en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Marcel I, pp.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A II-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule;
să cânte numelui tău, Dumnezeule Preaînalt!                   Ps 65,4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer,
ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău
şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul
să luăm parte cu vrednicie la aceste taine,
pentru că, ori de câte ori se celebrează
memorialul acestei jertfe,
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
 
Ai pregătit masă înaintea mea
şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe.         Cf. Ps 22,5


sau:

Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea
pe care Dumnezeu o are faţă de noi.          1In 4,16


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Revarsă asupra noastră, Doamne,
Duhul tău de iubire,
pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească,
să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În Vechiul Testament, mirele este Dumnezeu. Dacă Isus este mirele, dacă el este revărsarea lui Dumnezeu în lumea noastră, cum să nu vedem în toate acestea o noutate? Pentru aceasta, dacă “mirele este aici”, nu putem să ne mulţumim cu vreo cârpeală sau să gustăm o specie de vin nou. Va trebui să abandonăm burdufurile vechi şi să ne schimbăm cu adevărat inima. Într-adevăr, în fiecare dimineaţă trebuie să ne reînnoim pentru a trăi cu Isus.

LECTURA I
Deşi era Fiu,
a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-10

1 Fraţilor,
orice mare preot este luat dintre oameni,
pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu,
ca să ofere daruri şi sacrificii pentru păcate.
2 El poate avea compătimire
pentru cei care sunt în ignoranţă şi în greşeală,
întrucât şi el este cuprins de slăbiciune
3 şi din cauza ei, trebuie să ofere sacrificii pentru păcate
atât pentru popor, cât şi pentru sine.
4 Nimeni nu-şi ia singur această cinste,
ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron.
5 Tot la fel şi Cristos:
nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot,
ci i-a dat-o acela care i-a spus:
„Fiul meu eşti tu;
eu, astăzi, te-am născut”;
6 după cum se mai spune în alt loc:
„Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”.
7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit
cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri
către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte
şi a fost ascultat datorită evlaviei lui.
8 Şi, deşi era Fiu,
a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit,
9 iar după ce a fost făcut desăvârşit,
a devenit cauză de mântuire veşnică
pentru toţi cei care ascultă de el,
10 fiind numit de Dumnezeu mare preot
după rânduiala lui Melchisedec.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)

R
.: Preot în veci eşti tu,
după rânduiala lui Melchisedec.

1 Oracolul Domnului către Domnul meu:
„Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale”. R.

2 Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
„Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.
3 În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut.R.

4 Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
„Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.

 ALELUIA Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere;
el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mirele este cu ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 2,18-22

18 În acel timp,
discipolii lui Ioan şi fariseii posteau.
Au venit şi i-au spus lui Isus:
„De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc,
iar discipolii tăi nu postesc?”
19 Isus le-a spus:
„Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei?
Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească.
20 Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei
şi atunci, în ziua aceea, vor posti.
21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă, la o haină veche;
altfel, peticul nou trage din haina veche
şi ruptura devine mai mare.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi;
altfel, vinul va sparge burdufurile
şi se vor pierde şi vinul şi burdufurile.
Însă vinul nou se pune în burdufuri noi”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 5,1-10; Ps 109; Mc 2,18-22

 

Evanghelia de astăzi proclamă noutatea creştină, noutatea unei vieţi unite cu Cristos. Domnul însuşi inaugurează această noutate, oferindu-i lui Dumnezeu nu atât lucruri convenţionale, cât propria viaţă, cum citim în Scrisoarea către Evrei.

„Discipolii lui Ioan şi fariseii făceau posturi”: ei se preocupau de lucruri ataşate vieţii, ca penitenţe alese pentru a-l onora pe Dumnezeu şi se gândeau că acestea sunt cele mai importante. În viaţa lui Isus însă, lucrul cel mai important este însăşi existenţa sa, nu ceea ce i se suprapune ca o ceremonie sau o penitenţă suplimentară. Cristos este preotul şi nu oferă sacrificii convenţionale („daruri şi jertfe”), ci însăşi viaţa proprie: „În zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu”. Este drama vieţii sale transformată în ofrandă adusă lui Dumnezeu.

Această transformare cere intense rugăciuni, nu se împlineşte cu o simplă intenţie a spiritului, ci printr-o luptă, cum este descris în Scrisoarea către Evrei, care aminteşte lupta agoniei. Isus a luptat împotriva dificultăţilor vieţii, împotriva necesităţii pătimirii, a luptat în rugăciune pentru ca toate acestea să fie transformate într-o ofrandă plăcută şi demnă de Dumnezeu, plină de Duhul Sfânt.

E ceea ce Isus aşteaptă de la noi: transformarea vieţii în sacrificiu, nu lucruri care se suprapun vieţii. Desigur, este necesar să facem şi aceste lucruri, ca exerciţii de rugăciune şi de mortificare, care ne ajută să ne transformăm viaţa, dar lucrul cel mai important este această transformare, a face din viaţa noastră o ofrandă pentru Dumnezeu, cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Romani (cf. Rom 12).

Când participăm la Liturghie, trebuie să ne reamintim această necesitate şi să oferim viaţa noastră în unire cu sacrificiul şi victoria lui Cristos. Vorbesc de viaţa concretă, cu toate bucuriile, dificultăţile, cu ispitele, cu dorinţele şi speranţele ei. Aceasta este ofranda pe care o vrea Domnul: sacrificiul transformării vieţii noastre, pe care însuşi Duhul lui Isus o realizează în noi, dacă suntem ascultători faţă de acţiunea sa.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.