en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

† NAŞTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL)
Ss. Eugenia, m.; Anastasia, m.

 Liturghierul Roman

 

25 decembrie NAŞTEREA DOMNULUI SOLEMNITATE 
Liturghia din timpul zilei
 

Ant. la intrare 
Un prunc ni s-a născut nouă, 
un fiu ni s-a dat nouă 
şi domnia a fost pusă pe umerii lui, 
iar numele lui este Sfetnic minunat.         Cf. Is 9,6
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care în mod minunat 
l-ai creat pe om după chipul tău 
şi ne-ai reînnoit şi răscumpărat în mod şi mai minunat, 
dă-ne, te rugăm, harul 
să putem împărtăşi viaţa divină a Fiului tău, 
care astăzi a voit să-şi asume firea noastră omenească. 
El, care, fiind Dumnezeu. 
    
ASUPRA DARURILOR
Să fie bine primită, Doamne, ofranda 
pe care ţi-o aducem în această zi de sărbătoare, 
căci din ea izvorăşte împăcarea noastră deplină cu tine 
şi prin ea îţi putem aduce închinarea desăvârşită. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Toate marginile pământului 
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.         Ps 97,3
 
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule milostiv, te rugăm, 
dăruieşte-ne harul 
ca Mântuitorul lumii, care s-a născut astăzi 
şi ne-a renăscut pentru viaţa dumnezeiască, 
să ne facă părtaşi ai nemuririi sale. 
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Pentru ziua de azi sunt trei Liturghii: Is 9,1-6; Ps 95; Tit 2,11-14; Lc 2,1-14 – noaptea; Is 62,11-12; Ps 96; Tit 3,4-7; Lc 2,15-20 – în zori; Is 52,7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18 – ziua. La cuvintele Crezului “Şi s-a întrupat… s-a făcut om” se îngenunchează. Colectă pentru seminariile diecezane.
Prologul din Evanghelie este poate antidotul cel mai bun contra oricărei lecturi sentimentale a Crăciunului. O primă linie de interpretare stă în a căuta sensul Crăciunului în acel “la început” care aminteşte de creaţia din Geneză 1,1. Ioan arată cum Cristos înglobează în sine nu numai orizontul istoriei, ci şi pe acela al creaţiei. O a doua linie se ancorează în istorie, chiar în trupul omului. Planul divin s-a realizat într-o existenţă umană, plinătatea vieţii străluceşte într-un om, este vizibilă, accesibilă, palpabilă (1In 1,1-3). Pentru prima dată apare ţinta spre care tinde întreaga lucrare a lui Dumnezeu. O a treia cheie stă în alegerea pe care suntem chemaţi să o facem în faţa Cuvântului care intră în lume
.

LECTURA I
Toate marginile pământului
vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.
Citire din cartea profetului Isaia 52,7-10

7 Cât sunt de plăcute pe munţi
picioarele celui care aduce vestea cea bună,
care anunţă pacea,
care vesteşte binele,
care anunţă mântuirea, zicând Sionului:
„Dumnezeul tău domneşte”.
8 Un glas! Străjerii tăi înalţă împreună un strigăt de bucurie,
pentru că văd cu ochii
că Domnul se întoarce în Sion.
9 Tresăltaţi, strigaţi de bucurie,
ruine ale Ierusalimului,
pentru că Domnul mângâie poporul său
şi răscumpără Ierusalimul!
10 Domnul şi-a descoperit braţul său cel sfânt
înaintea tuturor popoarelor,
căci au văzut toate marginile pământului
mântuirea Dumnezeului nostru.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4.5-6 (R.: 3cd)

R
.: Au văzut toate marginile pământului
mântuirea Dumnezeului nostru!

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3cd Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Stigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

5 Cântaţi-i Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a vorbit nouă prin Fiul.
Citire din Scrisoarea către Evrei 1,1-6

1 După ce în trecut
a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri
părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu,
2 în aceste zile din urmă,
ne-a vorbit nouă prin Fiul,
pe care l-a pus moştenitor a toate,
prin care a făcut şi veacurile.
3 Acesta, fiind strălucirea gloriei
şi chipul fiinţei sale
şi ţinând totul prin cuvântul puterii sale,
după ce a săvârşit purificarea păcatelor,
s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri,
4 devenind cu atât mai presus decât îngerii,
cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor.
5 De fapt, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată:
„Fiul meu eşti tu;
eu astăzi te-am născut”
şi iarăşi:
„Eu îi voi fi lui Tată
şi el îmi va fi Fiu”?
6 Dar, din nou,
când îl introduce pe primul născut în lume, spune:
„Şi să-l adore toţi îngerii lui Dumnezeu!”
Cuvântul Domnului

ALELUIA
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă.
Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul!
Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 1,1-18

1 La început era Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu
şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 Acesta era la început la Dumnezeu.
3 Toate au luat fiinţă prin el
şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există.
4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor,
5 iar lumina în întuneric luminează,
dar întunericul nu a cuprins-o.
6 A fost un om, trimis de Dumnezeu,
al cărui nume era Ioan.
7 Acesta a venit spre mărturie,
ca să dea mărturie despre lumină,
pentru ca toţi să creadă prin el.
8 Nu era el lumina,
ci a venit să dea mărturie despre lumină.
9 Cuvântul era lumina adevărată,
care, venind în lume, luminează pe orice om.
10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el,
dar lumea nu l-a cunoscut.
11 A venit la ai săi,
dar ai săi nu l-au primit.
12 Însă celor care l-au primit,
celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu,
13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului,
nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.
14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr.
15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând:
„Acesta era cel despre care v-am spus:
«Cel care vine după mine a fost înaintea mea
pentru că era mai înainte de mine»”.
16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har.
17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise,
harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos.
18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui,
el l-a revelat.
Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 1,1-5.9-14

1 La început era Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu
şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 Acesta era la început la Dumnezeu.
3 Toate au luat fiinţă prin el
şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există.
4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor,
5 iar lumina în întuneric luminează,
dar întunericul nu a cuprins-o.
9 Cuvântul era lumina adevărată,
care, venind în lume, luminează pe orice om.
10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el,
dar lumea nu l-a cunoscut.
11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit.
12 Însă celor care l-au primit,
celor care cred în numele lui,
le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu,
13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului,
nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.
14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui,
glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 52,7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18

Primele două Liturghii ale Crăciunului ne-au adus în atenţie evenimentele: naşterea, cântarea îngerilor, venirea păstorilor şi, astfel, avem posibilitatea de a medita profunzimea minunată a acestor evenimente. Textele liturgice nu mai vorbesc despre apariţii sau altceva, vorbesc despre dimensiuni divine, despre revelaţie.

Acest copil nou-născut, sărac şi fragil, este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu prin excelenţă. Pentru a ne face cunoscută demnitatea sa, Ioan ne face trimitere la începuturi: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Cuvântul era DumnezeuY Toate au fost făcute prin el”. Creaţia: Dumnezeu a pronunţat cuvântul său („Dumnezeu a spus”), şi astfel au fost făcute luna, cerul, pământul.

Ioan ne face să înţelegem existenţa unei persoane divine, care este Cuvântul, egal lui Dumnezeu însuşi, care îl exprimă şi care creează şi sfinţeşte totul. Atât Vechiul Testament, cât şi sfântul Ioan ne descoperă că, prin intermediul lui Isus Cristos, Dumnezeu a creat lumea şi acum vrea să o salveze.

Nou-născutul din Betleem este, deci, Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu, perfecta revelare a Tatălui. E aproape un paradox: Cuvântul lui Dumnezeu se manifestă într-un copil care nu poate să vorbească. Şi totuşi Dumnezeu vorbeşte mai mult prin evenimente decât prin cuvinte, şi Isus ni-l revelează pe Dumnezeu mai mult decât oricare cuvânt uman. E Isus cel care dă valoare tuturor cuvintelor din evanghelie. Fericirile, de exemplu: „Fericiţi cei săraci, cei blânzi, cei flămânzi de dreptate, cei care plângY„. Isus nu numai că o spune, ci o şi realizează în sine şi în noi: ea este pace, armonie, revelarea bunătăţii divine, expresia iubirii lui Dumnezeu.

Şi e pentru consolarea noastră faptul că el, Cuvântul, locuieşte între noi: a venit pentru a rămâne, el e Prezenţa dăruită nouă pentru totdeauna. Isus a mers pe toate drumurile noastre, a fost şi va fi cu noi până la sfârşitul lumii, pentru că este darul definitiv al Tatălui. Depinde de noi să-l primim sau să-l refuzăm. Să-i spunem „da”, „da”-ul pe care el însuşi ni-l inspiră.