en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

SF. IOAN, ap. şi ev.

 Liturghierul Roman

 

27 decembrie

Sfantul Ioan, apostol si evanghelist 

Ant. la intrare

Acesta este Ioan,
cel care, la cină, se odihnea la pieptul Domnului:
fericit apostolul căruia i s-au dezvăluit tainele cereşti
şi care a răspândit pe tot pământul cuvintele vieţii.
sau:

 

În mijlocul adunării, i-a deschis Domnul gura
şi l-a copleşit cu Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii,
cu veşmânt de mărire l-a îmbrăcat.                                             Cf. Sir 15,5

Se spune Mărire.

 

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule,
care, prin sfântul apostol şi evanghelist Ioan,
ne-ai deschis drum, spre misterul Cuvântului veşnic,
dă-ne, te rugăm, harul
să îmbrăţişăm cu gând luminos şi cu inimă iubitoare
adevărul pe care el ni l-a vestit cu tărie.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
să sfinţeşti darurile pe care ţi le oferim
şi să ne dai harul,
de a sorbi, din acest ospăţ ceresc, tainele Cuvântului veşnic,
aşa cum, din acelaşi izvor,
i le-ai dezvăluit apostolului tău, Ioan.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Ant. la Împărtăşanie 
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi
şi din plinătatea lui am primit noi toţi.                             In 1,14.16

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Prin aceste taine pe care le-am celebrat,
dă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, harul
să locuiască pururi în noi Cuvântul făcut trup,
pe care l-a propovăduit sfântul apostol Ioan.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Ioan, ucenicul iubit, când a ajuns la mormânt a găsit fâşiile de pânză pe jos şi a intuit, cu privirea sa interioară, că era un semn evident al învierii lui Isus: “A văzut şi a crezut”. Tot el l-a recunoscut cel dintâi pe Isus după pescuirea minunată (In 21,7). El este modelul perfect de ucenic, care ştie să citească semnele cu ochii credinţei.

LECTURA I
Ceea ce am văzut şi am auzit
vă vestim şi vouă.
Citire din Scrisoarea întâi
a sfântului apostol Ioan 1,1-4

1 Iubiţilor,
ceea ce era de la început,
ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri,
ce am privit şi mâinile noastre au pipăit
cu privire la Cuvântul vieţii
2 – căci viaţa s-a arătat:
noi am văzut şi dăm mărturie
şi vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl
şi care ni s-a arătat –,
3 ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă,
pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi,
iar comuniunea noastră este cu Tatăl
şi cu Fiul său, Isus Cristos.
4 Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.: 12a)

R
.: Bucuraţi-vă voi, drepţilor,
în Domnul Dumnezeul nostru!

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia domniei sale. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima curată, bucuria.
12 Bucuraţi-vă voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm,
pe tine, Doamne, te mărturisim;
pe tine te laudă corul preaslăvit al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru
şi a ajuns primul la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 20,2-8

2 În prima zi a săptămânii,
Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon Petru
şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus,
şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt
şi nu ştim unde l-au pus”.
3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol
şi au venit la mormânt.
4 Alergau amândoi împreună,
dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru
şi a ajuns primul la mormânt.
5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate,dar nu a intrat.
6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma,
şi a intrat în mormânt.
El a văzut giulgiurile aşezate,
7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui,
nu era aşezat împreună cu giulgiurile,
ci împăturit aparte, într-un loc.
8 Atunci a intrat şi celălalt discipol
care sosise primul la mormânt.
A văzut şi a crezut.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1In 1,1-4; Ps 96; In 20,2-8

În minunatul text al primei lecturi, sfântul Ioan exprimă entuziasmul său pentru misterul întrupării, arătându-i tot realismul, profunzimea şi eficacitatea. În acel timp, cineva spunea că este imposibil ca Fiul lui Dumnezeu să ia trup omenesc: astfel, trupul lui Isus era doar aparenţă. Sfântul Ioan insistă: nu este aparenţă, este cu adevărat trupul nostru acela care a fost asumat de Fiul lui Dumnezeu: „Noi am văzut, auzit, atinsY„. Este realitate, nu iluzie: Isus prunc, Isus adult, Isus răstignit este om ca şi noi, şi-a asumat existenţa noastră, toată existenţa noastră, în afară de păcat. Acesta este realismul întrupării.

Sfântul Ioan ne arată, de asemenea, profunzimea. Acest om nu e un simplu om, ci este manifestarea unei realităţi pe care nu putem nici măcar să o concepem bine: e o persoană umană şi este Cuvântul vieţii, spune Ioan, cu un cuvânt grec („logos”) care exprimă o realitate spirituală. Şi e viaţa însăşi în realitatea ei cea mai profundă, este „viaţa veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat nouă”: acest mister al vieţii care se face, astfel, perceptibil nouă, acest mister pe care nu am încetat niciodată să-l medităm, viaţa veşnică ce era la TatălY

Şi un alt nume al acestui Cuvânt este acela de Fiu, Fiul care primeşte viaţa de la Tatăl, dar care, de asemenea, împreună cu Tatăl, comunică viaţa. Sfântul Ioan ne ajută să înţelegem cât de profundă este persoana Fiului, din această unire cu Tatăl, din această comuniuneY

Şi întruparea are tocmai scopul de a ne face să participăm la această comuniune divină extraordinară; pentru că suntem „în comuniune cu Tatăl şi cu Fiul său Isus Cristos”. Întrupare pentru comuniune. Chiar şi aceasta este o minune: atât de uşor trupul este motiv de diviziune! Cu trupul suntem într-un anumit loc, şi nu în altă parte, putem să ajungem la persoane dragi cu gândul, dar trupul ne împiedică să fim în directă comuniune cu ei. Şi pentru bunurile materiale, câte certuri, discuţii şi diviziuni!

Fiul lui Dumnezeu, luând trup omenesc, a făcut din acesta mijloc de comuniune. Tot ceea ce el şi-a asumat a devenit instrument de comuniune cu Dumnezeu şi între noi. La Liturghie, unde trupul lui Cristos s-a pus în serviciul comuniunii, facem comuniunea, adică primim comuniunea cu Tatăl şi comuniunea între noi. Pentru ca aceasta să fie posibilă, era necesar ca Isus Cristos să-şi sacrifice trupul, să-l încredinţeze duşmanilor săi, pentru a face din el un sacrificiu plăcut şi desăvârşit. Atunci viaţa şi-a arătat toată puterea ei.

Evanghelia de astăzi, care deja ne orientează spre Paşti, ne arată că a fost atins scopul: viaţa a învins moartea şi s-a manifestat în toată splendoarea. Şi ceea ce vede ucenicul iubit este acest triumf al vieţii, manifestat în mormântul în care au rămas doar giulgiul şi ştergarul; trupul lui Cristos nu mai este în mormânt, pentru că viaţa a triumfat. Însă Isus întrupat este întotdeauna cu noi, pentru că această victorie asupra morţii a repurtat-o pentru noi.