocmai datorită acestei vieţi, noi putem celebra Euharistia, în care Cristos viu vine la noi, ni se dăruieşte nouă ca hrană, pentru ca şi noi să trăim. Emanuel: nu numai Dumnezeu-cu-noi, ci şi Dumnezeu-în-noi.

Să-i mulţumim Domnului pentru darul iubirii sale. El nu a voit numai să rămână pe pământ câţiva ani, să rămână ca un ideal îndepărtat pentru toţi oamenii care vor veni, ci a voit ca viaţa sa pământească să fie încontinuu prezentă, pentru a putea fi primită de noi. Iată, deci, cum ni s-a dăruit.

Datorită sacramentului Euharistiei, noi putem să ne unim cu sfânta Fecioară Maria care duce cu sine copilul ei; putem, ca şi Maria, să mergem spre alţii cu conştiinţa acestei prezenţe în noi, care trebuie să trezească şi în ei o prezenţă.