en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Apolonia, fc. m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A V-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Veniţi să ne închinăm lui Dumnezeu 
şi să ne plecăm în faţa Domnului, creatorul nostru; 
căci el este Domnul, Dumnezeul nostru!                     Ps 94,6-7 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; 
păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranţă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Doamne, Dumnezeul nostru, 
tu ai creat pâinea şi vinul, 
ca, în slăbiciunea noastră, să ne fie întărire: 
te rugăm, ca ele să devină pentru noi sacrament de viaţă veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Să-l lăudăm pe Domnul pentru îndurarea lui, 
pentru faptele lui minunate în folosul oamenilor, 
căci el a potolit setea sufletului însetat 
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.               Cf. Ps 106,8-9 

sau:

Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi; 
fericiţi cei cărora le e foame şi sete de dreptate, 
căci ei se vor sătura.                                                       Mt 5,5-6 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, tu ai voit să ne împărtăşim cu toţii 
din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir. 
Dă-ne, te rugăm, harul, să trăim astfel încât, uniţi în Cristos, 
să aducem roade cu bucurie pentru mântuirea lumii. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Isus pune la încercare credinţa unei sărmane femei păgâne care cere vindecarea şi eliberarea de rău a fiicei sale. Atunci când credinţa este puternică nu există limite pentru mântuire (nici etnice, nici sociale, nici religioase).

LECTURA I
Domnul Dumnezeu a adus-o pe femeie la om.
Ei vor fi amândoi un singur trup.
Citire din cartea Genezei 2,18-25

18 În zilele acelea,
Domnul Dumnezeu a zis:
„Nu este bine ca omul să fie singur.
Îi voi face un ajutor pe potriva lui”.
19 Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ
toate animalele câmpului şi toate păsările cerului
şi le-a adus la om ca să vadă cum le va numi.
Şi orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei fiinţe vii,
acela avea să rămână numele ei.
20 Omul a pus deci nume tuturor animalelor,
păsărilor cerului şi tuturor fiinţelor câmpului.
Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui.
21 Şi Domnul Dumnezeu
a făcut să cadă un somn adânc asupra omului
şi el a adormit.
Şi a luat una din coastele sale
şi a închis locul ei cu carne.
22 Domnul Dumnezeu a făcut o femeie
din coasta pe care o luase din om
şi a adus-o la om.
23 Şi omul a zis:
„Aceasta, în sfârşit, este os din oasele mele
şi carne din carnea mea.
Aceasta se va numi femeie,
pentru că din bărbat a fost luată”.
24 De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa
şi se va uni cu femeia sa
şi vor fi un singur trup.
25 Amândoi, bărbatul şi femeia lui, erau goi,
dar nu se ruşinau unul de altul.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 1a)

R
.: Fericiţi sunt aceia
care se tem de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale! R.

 ALELUIA Iac 1,21bc
(Aleluia) Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi
şi care poate mântui sufletele voastre! (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, chiar şi căţeii
mănâncă sub masă firimiturile copiilor!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 7,24-30

24 În acel timp,
Isus ridicându-se de acolo,
a venit în ţinutul Tirului şi Sidonului
şi a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu ştie;
însă nu a putut să rămână ascuns,
25 căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat
a auzit despre el şi, venind îndată,
a căzut la picioarele lui.
26 Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană.
Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei.
27 El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii,
căci nu este bine să iei pâinea copiilor
şi s-o arunci la căţei!”
28 Dar ea i-a răspuns:
„Doamne, chiar şi căţeii, sub masă, mănâncă
din firimiturile copiilor”.
29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi:
diavolul a ieşit din fiica ta!”
30 Şi, plecând acasă, a găsit fiica culcată în pat
şi diavolul ieşise din ea.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 2,18-25; Ps 127; Mc 7,24-30

În prima lectură pe care liturgia ne-o oferă astăzi găsim relatarea despre facerea femeii. Este clar că bărbatul şi femeia sunt diferiţi şi această diversitate trezeşte foarte multe sentimente. Ar putea să existe sentimentul de iritare când ştii că ai nevoie de cineva care este diferit de tine; apoi poate apărea ispita de a dispreţui ceea ce este diferit de tine. Bărbaţii sunt ispitiţi de misoginism, femeile, de mizantropie: oamenii sunt tentaţi, deci, de a valoriza propriile calităţi şi să desconsidere, astfel, femeia sau bărbatul. Este o ispită foarte profundă, la care Biblia reacţionează în această relatare care are tocmai scopul de a demonstra că bărbatul şi femeia sunt complementari, că diversitatea lor are sensul unei vocaţii la iubire în unitate.

Platon, unul dintre marii filozofi ai antichităţii, era un urmaş al teoriei metempsihozei şi explica faptul că orice suflet trebuie să intre într-un trup şi aici să trăiască bine pentru a putea ajunge în cer. Sufletele merg mai întâi într-un trup masculin. Dacă în el se comportă rău, sunt condamnate să treacă apoi într-un trup de femeie; dacă continuă să se comporte rău, atunci sfârşesc într-un trup de animal. Chiar şi un om de statura morală şi intelectuală a lui Platon arăta dispreţ pentru femeia timpului său.

Relatarea Bibliei vrea, în schimb, să insiste asupra egalităţii fundamentale şi a profundei unităţi a bărbatului şi a femeii. Dumnezeu caută un ajutor pentru bărbat, constată, deci, că bărbatul are nevoie de un ajutor. Şi bărbatul trebuie să accepte ideea că în sine el nu este complet, ci că are nevoie de un ajutor care să fie asemenea lui. În acest context, Biblia vorbeşte despre facerea animalelor. Pentru ce acest lucru? Tocmai pentru a arăta că femeia nu este un animal. În multe civilizaţii ea este considerată şi tratată ca un animal superior, dar relatarea Bibliei demonstrează că animalele sunt diferite de om, că ele sunt la un alt nivel şi omul nu poate să găsească în ele ajutorul de care are nevoie: „Omul pune nume la toate animalele (ceea ce este echivalent cu a afirma stăpânirea sa asupra lor), tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor sălbatice, dar omul nu va găsi un ajutor care să-i fie pe măsură”.

Atunci Dumnezeu intervine pentru a-i da omului ajutorul de care are nevoie: „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc asupra omului şi omul a adormitY a luat una din coaste şi a închis carnea la loc. Domnul Dumnezeu a plămădit o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om”. Acesta este un mod imaginativ de a afirma profunda unitate existentă între bărbat şi femeie. Şi aceasta este unitatea pe care bărbatul o recunoaşte exclamând: „Iată os din oasele mele şi carne din carnea mea. Ea se va numi femeie (în ebraică: „ishsha”), pentru că din bărbat („ish”) a fost luată”.

 

Bărbatul recunoaşte, deci, că femeia este ajutorul de care avea nevoie B a avea nevoie, într-un oarecare sens, exprimă faptul de a fi inferior B şi femeia, din partea sa, trebuie să recunoască faptul că e făcută pentru a ajuta bărbatul.

Evident, cu Cristos, ceva se schimbă în această concepţie a raporturilor dintre bărbat şi femeie. Sfântul Paul scrie că în Cristos nu mai este nici bărbat, nici femeie, că egalitatea este un fapt fundamental: nu mai este iudeu şi păgân, nu mai este om liber şi sclav: toţi sunt una în Cristos Isus. Trebuie să fim foarte conştienţi de această unitate în Cristos, care relativizează orice diferenţă. Într-un alt text, sfântul Paul spune, de asemenea, că nu există bărbat fără femeie, nici femeie fără bărbat, în Domnul. Femeia nu există fără bărbat; bărbatul se naşte din femeie, şi toate vin de la Dumnezeu.

Există, deci, între bărbat şi femeie un raport care rămâne raport de diversitate, de complementaritate necesar pentru a ne ajuta să creştem în iubire; ştim foarte bine că această diversitate este un mijloc pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a ne obliga să progresăm în iubire, să ieşim din noi înşine pentru a-l accepta pe celălalt. A iubi pe cineva care este identic cu sine este un mod de a rămâne blocaţi, a căuta propria imagine în altul, este ceva asemănător cu ceea ce a făcut Narcis care, căutându-şi propria imagine în apă, s-a înecat, în timp ce a accepta pe cineva diferit de sine, înseamnă a face un pas în iubire, care obligă la ieşirea din sine.

De aceea e necesar, bărbaţi şi femei, să fim conştienţi că în Domnul avem nevoie de ajutor reciproc pentru a merge înainte în iubire.

Sfânta Scriptură nu a găsit un simbol mai bun pentru a exprima iubirea lui Dumnezeu decât iubirea dintre bărbat şi femeie. Cântarea Cântărilor alege iubirea dintre un tânăr şi o tânără ca simbol al iubirii lui Dumnezeu pentru poporul său. În Apocalips, Biserica e reprezentată ca o femeie iubită de un bărbat: ea este o logodnică, o mireasă. Părinţii Bisericii, în relatarea creaţiei, au văzut raportul dintre Cristos şi Biserică. „Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la loc”. Şi coasta lui Cristos a trebuit să fie deschisă pentru a forma Biserica, aşa cum din coasta deschisă a lui Adam a fost făcută Eva. Această imagine este înrădăcinată în însăşi natura creaţiei şi ne permite să înţelegem mai bine ce este iubirea. Să-i cerem Domnului harul de a fi deschişi cu recunoştinţă planului creaţiei şi al răscumpărării. Dumnezeu este iubire, şi în raportul dintre bărbat şi femeie el concretizează această iubire.