en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

SS. PRUNCI NEVINOVAŢI, m.

 Liturghierul Roman

28 decembrie

Sfinţii PRUNCI NEVINOVAŢI, martiri 

Ant. la intrare

Pruncii nevinovaţi au fost ucişi pentru Cristos.
Ei îl urmează pe Mielul fără pată
şi zic pururi: „Mărire ţie, Doamne!”


Se spune Mărire.


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care astăzi ai fost preamărit de pruncii nevinovaţi
nu prin cuvântul, ci prin moartea lor,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca faptele noastre să exprime credinţa
pe care o mărturisesc cuvintele noastre.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
să primeşti darurile credincioşilor tăi
şi să-i cureţi de păcate pe cei care te slujesc cu evlavie
prin aceste taine prin care îi îndreptăţeşti,
chiar şi pe cei ce nu te cunosc.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie

Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni
ca pârgă pentru Dumnezeu şi pentru Miel;
ei îl urmează pe Miel oriunde merge.                            Cf. Ap 14,4

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne,
să reverşi belşug de mântuire
asupra credincioşilor care au primit tainele tale sfinte
în sărbătoarea pruncilor nevinovaţi,
care, deşi nu puteau încă
să dea mărturie cu glas omenesc Fiului tău,
au fost încununaţi, prin dar ceresc, pentru naşterea lui.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 Suntem în faţa unei povestiri care denunţă cea mai crudă realitate de ieri şi de astăzi. Suferinţele şi plânsetele celor săraci care suferă de foame; plânsul prizonierilor deportaţi. “Nu mai plânge, Rahela. Există o speranţă pentru urmaşii tăi” (Ier 31,16). Dumnezeu răspunde trimiţându-l pe Fiul său. El se numeşte Isus, “Dumnezeu mântuieşte”.

LECTURA I
Sângele lui Isus ne curăţă de orice păcat.
Citire din Scrisoarea întâi
a sfântului apostol Ioan 1,5–2,2

1,5 Preaiubiţilor,
aceasta este vestea pe care am auzit-o
de la Isus Cristos şi v-o vestim:
Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el.
6 Dacă spunem că avem comuniune cu el,
dar umblăm în întuneric,
minţim şi nu înfăptuim adevărul.
7 Dar dacă umblăm în lumină,
aşa cum el este în lumină,
avem comuniune unii cu alţii
şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat.
8 Dacă spunem că nu avem păcat,
ne înşelăm pe noi înşine,
iar adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele,
el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele
şi să ne cureţe de orice nedreptate.
10 Dacă spunem că nu am păcătuit,
îl facem pe el mincinos,
iar cuvântul lui nu este în noi.
2,1 Copiii mei, vă scriu acestea, ca să nu păcătuiţi.
Dar dacă cineva ar păcătui,
avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept.
2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre,
dar nu numai pentru ale noastre,
ci şi pentru ale lumii întregi.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 123(124),2-3.4-5.7b-8 (R.: 7a)

R
.: A scăpat sufletul nostru
ca o pasăre din laţul vânătorului.

2 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră
când oamenii s-au ridicat împotriva noastră,
3 atunci ne-ar fi înghiţit de vii
în mânia lor aprinsă. R.

4 Atunci ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,
5 atunci ar fi trecut peste noi
ape năprasnice. R.

7b Laţul s-a rupt şi noi am scăpat.
8 Ajutorul nostru este în numele Domnului,
care a făcut cerul şi pământul. R.

ALELUIA
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm,
pe tine, Doamne, te mărturisim.
Pe tine te laudă mulţimea strălucită a martirilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Irod a ucis toţi copiii care erau în Betleem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 2,13-18

13 După ce au plecat magii,
iată că îngerul Domnului
i-a apărut în vis lui Iosif, zicând:
„Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui,
fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune,
pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!”
14 Sculându-se, Iosif a luat copilul şi pe mama lui,
în timpul nopţii, şi a plecat în Egipt.
15 A rămas acolo până la moartea lui Irod,
ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul
prin profetul care zice: „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu”.
16 Atunci Irod, văzând că magii şi-au bătut joc de el,
s-a înfuriat şi a trimis să fie ucişi,
în Betleem şi în toate ţinuturile sale,
toţi copiii de la doi ani în jos,
după timpul precis pe care îl aflase de la magi.
17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus
prin profetul Ieremia care zice:
18 „Un strigăt s-a auzit în Rama. Plângere şi tânguire mare.
Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să fie mângâiată,
pentru că nu mai sunt”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1In 1,5B2,2; Ps 123; Mt 2,13-18

La trei zile după Crăciun, această sărbătoare produce în noi o surpriză dureroasă: după atâta bucurie, după atâta bunătate, vedem atâta tristeţe, atâta cruzime. Şi totuşi, această sărbătoare este necesară, pentru a ne face să luăm în serios Crăciunul lui Cristos.

Crăciunul este, desigur, o sărbătoare frumoasă pentru familie: ne face să contemplăm un copil, şi aceasta este întotdeauna o bucurie, este un dar al lui Dumnezeu. Dar acesta e un copil care are mari pretenţii: vrea să fie rege al inimilor; de aceea va întâlni mereu opoziţie pe pământ. El este lumina lumii, dar întunericul imediat i se opune, nu vrea să fie iluminat.

Sărbătoarea de astăzi ne arată această luptă. Isus a venit pentru a învinge întunericul şi nu poate să învingă fără să sufere: deja prevedem pătimirea sa.

Prima lectură ne ajută să înţelegem că lupta va trebui să fie purtată şi în noi.

Şi noi suntem păcătoşi, suntem într-o oarecare măsură de partea lui Irod, putem uşor să-l respingem pe Mântuitorul şi, deci, avem nevoie de convertire pentru a putea primi lumina care ne tulbură.

„Dacă spunem că nu avem păcat B o spune Ioan B ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi”.

Dacă spunem că nu avem păcat, îl respingem pe Mântuitorul, negăm chiar numele său: Isus, „Dumnezeu salvează”; nu avem nevoie de el. Ne ajunge un copil dulce de contemplat, nu ne este necesar un Mântuitor care să ne elibereze din întuneric, care să ne elibereze de egoismul nostru şi de toate lucrurile strâmbe care sunt în noi. Deci, suntem avertizaţi de această sărbătoare: astăzi începe opera mântuirii noastre şi prima noastră datorie este să recunoaştem că avem nevoie să fim mântuiţi.

Pentru aceasta nu e necesar să ne închipuim că suntem mari păcătoşi, dacă nu suntem: trebuie să mărturisim că în noi sunt rădăcinile păcatului, care tind mereu să ia amploare, că avem nevoie de lumina Mântuitorului pentru a vedea răul din noi, că avem nevoie să fim iubiţi de Mântuitorul pentru a învinge egoismul care se înnoieşte mereu în noi.

O rugăciune foarte populară a Bisericii Orientale e repetată foarte adesea: „Isuse, Mântuitorule!”, o rugăciune care pune sufletul, în acelaşi timp, în umilinţă, dar şi în atitudine de încredere: „Isuse, Mântuitorule!” Pentru a primi cu adevărat misterul Crăciunului, să repetăm adeseori această invocaţie cu umilă încredere, cu o mare recunoştinţă pentru darul mântuirii.