en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Marius şi Marta, soţi m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A II-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule;
să cânte numelui tău, Dumnezeule Preaînalt!                   Ps 65,4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer,
ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău
şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul
să luăm parte cu vrednicie la aceste taine,
pentru că, ori de câte ori se celebrează
memorialul acestei jertfe,
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
 
Ai pregătit masă înaintea mea
şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe.         Cf. Ps 22,5


sau:

Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea
pe care Dumnezeu o are faţă de noi.          1In 4,16


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Revarsă asupra noastră, Doamne,
Duhul tău de iubire,
pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească,
să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În timp ce unii încep să plănuiască moartea lui Isus, alţii, cuceriţi, îl urmează. Mulţimea vine din toate părţile. Totuşi, el continuă să acţioneze în secret: “Tăceţi... nu vorbiţi...”. La misterul lui Isus se ajunge încet încet, deoarece este prea greu să fie acceptat în totalitate, în mod deplin dintr o dată.

LECTURA I
Isus s-a jertfit pe sine însuşi,
o dată pentru totdeauna.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,25–8,6

7,25 Fraţilor,
Isus poate să-i mântuiască definitiv
pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu,
căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor.
26 Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie:
sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi,
mai presus de ceruri;
27 el nu are nevoie, ca marii preoţi, să aducă jertfă în fiecare zi,
mai întâi pentru păcatele proprii
şi apoi pentru cele ale poporului:
aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna,
oferindu-se pe sine însuşi.
28 De fapt, Legea stabileşte ca mari preoţi
oameni care au slăbiciuni,
dar cuvântul jurământului, venit în urma Legii,
îl constituie pe Fiul,
care este desăvârşit pentru totdeauna.
8,1 Punctul cel mai important din ceea ce spunem
este că avem un astfel de mare preot,
care s-a aşezat de-a dreapta tronului maiestăţii în ceruri,
2 slujitor al sanctuarului şi al cortului adevărat,
pe care Domnul l-a ridicat, şi nu un om.
3 Căci orice mare preot este pus să aducă daruri şi jertfe.
De aceea, este necesar să aibă şi el ceva ca să ofere.
4 Dacă ar fi pe pământ, n-ar fi preot
pentru că aici este deja cine să ofere daruri conform Legii.
5 Aceştia slujesc unei imagini şi umbre a celor cereşti,
după cum i-a fost spus lui Moise când urma să ridice cortul:
„Vezi, i-a zis, să faci toate
după modelul care ţi-a fost arătat pe munte”.
6 Acum însă el a primit o slujire cu atât mai înaltă,
cu cât mai înaltă este alianţa al cărei mijlocitor este el,
deoarece aceasta este întemeiată pe promisiuni mai bune.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),7-8a.8b-9.10.17 (R.: 8a.9a)

R
.: Iată, vin, Doamne,
ca să fac voinţa ta!

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin! R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine
9 ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta, Doamne!
17 Să se bucure şi să se veselească în tine toţi cei care te caută;
cei care iubesc mântuirea ta să zică fără încetare:
„Preamărit să fie Domnul”! R.

 ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea
şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau:
„Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 3,7-12

 
7 În acel timp,

Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare
şi îl urma o mulţime numeroasă din Galileea.
Chiar şi din Iudeea,
8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan
şi din jurul Tirului şi Sidonului,
o mare mulţime, care auzise câte a făcut, a venit la el.
9 Apoi, din cauza mulţimii, ca să nu-l strivească,
el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă.
10 Deoarece vindecase pe mulţi,
toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă.
11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau,
cădeau în faţa lui şi strigau:
„Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
12 Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 7,25B8,6; Ps 39; Mc 3,7-12

 

Evanghelia ne ajută să vedem până la ce punct Isus este centru de unitate. E foarte important să dobândim conştiinţa despre puterea lui Cristos de a realiza unitatea atrăgându-i pe toţi oamenii la sine, pentru că numai prin credinţa vie în această capacitate putem să fim şi noi apostoli şi artizani ai unităţii în ambientul în care trăim, şi nu numai, ci chiar în Biserică şi în lume.

Sfântul Marcu ne descrie modul agitat şi zgomotos în care mulţimea se aduna în jurul lui Isus, ceea ce îl determină pe Isus să urce într-o luntre „ca să nu fie strivit”. El atrage mulţimea cu bunătatea sa, cu puterea sa, şi nu numai din Galileea, din Iudeea şi din Ierusalim, ci B scrie evanghelistul B „din Idumeea şi din Transiordania şi din împrejurimile Tirului şi Sidonului”, deci din ţări păgâne. Alergau la el cu bolnavi pentru a-i vindeca, dar şi cu toate aspiraţiile inimii lor, pentru a găsi pacea lui Dumnezeu.

Scrisoarea către Evrei spune despre el: „Tocmai un astfel de mare preot ne era necesar: sfânt, nevinovat, fără nici o pată, separat de păcătoşi; el este înălţat deasupra cerurilor”. Un mare preot este centru de unitate sau, şi mai mult, el este mijlocitorul, cum s-a spus la sfârşitul textului pe care l-am citit. Cristos este mijlocitorul tocmai pentru că este perfect unit cu Dumnezeu într-o sfinţenie ireproşabilă, într-o puritate unică, dar este şi preotul care ne trebuia: avem nevoie de un preot aşa de perfect pentru a putea găsi unitatea în Dumnezeu însuşi.

În evanghelie vedem însă că Isus se opune cu severitate ca măreţia sa să fie revelată. De ce? Pentru că el ştie că lucrarea sa cere sacrificiul de sine însuşi şi că demnitatea Fiului lui Dumnezeu poate fi revelată cu adevărat numai prin cruce. Este ceea ce spune şi prima lectură: „El nu are nevoie să ofere în fiecare zi jertfe, pentru că el a făcut aceasta o singură dată, oferindu-se pe sine însuşi”. Cristos a realizat cultul perfect, care nu e numai un simbol asemenea cultului antic, cultul preoţilor evrei, care era „o palidă imagine a realităţilor cereşti”; el a primit un minister mai înalt, care realizează cu adevărat planul divin de comuniune prin sacrificiul de sine însuşi.

În rugăciunea sacerdotală (In 17), Isus se revelează cu claritate ca fiind cel care împlineşte opera de unitate „sfinţindu-se pe sine însuşi” adică jertfindu-şi viaţa. Fiul lui Dumnezeu nu a luat natura umană doar pentru a vindeca bolile cu puterea sa divină, ci, în principal, pentru a transforma natura noastră şi a restabili raportul între Dumnezeu şi noi, fără care orice unitate este imposibilă. Cristos, deci a primit, cum se exprimă autorul Scrisorii către Evrei, „un minister cu atât mai desăvârşit, cu cât legământul al cărui slujitor este, e mai bun şi este aşezat pe temelia unor promisiuni mai bune”.

La orice Liturghie, noi ne apropiem de Cristos şi trebuie să ne apropiem cu aceeaşi tulburătoare nelinişte a poporului din Palestina şi din ţinuturile vecine, care alergau în jurul lui Isus pentru a fi vindecaţi şi transformaţi şi cu aceeaşi ardoare de a contempla, despre care vorbeşte Scrisoarea către Evrei, cu siguranţa că el poate să ne transforme şi să facă şi din noi instrumente ale unităţii. Cristos a oferit un singur sacrificiu o dată pentru totdeauna, dar îl pune mereu la dispoziţia noastră: el este Mijlocitorul mereu viu pentru a interveni în favoarea noastră şi vine în mijlocul nostru tocmai pentru a ne da toate harurile necesare până când şi viaţa noastră, cu el, în el şi prin el, să devină o jertfă vie, plăcută lui Dumnezeu.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.