en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Toma de Aquino, pr. înv. **; Fer. Olimpia, călug. m.

 Liturghierul Roman

28 ianuarie
Sf. Toma de Aquino, pr. înv. **

Ant. la intrare 
În mijlocul adunării, i-a deschis gura Domnul 
şi l-a umplut de Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii;
cu veşmânt de slavă l-a îmbrăcat (T.P. aleluia).         Cf. Sir 15,5

sau: 

Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
şi limba lui rosteşte dreptatea; 
legea Dumnezeului său este în inima lui (T.P. aleluia). Ps 36,30-31 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care ne-ai dat în sfântul Toma de Aquino 
un model de râvnă pentru sfinţenie şi de căutare a adevărului, 
dă-ne, te rugăm, lumină pentru a-i înţelege învăţăturile
şi putere pentru a-i urma exemplul.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.
 

ASUPRA DARURILOR
 
Să-ţi fie plăcută, Doamne, 
jertfa pe care ţi-o înfăţişăm cu dragă inimă 
în sărbătoarea sfântului Toma de Aquino,
oferindu-ne pe noi înşine cu totul ţie,
după exemplul lui şi lăudându-te într-un glas.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Acesta este slujitorul credincios şi înţelept, 
pe care Domnul l-a pus peste familia sa, 
ca să le dea hrană la vreme potrivită (T.P. aleluia).  Cf. Lc 12,42
 
sau: 

Cel care cugetă zi şi noapte la legea Domnului
aduce rod la timpul potrivit (T.P. aleluia).                 Cf. Ps 1,2-3 
                                                                          

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, să-i lumineze Cristos învăţătorul
pe toţi aceia pe care i-a hrănit cu pâinea cea vie,
pentru ca, în sărbătoarea sfântului Toma de Aquino,
ei să înveţe adevărul şi să-l înfăptuiască în iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Toma (1225-1274) s-a născut din familia conţilor de Aquino. A trebuit să lupte împotriva familiei, care s-a opus vocaţiei sale. A studiat în mănăstirea de la Monte Cassino şi la Napoli şi apoi, intrând în Ordinul Fraţilor Predicatori, şi-a completat studiile la Paris şi la Köln, avându-l drept maestru pe sfântul Albert cel Mare. A ţinut cursuri şi a scris multe lucrări de mare valoare în domeniul filozofiei şi al teologiei. Opera lui cea mai însemnată este Summa theologica (Enciclopedia teologiei). A murit lângă Terracina la 7 martie 1274, în timp ce se îndrepta spre Lyon, pentru sinod. La 28 ianuarie 1369 moaştele i-au fost strămutate la Toulouse. Din secolul al XV-lea este numit “doctor angelicus”.

LECTURA I
Am iubit înţelepciunea,
mai mult decât sănătatea şi frumuseţea.
Citire din cartea Înţelepciunii 7,7-10.15-16

7 M-am rugat şi mi-a fost dată priceperea,
am invocat
şi a venit la mine duhul înţelepciunii.
8 Am preferat-o sceptrelor şi tronurilor
şi bogăţia am considerat-o nimic
în comparaţie cu ea.
9 Nu am asemănat-o
cu o piatră preţioasă,
căci tot aurul, în văzul ei,
este puţin nisip
şi ca argila este considerat argintul înaintea ei.
10 Am iubit-o mai mult
decât sănătatea şi frumuseţea
şi am preferat să o am în locul luminii,
căci strălucirea care vine de la ea este fără apus.
15 Să-mi dea Dumnezeu să vorbesc după intenţie
şi să fiu considerat vrednic de darurile primite,
căci el este şi călăuza înţelepciunii,
şi îndrumătorul înţelepţilor.
16 Căci în mâna lui suntem noi
şi cuvintele noastre,
ca şi toată priceperea şi ştiinţa lucrărilor.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),9.10.11-12.13-14 (R.: 12b)

R
.: Învaţă-mă, Doamne,
hotărârile tale!

9 Cum va putea un tânăr să rămână curat pe cale?
Numai păzind cuvintele tale. R.

10 Te caut din toată inima;
nu lăsa să mă abat de la poruncile tale! R.



11
 Păstrez în inimă cuvintele tale,
ca să nu păcătuiesc împotriva ta. R.

12 Binecuvântat eşti, Doamne;
învaţă-mă hotărârile tale! R.

13 Vestesc cu buzele mele
toate judecăţile gurii tale. R.

14 Mă bucur pe calea mărturiilor tale,
mai mult decât de orice bogație. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 23,9b.10b
(Aleluia) Unul este Tatăl vostru, cel din ceruri.
Unul este Maestrul vostru, Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cel mai mare dintre voi
să fie slujitorul vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 23,8-12

8 În acel timp,
Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi:
„Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi»,
pentru că unul este învăţătorul vostru,
iar voi toţi sunteţi fraţi!
9 Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ,
pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc!
10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri»,
pentru că unul este maestrul vostru: Cristos!
11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!
12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit
şi oricine se va umili va fi înălţat”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Cor 2,1-10; Ps 18; Mt 5,13-19

 

Cuvântul lui Isus, „Voi sunteţi lumina lumii”, se poate aplica la multe vocaţii creştine, dar, în special, este adaptat unui sfânt ca sfântul Toma de Aquino, ale cărui scrieri luminează încă şi astăzi spiritul creştin, dar şi cel uman, în general.

Prima lectură ne ajută să întrevedem care este condiţia pentru a putea fi lumină a lumii; nu este vorba doar de a folosi propria inteligenţă pentru a cerceta tainele lucrurilor, ci, înainte de toate, de a ne pune propria raţiune în relaţie cu Dumnezeu. „În lumina ta vom vedea lumina”, spune un psalm: pentru a vedea lumina prezentă în creaţia lui Dumnezeu, este necesar să fim în raport cu el. Iată pentru ce nu există adevărată înţelepciune fără rugăciune. „M-am rugat şi mi-a fost dăruită prudenţa; m-am rugat şi mai mult şi mi s-a dat duhul înţelepciunii” (Înţ 7,7).

Toma de Aquino a fost un sfânt contemplativ: idealul său era să transmită altora lucrurile pe care el însuşi le contemplase, adică înţelese în rugăciune, înţelese în raportul său cu Dumnezeu. Inteligenţa singură poate să facă multe lucruri, să construiască sisteme de idei, dar acestea sunt sisteme care nu corespund înţelepciunii, ele au un efect devastator. Cineva a spus că lumea modernă este complet dezorientată deoarece i-au fost date idei creştine necontrolate. Aspiraţiile după adevăr, libertate, fraternitate sunt idei creştine, sunt aspiraţii evanghelice, dar dacă vor să fie satisfăcute în afara legăturii vii cu Dumnezeu, rezultatul este acela că introduc în oameni un fel de febră care îi împiedică să găsească adevăratul echilibru şi îi împinge la tot felul de excese cum sunt: revoluţii violente, tulburări continueY

În schimb, sfântul Toma de Aquino a rămas întotdeauna profund unit cu Dumnezeu, l-a rugat să-i dea acea inteligenţă adevărată, dinamică, echilibrată, care provine de la creator; aceasta nu l-a împiedicat să primească şi idei chiar păgâne. Nu i-a fost teamă să-l studieze pe Aristotel şi să caute în operele sale lumină pentru a înţelege mai bine lumea creată de Dumnezeu. El s-a ferit să fie un propagator al ideilor creştine necontrolate, în plus, a reuşit să îmbogăţească în înţelepciune ideile păgâne; a avut o deschidere extraordinară pentru întreaga creaţie a lui Dumnezeu şi pentru toate ideile umane, tocmai pentru că trăia intens raportul său personal cu Dumnezeu. „Să-mi dea Dumnezeu să vorbesc după cum cunosc şi să gândesc într-un mod demn de darurile primite”, spune Cartea Înţelepciunii (7,15): raportul cu Dumnezeu nu chirceşte inima, nu asupreşte inteligenţa, dimpotrivă, îi dă gustul de a pătrunde toate splendorile creaţiei.

În Biserică există multe vocaţii. Unii sunt chemaţi să insiste până la paradox asupra refuzului înţelepciunii umane; sfântul Paul, de exemplu, are pasaje de-a dreptul violente împotriva filozofiei: vocaţia sa era să insiste asupra mesajului creştin până la a-l face să pară incompatibil cu filozofia umană. Alţii, ca Toma de Aquino, au vocaţia de a arăta că între ele este posibilă o profundă conciliere care are loc atunci când se renunţă la autonomia umană pentru a-i da totul lui Dumnezeu: dacă ne punem total la unison cu creatorul, atunci şi el ne pune într-un profund acord cu creaţia.

Să-i cerem Domnului ca el să facă sufletul nostru total disponibil pentru a primi lumina sa în modul de a-i putea atrage pe cei care nu sunt pe drumul căutării şi al cunoaşterii; să fim spirite vii în raport cu Dumnezeu şi tocmai pentru aceasta capabili de a ne orienta spre toate bogăţiile universului.