en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Blaziu, ep. m. *; Oscar, ep. *; Simeon Bătrânul

 Liturghierul Roman

DUMINICA A IV-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, 
şi adună-ne dintre neamurile păgâne, 
ca să preamărim numele tău cel sfânt 
şi să ne mândrim lăudându-te pe tine!            Ps 105,47 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne Dumnezeul nostru, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
să te adorăm cu suflet neîmpărţit 
şi să-i iubim pe toţi oamenii cu iubirea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR

D
oamne, noi aducem pe altarul tău darurile slujirii noastre:
primeşte-le, te rugăm, cu bunătate
şi transformă-le în sacramentul răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău 
şi mântuieşte-mă în îndurarea ta; 
Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, căci am strigat spre tine!     Cf. Ps 30,17-18 

sau:

Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul.             Mt 5,3-4
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi cu sacramentul răscumpărării noastre, 
te rugăm, Doamne, 
ca acest izvor de mântuire veşnică
să sporească necontenit în noi credinţa adevărată.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Ioan Botezătorul este înainte mergătorul lui Isus, până acolo încât împărtăşeşte cu el datoria şi misiunea “slujitorului suferind”. Glasul său care cheamă la convertire nu putea fi tolerat. Este misiunea şi soarta profeţilor. Ioan este simbolul coerenţei între profetism şi martiriu.

LECTURA I
Isus Cristos – cel de ieri şi de astăzi –
este acelaşi în vecii vecilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 13,1-8

1 Fraţilor,
dragostea faţă de fraţi să rămână statornică!
2 Nu uitaţi ospitalitatea,
căci datorită ei unii i-au găzduit, fără a-şi da seama, pe îngeri!
3 Aduceţi-vă aminte de cei închişi,
ca şi cum aţi fi închişi împreună cu ei;
de cei maltrataţi ca unii care sunteţi şi voi în trup!
4 Căsătoria să fie cinstită în toate privinţele,
patul conjugal să fie neîntinat,
pentru că pe cei desfrânaţi şi adulteri îi va judeca Dumnezeu!
5 Modul vostru de a fi să nu fie călăuzit de pofta de bani,
mulţumindu-vă cu ceea ce aveţi,
căci el însuşi a zis: „Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona”,
6 aşa încât putem spune cu încredere:
„Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme:
ce-mi poate face un om?”
7 Amintiţi-vă de conducătorii voştri
care v-au vorbit despre cuvântul lui Dumnezeu
şi, considerând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor!
8 Isus Cristos – cel de ieri şi de astăzi –
este acelaşi în veci.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.3.5.8b-9 (R.: 1a)

R
.: Domnul este lumina
şi mântuirea mea.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

3 Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci aş fi încrezător. R.

5 El mă va ascunde în ziua cea rea în adăpostul lui,
mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său,
mă va ridica pe o stâncă.R.

8b Eu caut, Doamne, faţa ta.
9 Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge
şi nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele! R.

 ALELUIA cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu
într-o inimă bună
şi aduc rod întru răbdare! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ioan, pe care eu l-am decapitat,
acesta a înviat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 6,14-29

14 În acel timp,
regele Irod a auzit de Isus,
căci numele lui devenise cunoscut
şi se spunea: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi
şi de aceea puterea minunilor lucrează în el”.
15 Alţii, însă, spuneau: „Este Ilie”,
iar alţii spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeţi”.
16 Auzind, Irod a zis:
„Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”.
17 Căci însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan
şi să-l lege în închisoare
din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip,
pe care o luase în căsătorie.
18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod:
„Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău”.
19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare,
dar nu putea,
20 pentru că Irod se temea de Ioan,
ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea.
Când îl asculta era foarte stingherit,
dar îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi prielnică atunci când Irod,
cu ocazia aniversării zilei sale de naştere,
a făcut un ospăţ pentru demnitarii săi,
pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea.
22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat
şi a plăcut lui Irod şi comesenilor lui.
Atunci, regele i-a zis fetei:
„Cere-mi orice vrei şi îţi voi da!”
23 Şi i-a jurat: „Ceea ce îmi vei cere,
îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”.
24 Atunci ea, ieşind, a spus mamei sale: „Ce să cer?”
Aceasta i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”.
25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut:
„Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul”.
26 Regele s-a întristat foarte mult.
Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor,
nu a voit s-o refuze.
27 Regele a trimis un executor
şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan.
Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare
28 şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei,
iar fata l-a dat mamei sale.
29 Când au auzit discipolii lui,
au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 13,1-8; Ps 26; Mc 6,14-29

 

Prima lectură ne prezintă idealul creştin: a trăi în caritate, castitate, sărăcie, ascultare. Idealul creştin nu e numai pentru cine e chemat să trăiască viaţa călugărească. Viaţa călugărească radicalizează aceste îndemnuri; însă Cristos îi cheamă pe toţi pentru a le realiza.

Caritatea. „Perseveraţi în iubirea fraternă. Amintiţi-vă de cei închişi, ca şi cum aţi fi tovarăşi de carceră, de cei care suferă, fiind şi voi într-un trup muritor”.

O caritate care este expresia iubirii divine primite şi comunicate, o iubire generoasă, care se face părtaşă, o iubire constantă.

Castitatea. Autorul vorbeşte despre aceasta oamenilor căsătoriţi: „Căsătoria să fie respectată de toţi, iubirea conjugală să nu fie profanată, căci cei desfrânaţi şi adulteri vor fi judecaţi de Dumnezeu”.

Şi castitatea călugărilor este semn, ajutor, putere pentru alţii.

Sărăcia. „Viaţa voastră să nu fie stăpânită de pofta de bani: mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţiY„. Un duh al sărăciei care exprimă încrederea noastră în Dumnezeu: „De aceea, putem spune cu toată încrederea: *Domnul este ajutorul meu; de nimic nu mă voi teme+”.

În sfârşit, ascultarea. „Amintiţi-vă de conducătorii voştri sufleteştiY„. Şi mai înainte se citeşte: „Amintiţi-vă de conducătorii voştri şi fiţi supuşi lor, pentru ca aceasta să fie bucurie pentru ei şi beneficiu pentru voi”.

Să-i cerem Domnului harul de a trăi în plinătatea acestui ideal de viaţă creştină şi să ajutăm persoanele pe care le avem aproape să-l trăiască cu bucurie şi curaj.