en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Timotei şi Tit, ep. **

 Liturghierul Roman

26 ianuarie
Ss. Timotei şi Tit, ep. **

Ant. la intrare 
Vestiţi printre neamuri slava lui, tuturor popoarelor, minunile sale,
 căci Domnul este mare şi vrednic de toată lauda!             Ps 95,3-4



RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care i-ai înzestrat pe sfinţii Timotei şi Tit, 
cu virtuţile apostolilor, 
dăruieşte-ne harul, prin mijlocirea lor, ca,
trăind cu dreptate şi evlavie în această lume,
să ne învrednicim a ajunge în patria cerească. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.
 

ASUPRA DARURILOR 
Primeşte, te rugăm, Doamne, 
această jertfă a poporului tău, 
pe care ţi-o aducem în sărbătoarea sfinţilor Timotei şi Tit, spre slava numelui tău. 
Ea să ne dobândească şi nouă mântuirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 


Ant. la Împărtăşanie 
Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia: 
eu sunt cu voi în toate zilele, spune Domnul.        Mc 16,15; Mt 28,20 
                                                                            


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Doamne Dumnezeul nostru, te rugăm 
ca tainele pe care le-am primit 
să hrănească în noi credinţa vestită nouă de apostoli,
şi pe care sfinţii Timotei şi Tit au păstrat-o cu grijă.
 Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Timotei s-a născut la Lystra, dintr-un tată grec şi o mamă evreică; îşi exercită ministerul pastoral, în special la Efes (1Tim 1,3). Paul l-a întâlnit la Lystra în timpul primei sale călătorii. Bunica sa Loida şi mama sa Eunice i-au insuflat dragoste faţă de Scripturi. A fost de faţă la execuţia lui Paul. Conform unei tradiţii, a murit la Efes, în anul 97. Tit, de origine păgână, după convertire împlineşte misiuni dificile: restabilirea ordinii la Corint, fondarea şi organizarea Bisericilor din Creta. Deja în anul 49 era alături de Paul la Ierusalim; apoi participă şi la a treia călătorie apostolică. O veche tradiţie afirmă că ar fi murit în Creta, la o vârstă înaintată.

LECTURA I*
Îmi amintesc de credinţa neprefăcută
care este în tine.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Timotei 1,1-8

1 Paul,
apostol al lui Cristos Isus
prin voinţa lui Dumnezeu,
după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus,
2 lui Timotei, copilul meu iubit:
har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl
şi de la Cristos Isus Domnul nostru!
3 Aduc mulţumire lui Dumnezeu,
căruia îi aduc cult cu o conştiinţă curată,
ca şi strămoşii mei,
când îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele
fără încetare, noaptea şi ziua.
4 Amintindu-mi de lacrimile tale,
mă cuprinde dorul de a te vedea,
ca să mă umplu de bucurie.
5 Îmi mai amintesc de credinţa neprefăcută care este în tine,
care a fost mai întâi în bunica ta, Lois,
şi în mama ta, Eunice,
şi sunt convins că este şi în tine.
6 Din acest motiv,
îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu
care este în tine prin impunerea mâinilor mele!
7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică,
ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei.
8 Aşadar, nu te ruşina de mărturia Domnului nostru
şi nici de mine, care mă aflu în lanţuri pentru el,
ci suferă împreună cu mine pentru evanghelie,
după puterea lui Dumnezeu!
Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

LECTURA I
Tit, adevărat fiu după credinţa comună.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Tit 1,1-5

1 Paul, slujitor al lui Dumnezeu
şi apostol al lui Isus Cristos,
spre credinţa celor aleşi de Dumnezeu
şi spre cunoaşterea adevărului conform evlaviei,
2 în speranţa vieţii veşnice,
pe care Dumnezeu, cel care nu minte,
a promis-o înainte de începutul veacurilor,
3 dar care, la timpul stabilit,
a făcut cunoscut cuvântul său
prin predicarea ce mi-a fost încredinţată
după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,
4 către Tit, adevărat fiu după credinţa comună:
har şi pace de la Dumnezeu Tatăl
şi de la Cristos Isus, mântuitorul nostru!
5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta,
ca să duci la îndeplinire ce a mai rămas
şi să stabileşti prezbiteri în fiecare cetate,
după cum ţi-am poruncit.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2a.2b-3.7-8a.10 (R.: 3)

R
.: Vestiţi printre neamuri
minunile Domnului!

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
2a Cântaţi-i Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

7 Daţi-i Domnului voi, familiile popoarelor,
daţi-i Domnului glorie şi putere!
8a Daţi-i Domnului gloria ce i se cuvine numelui său! R.

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El a aşezat pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 10,1-9

1 În acel timp,
Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi
şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa
în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el
2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.
Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului
să trimită lucrători în secerişul lui!
3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor!
4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte
şi nu salutaţi pe nimeni pe drum!
5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!»
6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii,
pacea voastră va rămâne peste el.
Dacă nu, se va întoarce la voi.
7 Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea,
căci vrednic este lucrătorul de plata sa!
Nu vă mutaţi din casă în casă!
8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc,
mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră,
9 vindecaţi bolnavii din ea
şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

2Tim 1,1-8 (sau Tit 1,1-5); Ps 88; Lc 22,24-30

 

Să ascultăm cuvântul lui Paul: „Îţi reamintesc: aprinde din nou darul lui Dumnezeu pe care l-ai primit”, darul B pentru noi B vocaţia creştină, prima verigă din lanţul de daruri ce se succed în viaţa noastră din partea lui Dumnezeu.

Aş vrea să meditez asupra acestui dar sub aspectul fraternităţii, pe care îl evidenţiază lecturile de astăzi, şi care are două dimensiuni: simplitatea fraternă şi fidelitatea fraternă. Simplitatea fraternă: a nu ne crede mai mari decât alţii, a nu fi ambiţioşi, prezumtuoşi, ci simpli şi capabili de a ne face mici în raport cu alţii: fraţi între fraţi: „Cel mai mare să se pună în slujba celui mai mic, cel care conduce să fie în locul celui ce slujeşte”.

Fraternitatea nu poate să se bazeze decât pe o egalitate fundamentală. Toţi trebuie să recunoaştem că suntem egali înaintea lui Dumnezeu, că toţi avem nevoie unul de altul; că nimeni nu are dreptul să se înalţe deasupra altora pretinzând că este mai mare decât ei.

Modelul nostru este Isus însuşi, care s-a făcut cu adevărat fratele nostru. El este Domnul şi putea să ne arate puterea sa, autoritatea sa: dar a voit să fie în mijlocul nostru ca unul care slujeşte. „Căci cine este cel mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Ei bine, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte”. Isus a voit să ia asupra sa toate greutăţile noastre, toate dificultăţile noastre, toate slăbiciunile noastre, pentru a fi cu adevărat fratele nostru, cum o spune Scrisoarea către Evrei, şi nu se jenează să ne numească fraţii săi, deşi noi suntem inferiori lui. El s-a umilit cât de mult a fost posibil, aşa încât nimeni, se poate spune, nu putea fi mai jos de el.

Fraternitatea, simplitatea fraternă se exprimă şi printr-un afect fratern. Nu este vorba despre o egalitate juridică, ci de o solidaritate de afect pe care o vedem manifestată într-un mod atât de viu în sentimentele reciproce ale lui Paul şi Timotei: „Îmi amintesc de lacrimile tale (Timotei plânsese când Paul a plecat) şi am o dorinţă foarte vie de a te vedea, ca să mă pot bucura iarăşi din toată inima”. Sfântul Paul exprimă dorinţa de a fi iarăşi împreună, aşa cum le place să fie fraţilor ce se iubesc, pentru că unul dintre motivele bucuriei creştine este dat tocmai de posibilitatea de a trăi împreună în dragostea fraternă. În multe dintre scrisorile sale, Paul îl numeşte pe Timotei frate: „fratele nostru Timotei”, aici, în schimb, îl numeşte „copilul meu preaiubit”, deoarece pe el l-a născut la harul lui Cristos prin intermediul predicării şi al Botezului. Acestui aspect de egalitate, de simplitate fraternă, i se adaugă un aspect mai realist, mai exigent: fidelitatea fraternă. Nu este o problemă de instalare într-o stare de sentimente frumoase. Este vorba, mai degrabă, de a fi solidari unii cu alţii, în special atunci când lucrurile nu merg bine. Isus exprimă acest lucru atunci când spune: „Voi sunteţi cei care aţi perseverat cu mine în încercările mele”; numai acest lucru dă trăinicie fraternităţii. Un frate este cel care îl ajută pe propriul frate. Şi Isus este în mijlocul nostru ca un frate pentru a ne ajuta şi, în acelaşi timp, pentru a fi ajutat de noi, i-a plăcut să ne arate că are nevoie de ajutorul nostru fratern şi este mulţumit de ucenicii săi, apostolii care au rămas cu el în ciuda tuturor criticilor ce au fost lansate împotriva lui, în ciuda tuturor pericolelor care îl ameninţau. Ei au rămas fideli alături de dânsul până la pătimire; în acel moment, Isus s-a aflat singur, deoarece, în felul acesta, trebuia să împlinească planul lui Dumnezeu.

În acelaşi mod, sfântul Paul îi cere lui Timotei să pună în practică această solidaritate fraternă, această fidelitate: „Nu te ruşina, deci, să dai mărturie pentru Domnul nostru; nu te ruşina nici pentru mine, care sunt în închisoare pentru el”. Adevăratul spirit de fraternitate se arată în momentul încercării, când nu există nici un avantaj să te dovedeşti frate, soră pentru o anumită persoană. În acel moment se descoperă profunzimea inimii, care împărtăşeşte suferinţa, cu o solidaritate care este mai importantă decât orice alte manifestări exterioare superficiale: „Suferă şi tu împreună cu mine pentru evanghelie, ajutat de puterea lui Dumnezeu”. Toţi suntem chemaţi să suferim împreună cu Cristos, pentru a participa pe deplin la iubirea sa.

Această solidaritate fraternă trebuie să o simţim în special faţă de cei care au mai mari responsabilităţi; nu să-i lăsăm singuri când trebuie să-şi asume responsabilitatea, ci să fim alături de ei, să căutăm să înţelegem cu ei situaţia, să luăm partea noastră din povara comună, pentru binele tuturor.

Dacă Isus s-a făcut fratele nostru, acest lucru s-a întâmplat pentru că a voit să pună în noi acest spirit de fraternitate, fără care nu este posibil să trăim în iubire.