en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Ilarie, ep. înv. *

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN


Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag.
 202.


Ant. la intrare 
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie 
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina.          Ps 35,10

 

sau:
Eu am venit ca să aibă viaţă,
şi să o aibă din belşug.                           
In 10,10

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,
să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 A nu iubi păcatul. Nu numai mânia este păcat, ci şi indiferenţa în faţa necesităţilor celuilalt. Egoismul şi exploatarea celorlalţi, atât la nivel individual, cât şi colectiv, sunt păcate. Isus, care nu este un vindecător, ci doreşte ca oamenii să trăiască, vindecă paralizia vizibilă, cea fizică, dar, în acelaşi timp, şi pe cea invizibilă, care a paralizat iubirea. Iartă păcatele. Nu există viaţă fără iubire.

LECTURA I
Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea!
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,1-5.11

1 Fraţilor,
să ne temem ca nu cumva,
în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui,
vreunul dintre noi să creadă că este exclus!
2 Căci şi noi am primit vestea cea bună ca şi ei,
dar cuvântul auzit nu le-a folosit,
întrucât ei nu s-au unit prin credinţă cu cei care au ascultat.
3 De fapt, noi care am crezut
intrăm în odihnă, aşa cum s-a zis:
„Astfel am jurat în mânia mea:
nu vor intra în odihna mea”,
chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii.
4 Căci despre ziua a şaptea s-a spus undeva astfel:
„Şi s-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea
de toate lucrările sale”.
5 Şi iarăşi, în acelaşi loc:
„Nu vor intra în odihna mea”.
11 Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea,
ca să nu cadă nimeni în acelaşi exemplu de neascultare!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),3 şi 4bc.6c-7.8 (R.: cf. 7c)

R
.: Nu uitaţi niciodată,
faptele minunate ale Domnului!

3 Ceea ce am auzit şi am cunoscut,
ceea ce ne-au povestit părinţii noştri
4bc vom vesti generaţiei viitoare laudele Domnului,
puterea şi faptele pe care el le-a făcut. R.

6c Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
şi să păzească poruncile sale. R.

8 Să nu fie ca părinţii lor,
o generaţie neascultătoare şi răzvrătită;
o generaţie care avea o inimă nestatornică
şi al cărei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu. R.

 ALELUIA Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi
şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 2,1-12

1 Când Isus a intrat din nou în Cafarnaum,
după câteva zile,
s-a auzit că el este în casă.
2 Mulţi s-au adunat, aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii,
iar el le vestea cuvântul.
3 Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru bărbaţi.
4 Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii,
au desfăcut acoperişul unde era el
şi, după ce au făcut o deschizătură,
au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul.
5 Văzând Isus credinţa lor,
i-a spus celui paralizat:
„Fiule, îţi sunt iertate păcatele”.
6 Stăteau acolo unii cărturari care se întrebau în inimile lor:
7 „De ce vorbeşte acesta astfel?
Spune blasfemie.
Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”
8 Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său
că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus:
„De ce vă întrebaţi astfel în inimile voastre?
9 Ce este mai uşor:
a spune celui paralizat: «Păcatele îţi sunt iertate!»,
sau a spune:
«Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»?
10 Însă, ca să ştiţi că Fiul Omului
are puterea de a ierta păcatele pe pământ
– i-a spus celui paralizat –
11 îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!”
12 El s-a ridicat şi îndată, luându-şi targa,
a ieşit în faţa tuturor
aşa încât toţi erau uimiţi şi-l glorificau pe Dumnezeu,
spunând: „Niciodată nu am văzut aşa ceva”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 4,1-5.11; Ps 77; Mc 2,1-12

 

Vorbind despre intrarea în odihna lui Dumnezeu, Scrisoarea către Evrei spune că este o promisiune care rămâne în vigoare. O primă semnificaţie o putem avea imediat. Acum noi traversăm pustiul şi pământul făgăduit este înaintea noastră. N-am intrat încă, şi de aceea trebuie să ne străduim, să obosim, să suferim, să înfruntăm multe obstacole. Însă există această promisiune, şi dacă arătăm credinţă faţă de cuvântul lui Dumnezeu, suntem pe drumul cel drept şi suntem siguri că vom sosi într-o zi în paradisul său, în odihna sa.

Dar există şi o altă perspectivă, mai profundă. Autorul spune: „Putem intra în acea odihnă, noi, cei care am crezut”. Deja de acum intrăm în odihna lui Dumnezeu. Invitaţia lui Dumnezeu nu este doar pentru viitor, este deja pentru acum. Un alt pasaj spune: „Pe aceasta o avem ca pe o ancoră a sufletului, sigură şi puternică” (cf. 6,19), şi această ancoră este credinţa. Noi nu avem numai speranţa că vom primi o recompensă pentru străduinţele noastre, ci, în credinţă, vedem că deja acum Dumnezeu ne dă darurile sale. Aceasta este atitudinea creştină: a şti că în dificultăţile, preocupările, suferinţele vieţii, Dumnezeu deja acum ne invită să „intrăm în odihna sa”, să fim cu el în pace, în linişte, în bucurie.

Evanghelia ne dă un exemplu de eficacitate imediată a credinţei. „Isus, văzând credinţa lor, i-a spus paraliticului: Fiule, păcatele îţi sunt iertate”. Nu a spus: „Păcatele îţi vor fi iertate la judecata din urmă”, ci „îţi sunt iertate”; după ce văzuse credinţa lor: credinţa deja de pe acum obţine darul lui Dumnezeu, chiar şi atunci când circumstanţele ar spune contrariul. Credinţa este posedarea anticipată a lucrurilor sperate.

Suntem întotdeauna invitaţi să intrăm în odihna lui Dumnezeu, în special la Liturghie: „Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Domnului”. Cina Domnului este, într-un oarecare sens, în viitor, în plinătate, este banchetul ceresc. Dar într-un alt sens, participăm la fiecare Euharistie, în credinţă, la banchetul ceresc, suntem invitaţi să fim cu Dumnezeu: în bucuria lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu, în pacea lui Dumnezeu. Şi în fiecare moment din zi trebuie să auzim această invitaţie: „Intraţi acum în odihna mea”. În aparenţă, cei trei tineri nu erau, desigur, într-o situaţie liniştitoare, dar relatarea lui Daniel spune că sufla un vânt uşor şi că în martiriu erau ca în cer şi cântau: „Binecuvântaţi-l pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l, pentru că ne-a eliberat!” Şi noi suntem invitaţi la acelaşi cântec, chiar în mod paradoxal, căci e propriu credinţei ca, prin dificultăţi, la nivelul cel mai profund, să-l întâlnim pe Dumnezeu.

Am fost introduşi pentru totdeauna în iubirea lui Cristos, şi el ne repetă: „Rămâneţi în iubirea mea”.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.