en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Francisc de Sales, ep. înv. **

 Liturghierul Roman

24 ianuarie
Sf. Francisc de Sales, ep. înv. **


Ant. la intrare 
Dumnezeu şi l-a ales ca mare preot şi,

deschizându-si vistieria,
l-a copleşit cu tot binele (T.P. aleluia).             Sir 50,1; 44,16.22
 

sau: 

Iată, marele preot, 
care în zilele sale i-a plăcut lui Dumnezeu; 
de aceea, Domnul i-a promis cu jurământ 
că îl va face să crească 
în mijlocul poporului său (T.P. aleluia). 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care pentru mântuirea sufletelor, ai voit 
ca sfântul episcop Francisc de Sales să se facă tuturor toate, 
dă-ne harul, ca, după exemplul lui, 
să arătăm necontenit, în slujirea fraţilor noştri, blândeţea iubirii tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR

Prin această jertfă mântuitoare 
pe care ţi-o aducem, Doamne, 
te rugăm să ne aprinzi inimile cu focul Duhului Sfânt,
cu care ai înflăcărat în chip minunat sufletul blând al sfântului Francisc de Sales.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Păstorul cel bun 
îşi dă viaţa pentru oile sale (T.P. aleluia).          In 10,11
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, 
ca, prin tainele pe care le-am primit, 
să putem urma pe pământ iubirea şi blândeţea sfântului episcop Francisc,
şi astfel, să fim părtaşi împreună cu el de slava cerească. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Francisc de Sales (1567-1622) s-a născut în Savoia, a făcut studii la Paris şi Padova. Ca preot a publicat foi volante pe care le strecura sub uşile caselor sau le afişa pe pereţi; această activitate i-a adus titlul de patron al ziariştilor. Introducerea la viaţa evlavioasă şi Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu sunt cărţile lui cele mai citite. “Dacă greşesc vreau să greşesc din prea multă bunătate decât din prea multă asprime”, spunea el. La vârsta de 32 de ani a fost numit episcop auxiliar şi peste trei ani episcop de Geneva cu reşedinţa la Annecy. Împreună cu sfânta Francisca Ioana de Chantal a fondat Ordinul Vizitaţiunii. A murit la 28 decembrie 1622, la Lyon, fiind canonizat în anul 1655.

LECTURA I
Mie mi-a fost dat harul
să le vestesc păgânilor inefabila bogăţie a lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Efeseni 3,8-12

8 Fraţilor,
mie, celui mai mic dintre toţi sfinţii,
mi-a fost dat acest har:
să le vestesc păgânilor inefabila bogăţie a lui Cristos
9 şi să le arăt tuturor
care este economia misterului ascuns de veacuri
în Dumnezeu, creatorul a toate,
10 pentru ca să fie făcută cunoscută acum
principatelor şi puterilor cereşti, prin Biserică,
înţelepciunea lui Dumnezeu, cea de multe feluri,
11 după planul veşnic pe care l-a stabilit în Cristos Isus
Domnul nostru.
12 În el avem curajul
să ne apropiem cu încredere de Dumnezeu,
prin credinţa în el.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.30-31 (R.: 30a)

R
.: Gura celui drept
exprimă înţelepciunea.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el,
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să răsară dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta ca soarele la amiază. R.

30 Gura celui drept exprimă înţelepciunea
şi limba lui rosteşte judecata.
31 Legea Dumnezeului său este în inima lui
şi paşii lui nu şovăie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34
(Aleluia) „Vă dau o poruncă nouă”, spune Domnul,
„să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu voi m-aţi ales pe mine,
ci eu v-am ales pe voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 15,9-17

9 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine,
aşa v-am iubit şi eu pe voi.
Rămâneţi în iubirea mea!
10 Dacă păziţi poruncile mele,
rămâneţi în iubirea mea,
aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu
şi rămân în iubirea lui.
11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi
şi bucuria voastră să fie deplină.
12 Aceasta este porunca mea:
să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu!
13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii mei,
dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
15 Nu vă mai numesc servitori,
pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui.
Însă v-am numit pe voi prieteni,
pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl,
vi le-am făcut cunoscute.
16 Nu voi m-aţi ales pe mine,
ci eu v-am ales pe voi
şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod,
iar rodul vostru să rămână,
pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu
să vă dea.
17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 3,8-12; Ps 88; In 10,11-16

Sfântul Francisc de Sales a ştiut să prezinte într-un mod plăcut chipul Bisericii într-un timp de tensiuni şi de lupte; el a fost un exemplu de bunătate şi, în acelaşi timp, a arătat că jugul Domnului este plăcut şi povara sa este uşoară, cucerind, astfel, multe suflete la Cristos.

Este o adevărată reconfortare spirituală contemplarea acestui sfânt, citirea scrierilor sale, pentru caritatea, răbdarea, optimismul profund ce se degajă din ele. Care este izvorul acestei plăceri şi al acestei bucurii? El este marea speranţă pe care o are în Dumnezeu. În viaţa sfântului Francisc de Sales se povesteşte că, în tinereţea sa, a trăit o perioadă de încercări foarte grele în care se simţea respins de Dumnezeu şi îşi pierduse speranţa în propria mântuire. S-a rugat, a fost eliberat în mod definitiv de îndoieli şi de atunci a fost purificat şi de orice orgoliu şi pregătit pentru acea bunătate ce l-a deosebit atât de mult de alţii. Nu se baza deloc pe sine: el înţelesese cu claritate în perioada când credea că se pierde că singur nu putea să ajungă la desăvârşire, la iubire, la mântuire şi această conştiinţă îl făcea să fie bun şi primitor cu toţi. Mai presus de umilinţă, acele încercări l-au făcut tot mai conştient de bunătatea Domnului, care ne iubeşte, care revarsă iubirea sa în inimile noastre.

Sfântul Francisc exulta de bucurie la gândul că toată legea se rezumă la porunca iubirii şi că în iubire nu trebuie să ne temem de nici un exces. El a scris un lung Tratat asupra iubirii lui Dumnezeu şi, de asemenea, o carte mai simplă, dar foarte plăcută: Introducere la viaţa evlavioasă. Pe aceasta din urmă a alcătuit-o capitol cu capitol scriind scrisori unei tinere femei cucerite de Dumnezeu. Vorbind despre Ioana de Chantal, pe care o cunoştea deja, spunea că a descoperit în ea un suflet care era „cu totul de aur” şi că el căuta să o conducă în viaţa spirituală.

Este cu adevărat admirabil să vezi cu câtă simplitate şi cu ce bogăţie de imagini, de stil, acest episcop copleşit de griji şi preocupări găsea timpul necesar exprimării pentru a face plăcută devoţiunea („Adevărata evlavie, spunea, nu dăunează cu nimic dar perfecţionează totul”), pentru a arăta că Dumnezeu nu este un stăpân dur, ci un Tată plin de bunătate, care atunci când găseşte o inimă bine dispusă, o umple de pace, de bucurie, de plăcere, o introduce cu adevărat într-o ţară unde curge lapte şi miere, cum spune Scriptura. Este tocmai impresia pe care o încearcă cel care îl citeşte pe sfântul Francisc de Sales.

Bunătatea sa nu înseamnă slăbiciune, lipsă de energie: el se implică întotdeauna cu o vigoare extraordinară. Mai înainte de a fi episcop, îşi exercitase ministerul său în regiunea Chablais, care trecuse în totalitate la protestantism, şi el reuşise, cu eforturi enorme chiar şi fizice, în gerurile iernilor alpine, să depăşească toate dificultăţile şi să-i aducă pe acei locuitori la Biserica Catolică: aceasta a fost una dintre marile bucurii ale vieţii sale.

Nu a reuşit însă să-şi extindă apostolatul aşa cum ar fi voit. Nu a mai putut să rămână la Geneva, oraşul său episcopal, devenit bastionul calviniştilor care i-au interzis accesul sub pedeapsa cu moartea. A încercat o dată cu riscul vieţii, dar inutil. Ar fi putut să simtă tristeţe şi amărăciune în faţa acestui obstacol insurmontabil, dar încrederea sa, precum şi iubirea sa, l-au menţinut în profunda pace a celui ce împlineşte lucrarea lui Dumnezeu cu propriile posibilităţi. Şi acesta este un triumf al răbdării şi al blândeţii: neblocându-se, neîntristându-se în faţa dificultăţilor pe care nu reuşeşte să le învingă, ci continuând să vadă pretutindeni harul lui Dumnezeu şi să-şi facă plăcute căile sale.

Să-i cerem Domnului să ne facă să ne asemănăm cu acest sfânt în răbdare, bunătate, simplitate, încredere, care l-au făcut atât de asemănător cu Isus cel blând şi smerit cu inima.