en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

CONVERTIREA SF. PAUL, ap.; Sf. Bretanion, ep. de Tomis

 Liturghierul Roman

25 ianuarie
CONVERTIREA SF. PAUL, ap.


Ant. la intrare 
Ştiu în cine mi-am pus încrederea
şi sunt convins că el, Judecătorul cel drept,
are puterea să păstreze bunul încredinţat până în ziua aceea.               2Tim 1,12; 4,
8


Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
D
umnezeule, care ai învăţat lumea întreagă
prin predicarea sfântului apostol Paul,
dă-ne, te rugăm, nouă, celor care sărbătorim astăzi convertirea lui,
 harul să păşim spre tine, urmându-i exemplul, 
şi astfel, să fim în lume martori ai adevărului tău. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
 
Celebrând sfintele taine, te rugăm, Doamne,
ca Duhul Sfânt să ne pătrundă
de acea lumină a credinţei, pe care a revărsat-o necontenit
asupra sfântului apostol Paul, spre răspândirea gloriei tale în lumea întreagă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Eu trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu,
care m-a iubit
şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine.                   Cf. Gal 2,20


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Doamne Dumnezeul nostru,
tainele pe care le-am primit
să sporească în noi flacăra iubirii
de care era aprinsă inima sfântului apostol Paul
şi îl îndemna să se îngrijească neobosit de toate comunităţile creştine.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Se încheie octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor.
Spre anul 36 Isus cel înviat îşi manifestă gloria unui tânăr fariseu, persecutor al creştinilor, pe nume Saul, originar din Tarsul Ciliciei. Acest iudeu zelos nu numai că devine discipol al aceluia a cărui cruce îl scandaliza, dar primeşte misiunea de a proclama că Biserica este deschisă tuturor neamurilor. Cunoaşterea directă a faptelor, chemarea, trimiterea – trei condiţii pe care Paul le îndeplineşte datorită acelui miracol al harului petrecut pe drumul Damascului, când Cristos l-a silit să capituleze necondiţionat, astfel că a strigat: “Ce vrei să fac, Doamne?” Convertirea lui Saul marchează o întorsătură în viaţa Bisericii şi de aceea este sărbătorită această zi. Sărbătoarea apare începând din secolul al VI-lea, fiind proprie Bisericii din Apus
.

LECTURA I*
Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele
invocând numele lui!
Citire din Faptele Apostolilor 22,3-16

3 În zilele acelea,
Paul spunea poporului:
„Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei,
dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliel,
educat cu stricteţe după legea părinţilor,
devenind zelos pentru Dumnezeu,
aşa cum sunteţi voi toţi astăzi.
4 Am persecutat calea aceasta până la moarte,
legând şi aruncând în închisoare bărbaţi şi femei,
5 aşa cum dau mărturie şi marele preot şi sfatul bătrânilor,
de la care am primit scrisori către fraţii din Damasc.
Mergeam ca să-i aduc legaţi pe cei de acolo
la Ierusalim, ca să fie pedepsiţi.
6 Dar, în timp ce mergeam şi mă apropiam de Damasc,
pe la amiază, deodată,
o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger.
7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi spunea:
«Saul, Saul, de ce mă persecuţi?»
8 Atunci eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?»
El mi-a zis:
«Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuţi».
9 Cei care erau cu mine au văzut lumina,
dar nu au auzit glasul care-mi vorbea.
10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?»
Atunci Domnul mi-a spus:
«Ridică-te şi du-te la Damasc!
Acolo ţi se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci».
11 Dar, pentru că nu puteam vedea
din cauza strălucirii acelei lumini,
cei care erau cu mine m-au dus de mână
şi am ajuns la Damasc.
12 Un oarecare Anania, bărbat evlavios, credincios Legii,
stimat de toţi iudeii care locuiesc acolo,
13 a venit la mine şi, stând înaintea mea, mi-a zis:
«Frate Saul, recapătă-ţi vederea!»
Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea.
14 Atunci el mi-a zis:
«Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte
ca să cunoşti voinţa lui, să-l vezi pe Cel Drept
şi să auzi glas din gura lui,
15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor
despre cele ce ai văzut şi auzit.
16 Şi acum de ce întârzii?
Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele
invocând numele lui!»”
Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

LECTURA I
Ţi se va spune ce trebuie să faci.
Citire din Faptele Apostolilor 9,1-22

1 În zilele acelea,
Saul, tot plănuind ameninţare şi crimă
împotriva discipolilor Domnului,
a mers la marele preot
2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc,
ca să-i aducă legaţi la Ierusalim
pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă,
fie bărbaţi, fie femei.
3 Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc,
dintr-o dată, l-a învăluit o lumină din cer.
4 Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea:
„Saul, Saul! De ce mă persecuţi?”
5 El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?”
El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi.
6 Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci!”
7 Iar oamenii care îl însoţeau au rămas înmărmuriţi,
pentru că auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8 Atunci Saul s-a ridicat de la pământ
şi, deschizându-şi ochii, nu vedea nimic.
L-au luat de mână şi l-au dus în Damasc.
9 Şi timp de trei zile a rămas fără vedere,
nu a mâncat şi nu a băut nimic.
10 Se afla la Damasc un discipol cu numele Anania.
Domnul i-a spus acestuia într-o viziune: „Anania!”
El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”
11 Iar Domnul i-a zis:
„Ridică-te şi du-te pe strada numită «Dreaptă»
şi caută-l în casa lui Iuda pe unul cu numele de Saul din Tars!
Căci iată-l că se roagă
12 şi a văzut într-o viziune un om cu numele Anania
intrând şi punând mâinile peste el,
ca să-şi recapete vederea!”
13 Atunci Anania a răspuns:
„Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta
cât rău le-a făcut sfinţilor tăi în Ierusalim.
14 Şi aici are împuternicire de la arhierei,
ca să-i lege pe toţi cei care sunt chemaţi cu numele tău”.
15 Domnul i-a spus: „Mergi,
pentru că acesta este un vas pe care mi l-am ales,
ca să poarte numele meu înaintea popoarelor
şi înaintea regilor şi a fiilor lui Israel!
16 Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere el pentru numele meu”.
17 Atunci Anania a plecat şi a intrat în casă
şi, punându-şi mâinile peste el, a zis:
„Frate Saul, Domnul Isus,
care ţi-a apărut pe drumul pe care veneai,
m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea
şi să te umpli de Duhul Sfânt”.
18 Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi,
şi-a recăpătat vederea şi, ridicându-se, a fost botezat.
19 Apoi a mâncat şi a prins puteri.
Saul a rămas câteva zile la Damasc împreună cu discipolii.
20 Şi îndată a început să predice în sinagogi despre Isus,
că el este Fiul lui Dumnezeu.
21 Toţi cei care îl auzeau se mirau şi spuneau:
„Oare nu este acesta cel care voia să-i distrugă la Ierusalim
pe cei care invocă numele acesta?
Şi n-a venit el aici ca să-i ducă pe aceştia legaţi la arhierei?”
22 Dar Saul se întărea din ce în ce mai mult
şi-i punea în încurcătură pe iudeii din Damasc,
dovedind că acest Isus este Cristos.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)

R
.: Mergeţi în lumea întreagă
şi predicaţi evanghelia!
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.



2
 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) „Eu v-am ales pe voi
şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod,
iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergeţi în toată lumea
şi predicaţi evanghelia la toată făptura!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 16,15-18

15 În acel timp,
Isus, arătându-li-se celor unsprezece,
le-a spus: „Mergând în toată lumea,
predicaţi evanghelia la toată făptura!
16 Cine va crede şi va fi botezat se va mântui;
iar cine nu va crede va fi condamnat.
17 Acestea sunt semnele care îi vor însoţi pe cei care cred:
în numele meu vor alunga diavoli,
vor vorbi limbi noi,
18 vor lua şerpi în mână
şi, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna.
Îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi
şi ei se vor vindeca”.
Cuvântul Domnului

Aceste lecturi pot fi folosite şi la Liturghia votivă în cinstea sfântului Paul.

 Meditatia zilei

Fap 22,3-16 (sau Fap 9,1-22); Ps 116; Mc 16,15-18

 

Astăzi vedem puterea lui Dumnezeu în sfântul Paul, ajuns din persecutor apostolul care a primit credinţa în Cristos şi a răspândit-o cu o fecunditate apostolică extraordinară, care nu a încetat încă.

Dar pentru că suntem încă în săptămâna unităţii, să reflectăm asupra unor aspecte ale convertirii lui Paul, care pot fi puse în relaţie cu unitatea.

Sfântul Paul se preocupa la maximum de unitatea poporului lui Dumnezeu. Tocmai acesta a fost motivul care-l determina să-i persecute pe creştini: el nu tolera nici măcar gândul că cei din poporul său se despărţiseră de tradiţia veche, el, care fusese educat, cum el însuşi o spune, la stricta observare a legii părinţilor şi era plin de zel pentru Dumnezeu. În faţa iudeilor care îl ascultă după arestarea sa, el compară propriul zel cu acela al lor: „Plin de zel pentru Dumnezeu, aşa cum astăzi sunteţi cu toţii”.

Este deci posibil să fii plin de zel pentru Dumnezeu, dar într-un mod greşit. Sfântul Paul însuşi spune acesta în Scrisoarea către Romani: „Ei au mult zel, dar nu este un zel plăcut lui Dumnezeu”, este un zel pentru Dumnezeu, dar conceput de oameni (cf. Rom 10,2).

Acum, în timp ce Paul, plin de zel pentru Dumnezeu, folosea toate mijloacele şi în particular cele violente pentru a menţine unitatea poporului lui Dumnezeu, este „convertit” complet de Dumnezeu cel ce îi arată clar care este adevărata unitate. „Cine eşti, tu Doamne? Mi-a spus: Eu sunt Isus Nazarineanul, cel pe care tu îl prigoneşti”. În trei relatări ale convertirii lui Paul, detaliile se schimbă: unele sunt adăugate, altele dispar, dar aceste cuvinte se găsesc întotdeauna, deoarece sunt cu adevărat centrale. Paul, evident, nu avea conştiinţa că îl persecută pe Isus, punându-i în lanţuri pe creştini, dar Domnul, în acest moment, îi descoperă unitatea profundă existentă între el şi discipolii săi: „Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuţi”. Poate că tocmai atunci Paul a avut prima revelaţie a trupului lui Cristos, despre care a vorbit mai apoi în scrisorile sale. Toţi suntem membre ale lui Cristos prin credinţa în el: în aceasta constă unitatea noastră.

Isus însuşi este fondatorul Bisericii sale vizibile. „Doamne, ce trebuie să fac?”, întreabă Paul, şi Domnul nu-i răspunde direct: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. Îl trimite, deci, la Biserică, nu vrea pentru apostolul său o convertire individualistă, fără nici un raport cu ceilalţi discipoli. El trebuie să se insereze în Biserică, Trupul lui Cristos, la care trebuie să adere pentru a trăi în adevărata credinţă.

După convertirea sa, Paul a păstrat în inimă dorinţa de a fi unit cu poporul lui Israel. Scrie aceasta în Scrisoarea către Romani, prin cuvinte care nu pot fi citite fără a trăi o profundă emoţie: „Vă spun adevărul în Cristos, nu mint, şi conştiinţa mea dă mărturie despre aceasta în Duhul Sfânt: am în inimă o mare durere şi o suferinţă continuă. Aş vrea să fiu eu însumi anatema, separat de Cristos pentru fraţii mei, care sunt de acelaşi sânge cu mine. Ei sunt israeliţi şi deţin adopţiunea de fii, gloria, alianţele, legislaţia, cultul, promisiunile, patriarhii; de la ei provine, după trup, Cristos, el, care este mai presus de orice lucru, Dumnezeu binecuvântat în veci”.

Orice creştin ar trebui să aibă această tristeţe continuă, care nu-l împiedică să trăiască bucuria în Cristos, deoarece este o tristeţe plăcută lui Dumnezeu, care ne uneşte cu inima lui Cristos. Este suferinţa pentru poporul lui Israel care nu-l recunoaşte pe Cristos, pentru creştinii ce sunt divizaţi şi nu ajung la unitatea pe care Domnul o doreşte.