en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic

 Liturghierul Roman

 

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN


Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag.
202.


Ant. la intrare
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina.          Ps 35,10

 

 

sau:
Eu am venit ca să aibă viaţă,
şi să o aibă din belşug.                          
In 10,10

 

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,
să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Isus a început să vestească împărăţia cu “autoritate” şi să alunge duhurile necurate din Cafarnaum, oraş cosmopolit şi libertin din Galileea, răscruce a marilor drumuri comerciale. În lumea noastră atât de nedreaptă şi violentă, pentru a-l urma pe Mesia trebuie să facem să tacă “diavolii” banului şi ai puterii. Să nu ne oprim la teorii şi la cuvinte, ci să ne dedicăm viaţa pentru dreptate şi iubire.

 

LECTURA I
Se cuvenea să-l desăvârşească prin suferinţă
pe iniţiatorul mântuirii lor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,5-12

5 Fraţilor,
nu îngerilor le-a supus Dumnezeu lumea viitoare,
despre care vorbim.
6 Cineva a dat mărturie undeva, spunând:
„Ce este omul că îţi aminteşti de el,
sau fiul omului, că îl iei în seamă?
7 Cu puţin l-ai făcut inferior îngerilor,
l-ai încununat cu măreţie şi cinste.
8 Toate le-ai pus sub picioarele lui”.
Aşadar, prin faptul că i-a supus toate,
nu a lăsat nimic care să nu-i fie supus.
De fapt,
acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse,
9 dar vedem că cel care a fost „cu puţin mai mic decât îngerii ”, Isus,
pentru că a suferit moartea,
este „încununat cu măreţie şi cinste”,
întrucât, prin harul lui Dumnezeu,
el a suferit moartea pentru fiecare om.
10 Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate
şi prin care există toate,
care voia să ducă mulţi fii la glorie,
să-l desăvârşească prin suferinţă pe iniţiatorul mântuirii lor.
11 De fapt, şi cel care sfinţeşte şi cei sfinţiţi,
toţi au aceeaşi origine.
De aceea nu se ruşinează să-i numească fraţi
12 când spune:
„Voi vesti numele tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 8,2a şi 5.6-7.8-9 (R.: cf. 7)

R
.: L-ai pus pe Fiul tău
stăpân peste toate.

2a Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
5 Mă întreb: „Ce este omul, că te gândeşti la el,
sau fiul omului, că-l iei în seamă?” R.

6 L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri,
l-ai încununat cu cinste şi măreţie.
7 L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui. R.

8 Oile şi boii laolaltă,
precum şi animalele câmpului,
9 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile apelor. R.
 
ALELUIA cf. 1Tes 2,13
(Aleluia) Primiţi cuvântul lui Dumnezeu,
căci nu este un cuvânt omenesc,
ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte. (Aleluia)

EVANGHELIA
El îi învăţa ca unul care are autoritate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 1,21-28

21 În acel timp,
au venit la Cafarnaum.
Şi îndată, în zi de sâmbătă,
a intrat în sinagogă şi-i învăţa.
22 Şi erau uimiţi de învăţătura lui,
pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate
şi nu în felul cărturarilor.
23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat:
24 „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret?
Ai venit să ne distrugi?
Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.
25 Dar Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i:
„Taci şi ieşi din el!”
26 Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic,
a ieşit din el.
27 Atunci toţi au fost cuprinşi de teamă
încât discutau între ei: Ce-i asta?
O învăţătură nouă dată cu autoritate!
El porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun”.
28 Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni
în toată împrejurimea Galileii.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Evr 2,5-12; Ps 8; Mc 1,21-28

 

Sfânta Scriptură ne prezintă două aspecte cu privire la Isus, aspectul uman şi cel divin. Este bine să înţelegem. La începuturile Bisericii se sublinia aspectul divin; după câteva secole, cu arianismul, s-a scos în evidenţă umanitatea, negându-se divinitatea lui Cristos. Biserica nu putea să rămână cu o viziune parţială şi a insistat asupra celor două naturi într-o singură persoană, aceea a Fiului unic al lui Dumnezeu. Scrisoarea către Evrei subliniază cele două aspecte şi pasajul de astăzi insistă asupra celui uman: „Ce este omul că te gândeşti la el? Puţin timp l-ai coborât mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie şi ai pus toate lucrurile la picioarele lui”.

Isus este omul ideal, în care vocaţia omului în stăpânirea universului se actualizează în mod perfect. În relatarea despre creaţie se citeşte că Dumnezeu l-a constituit pe om stăpân al tuturor creaturilor, dar în starea actuală a lucrurilor, această vocaţie nu poate să fie pe deplin realizată. Numai Cristos, prin moartea şi învierea sa, a obţinut o umanitate reînnoită şi poate avea stăpânirea asupra întregii creaţii.

În evanghelie vedem că Isus, la începutul predicării sale, demonstrează această autoritate, provocând stupoare în rândul oamenilor. Sfântul Marcu relatează în modul său caracteristic: el vede lucrurile ca şi cum s-ar fi desfăşurat atunci sub ochii săi şi spune că toate s-au petrecut „îndată”: îndată, în zi de sâmbătă a intrat în sinagogă, îndată un om care se găsea acolo a început să strige, îndată faima lui s-a răspânditY Aici Marcu pune în evidenţă două trăsături importante ale ministerului lui Isus. Prima este aceasta: „El învăţa ca unul care are putere, şi nu în felul cărturarilor”, nu ca rabinii care mereu apelau la autoritatea Scripturilor, spunând: „În Biblie este scris aceasta şi aceasta”, sau în felul unui maestru de demult, sau al tradiţiei. Isus vorbea cu autoritate: este Fiul lui Dumnezeu şi poate vorbi ca un maestru mai presus de care nu există un altul. Aceasta este foarte clar în predica de pe munte: „Aţi auzit că s-a spus celor de demultY Dar eu vă spunY„, şi Isus dă o poruncă diferită, mai perfectă.

Celălalt lucru care surprinde oamenii este că, în faţa lui Isus, demonii, duhurile rele se simt în pericol şi de aceea se forţează să lupte, dar, în acelaşi timp, se demască: „Un om posedat de un duh necurat a început să strige: Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi!” În faţa lui Isus nu a putut decât să arate cine este, căci Isus l-a izgonit: „Isus l-a dojenit cu asprime: Taci şi ieşi din omul acesta!”, şi de această dată cu o mare autoritate. Isus nu posedă deci numai autoritatea unui maestru care învaţă o doctrină, ci autoritate chiar şi asupra duhurilor necurate şi lumea este foarte surprinsă: „Ce înseamnă aceasta?”

Să-i cerem Domnului Isus să se manifeste şi înaintea noastră cu această dublă autoritate. Să-i cerem adică să ne descopere din ce în ce mai mult învăţătura sa, să ne deschidă inima atunci când el ne descoperă, aşa cum a făcut-o cu discipolii de la Emaus, sensul Scripturilor, şi să îndepărteze tot răul care mai există în fiinţa noastră. Botezul ne-a eliberat de diavol, dar în noi există încă multe lucruri rele: spiritul discordiei, spiritul complăcerii deşarte, spiritul egoismuluiY E necesar ca prezenţa lui Isus să demaşte aceste rele şi să le îndepărteze, eliberându-ne de rău.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.