en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Ieronim Emiliani, călug. *; Iosefina Bakhita, fc. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A V-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Veniţi să ne închinăm lui Dumnezeu 
şi să ne plecăm în faţa Domnului, creatorul nostru; 
căci el este Domnul, Dumnezeul nostru!                     Ps 94,6-7 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; 
păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranţă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Doamne, Dumnezeul nostru, 
tu ai creat pâinea şi vinul, 
ca, în slăbiciunea noastră, să ne fie întărire: 
te rugăm, ca ele să devină pentru noi sacrament de viaţă veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Să-l lăudăm pe Domnul pentru îndurarea lui, 
pentru faptele lui minunate în folosul oamenilor, 
căci el a potolit setea sufletului însetat 
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.               Cf. Ps 106,8-9 

sau:

Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi; 
fericiţi cei cărora le e foame şi sete de dreptate, 
căci ei se vor sătura.                                                       Mt 5,5-6 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, tu ai voit să ne împărtăşim cu toţii 
din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir. 
Dă-ne, te rugăm, harul, să trăim astfel încât, uniţi în Cristos, 
să aducem roade cu bucurie pentru mântuirea lumii. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Una dintre lecţiile cele mai importante ale lui Isus constă în a ne spune că răul este înlăuntrul nostru; ceea ce provine din afară poate să ne murdărească numai pentru că suntem deja în mod personal contaminaţi în interior. Reversul acestei lecţii este o privire optimistă spre toate realităţile create care în ele însele sunt bune (cf. Gen 1,31).

LECTURA I
Domnul Dumnezeu l-a luat pe om
şi l-a condus în grădina Edenului.
Citire din cartea Genezei 2,4b-9.15-17

4b Când Domnul Dumnezeu
a făcut pământul şi cerul,
5 nu era pe pământ nicio plantă a câmpului
şi nu răsărise iarbă pe câmpie,
pentru că Domnul Dumnezeu
nu dăduse încă ploaie pe pământ
şi nu era încă niciun om care să lucreze pământul.
6 Un izvor ieşea din pământ şi uda toată faţa pământului.
7 Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului,
i-a suflat în nări suflare de viaţă
şi omul a devenit fiinţă vie.
8 Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit,
şi l-a aşezat acolo pe omul pe care îl plăsmuise.
9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ
tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat,
pomul vieţii în mijlocul grădinii
şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.
15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe om
şi l-a pus în grădina Edenului
ca să o lucreze şi să o păzească.
16 Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând:
„Din toţi pomii grădinii poţi mânca,
17 însă din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci,
căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 103(104),1-2a.27-28.29bc-30 (R.: cf. 1a)

R
.: Binecuvântaţi-l pe Domnul,
dătătorul vieţii!

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare.
Tu eşti înveşmântat în strălucire şi maiestate,
2a învăluit în lumină ca într-o haină. R.

27 Toate aşteaptă de la tine,
ca să le dai hrană la vreme potrivită.
28 Tu le dai hrană, iar ele o adună,
tu îţi deschizi mâna şi ele se satură de bunătăţi. R.

29bc Dacă îţi ascunzi faţa, ele se înspăimântă,
dacă le iei suflarea, ele îşi dau duhul şi se întorc în ţărână.
30 Tu îţi trimiţi Duhul şi ele vor fi create,
şi vei reînnoi faţa pământului. R.

 ALELUIA In 17,17ba
(Aleluia) Adevăr este cuvântul tău, Doamne.
Consacră-i în adevărul tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 7,14-23

14 În acel timp,
Isus, chemând din nou mulţimea, le-a spus:
„Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi!
15 Nu este nimic în afara omului
care, intrând în el, să-l poată face impur,
însă cele care ies din om,
acelea îl fac pe om impur.
16 Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”
17 Când a intrat în casă, plecând de la mulţime
discipolii săi l-au întrebat despre parabolă,
18 iar el le-a spus: „Cum, şi voi sunteţi nepricepeţi?
Nu înţelegeţi că tot ceea ce intră din afară în om
nu poate să-l facă impur?
19 Deoarece nu intră în inimă, ci în trup
şi apoi este eliminat în loc ascuns”.
Astfel, declara pure toate alimentele.
20 Şi le-a mai zis:
„Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur.
21 Căci din inima omului ies:
gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele,
22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea,
desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea.
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 2,4-9.15-17; Ps 103; Mc 7,14-23

Limbajul lui Isus este unul enigmatic, după cum el însuşi o spune la sfârşitul Evangheliei după Ioan: „V-am vorbit mereu în parabole”. Enigme sunt multe în evanghelie; de exemplu, când Isus spune: „Distrugeţi acest templu şi eu îl voi ridica din nou în trei zile”, avem aici o enigmă, aşa cum sunt cuvintele: „Încă puţin şi nu mă veţi vedea, şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea”. Şi în evanghelia de astăzi găsim o enigmă, mai precis în cuvintele: „Nimic din ceea ce este în afara omului şi care pătrunde în el nu-l poate întina, ci numai ce iese din el, iată ce-l întinează pe om”. O enigmă nu este uşor de înţeles; de aceea, la început, Isus spunea: „Ascultaţi toţi şi înţelegeţi bine”.

Aceste cuvinte ar putea fi înţelese în sens fizic, deoarece în legea mozaică erau multe impurităţi rituale, privitoare la alimente („lucrurile care intră în om”). De asemenea, atunci când cineva mânca fără să se spele pe mâini comitea o impuritate rituală. E cazul pe care îl întâlnim astăzi în evanghelie, căci discuţia începuse tocmai pentru că apostolii mâncau fără să se fi spălat mai întâi pe mâini. Dar existau şi alte impurităţi, cauzate de „lucrurile care ies din om”, de exemplu, pierderi de sânge şi aşa mai departe. După Legea lui Moise, acestea contaminau omul. Femeia din evanghelie care suferea pierderi de sânge se ascundea deoarece nu avea dreptul să atingă alte persoane pentru a nu deveni şi acestea impure. Cine era atins, mai înainte de a participa la cult, trebuia să se spele şi să aştepte un timp.

Enigma lui Isus ar fi putut fi înţeleasă, deci, în sensul că ei dădeau mai multă importanţă lucrurilor care ieşeau din om decât la ceea ce se mânca sau se bea. E clar însă că Isus nu intenţiona aceasta: el distingea externul şi internul în sensul fizic, moral sau spiritual. Voia să spună că lucrurile materiale au mai puţină importanţă pentru puritatea religioasă.

Cuvintele lui Isus au fost o adevărată revoluţie. Noi suntem uneori obişnuiţi să nu mai dăm atenţie, dar suntem în faţa unei adevărate revoluţii, a unei desacralizări. Isus ne dă exemplul aşa-zisei secularizări, cum se spune astăzi, cu un cuvânt care mie nu-mi place prea mult, deoarece dă impresia că lucrurile nu mai au nici un raport cu Dumnezeu. Dar în gândul lui Isus toate lucrurile au raport cu Dumnezeu şi toate trebuie să fie sfinţite, dar fără a le sacraliza, adică fără a le da o importanţă religioasă disproporţionată unui lucru exterior, cum este hrana, cum este spălatul mâinilor. Era necesar să se distingă igiena de puritatea religioasă, o distincţie care pentru cei antici nu era evidentă. Un raport între curăţarea trupului şi respectul datorat lui Dumnezeu există, dar e necesar să-l lăsăm la un nivel rezonabil, şi nu să-l considerăm aşa important încât să uităm alte aspecte, mult mai importante şi nu atât de uşor de obţinut. Purificarea inimii este mai dificilă decât spălarea mâinilor!Y

Isus, aici, inaugurează, într-adevăr, revoluţia religioasă pe care el vrea s-o actualizeze, proclamând că puritatea religioasă nu este externă, ci interioară, că ea înseamnă purificarea inimii, în semnificaţia biblică a cuvântului. Şi ştim că, pentru Biblie, inima înseamnă nu numai afectele, ci toată interioritatea omului: intenţii, dorinţe, acte de voinţă şi de inteligenţă. Isus spune: „Din inima omului ies gândurile rele, desfrânarea, furturile, crimele, adulterul, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, dezmăţul, invidia, calomnia, mândria şi nechibzuinţa. Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l întinează pe om”.

Să-i mulţumim Domnului că a dat această lumină discipolilor săi şi că a adus oamenilor libertatea faşă de opresiunea practicilor religioase deşarte, dăruindu-le Duhul său. „Trimite Duhul tău şi toate se vor face”, spune psalmul. Aceste cuvinte, care descriu prima creaţie, se aplică noii creaţii, creaţiei omului nou făcut după imaginea lui Dumnezeu.