en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Angela Merici, fc. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A III-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei sale,
tăria şi frumuseţea sunt în lăcaşul său sfânt.             Cf. Ps 95,1.6

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta,
pentru ca, în numele Fiului tău preaiubit,
să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte bune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu bunăvoinţă
şi sfinţeşte darurile noastre,
ca ele să devină pentru noi izvor de mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Apropiaţi-vă de Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina.             Cf. Ps 33,6


sau:


Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric,
ci va avea lumina vieţii.          In 8,12


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule atotputernic, fă, te rugăm,
ca noi, care am primit harul tău dătător de viaţă
să fim întotdeauna mândri de darul primit.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Aceste parabole tind să justifice atitudinea lui Mesia în faţa falimentelor predicii sale. În acelaşi mod, proiectul de universalitate a împărăţiei se realizează în semnul grăuntelui, a cărui creştere scapă vederii, deoarece are loc în sărăcie şi în dezlipire.

LECTURA I
Alianţa al cărei mijlocitor este Isus,
este întemeiată pe promisiuni mai bune.
Citire din Scrisoarea către Evrei 8,6-13

6 Fraţilor,
acum Isus a primit o slujire
cu atât mai deosebită,
cu cât mai înaltă este alianţa al cărei mijlocitor este el,
deoarece aceasta este întemeiată pe promisiuni mai bune.
7 Deci, dacă cea dintâi ar fi fost fără cusur,
nu s-ar fi căutat loc pentru a doua,
8 căci, mustrându-i, le zice:
„Iată, vin zile, spune Domnul,
când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda
o alianţă nouă,
nu ca alianţa pe care am făcut-o cu părinţii lor
9 în ziua în care i-am luat de mână
ca să-i scot din ţara Egiptului.
Deoarece ei nu au rămas credincioşi alianţei mele,
i-am părăsit şi eu, spune Domnul.
10 Aceasta este alianţa pe care o voi încheia cu casa lui Israel
după zilele acelea, spune Domnul:
voi pune legile mele în mintea lor
şi le voi scrie în inima lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul meu.
11 Şi nu va trebui să înveţe nimeni pe aproapele său
şi nici pe fratele său, spunând: «Cunoaşte-l pe Domnul!»,
pentru că toţi mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic, până la cel mai mare dintre ei.
12 Voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor
şi nu-mi voi mai aminti de păcatele lor”.
13 Întrucât spune „o nouă” alianţă,
prima a devenit învechită.
Iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit
este gata să dispară.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),8 şi 10.11-12.13-14 (R.: cf. 11a)

R
.: Tu, Doamne,
eşti adevărul şi viaţa!

8 Arată-ne, Doamne, îndurarea ta
şi dă-ne mântuirea ta!
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

 ALELUIA 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine,
şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a chemat pe cei pe care i-a voit el,
iar ei au venit la el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 3,13-19

13 În acel timp,
Isus s-a urcat pe munte
şi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el,
iar ei au venit la el.
14 A constituit doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli,
ca să fie cu el, să-i trimită să predice
15 şi să aibă puterea să scoată diavolii.
16 Aşadar, i-a constituit pe cei doisprezece:
Simon, căruia i-a pus numele de Petru;
17 Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui Iacob,
cărora le-a pus numele de Boanerges,
care înseamnă fiii tunetului.
18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma,
Iacob, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaaneanul
19 şi Iuda Iscariot, care l-a şi trădat.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 10,32-39; Ps 36; Mc 4,26-34

 

Domnul, astăzi, ne dă o lecţie de fidelitate şi de umilinţă, făcându-ne să vedem cum creşterea spirituală nu depinde de noi, ci de cuvântul lui Dumnezeu, care a fost semănat în noi şi care poate salva viaţa noastră, cum spune sfântul Iacob. Suntem preocupaţi de progresul nostru şi adeseori suntem într-un mod prea natural, ca şi cum ar depinde totul de noi, de bunăvoinţa noastră, de eforturile noastre, şi, astfel, greşim. Facem asemenea agricultorului care, voind să-i crească planta pe care a semănat-o, ar trage-o de vârf în sus: nu este un mod de lucru corect!

Domnul ne învaţă, în schimb, abandonarea plină de încredere în Dumnezeu. Trebuie să primim sămânţa cum o face pământul, adică să primim cuvântul lui Dumnezeu. Apoi cuvântul creşte şi nici măcar nu ştim cum. Când sămânţa a fost aruncată, imediat pământul o acoperă, în aşa fel că n-o mai putem distinge, dar ea conţine o putere vitală extraordinară şi este nevoie să o lăsăm la locul ei. Ea creşte spontan, spune Domnul, şi cel care a semănat-o poate să doarmă sau să vegheze: creşterea nu depinde de el, care nu poate decât să aştepte cu încredere să vadă „mai întâi paiul, apoi spicul şi mai apoi bobul plin în spic”.

Şi sfântul Paul va spune: „Eu am plantat, Apollo a irigat, dar Dumnezeu este cel care face să crească”.

Sfântul Francisc de Sales era foarte aspru cu cel care înţelegea prin „l=empressement” graba febrilă de a vedea rezultate în orice câmp al muncii şi, de asemenea, în viaţa spirituală. El lucra mult, dar învăţa că e necesar să fie făcut totul cu mai multă linişte, cu mai puţină grabă. Dacă ne bazăm pe Domnul, constatăm că, într-adevăr, el asigură creşterea, de multe ori mai lent decât voim noi, dar alte ori mai plăcut şi mai rapid decât ne aşteptam. Nu noi suntem cei care avem metrul pentru a măsura creşterea, nici măcar a noastră. Noi trebuie să avem încredere, încredere şi răbdare: restul, puterea de creştere, îi aparţine lui Dumnezeu.