en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Fc. Maria de la Lourdes *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A V-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Veniţi să ne închinăm lui Dumnezeu 
şi să ne plecăm în faţa Domnului, creatorul nostru; 
căci el este Domnul, Dumnezeul nostru!                     Ps 94,6-7 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; 
păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranţă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Doamne, Dumnezeul nostru, 
tu ai creat pâinea şi vinul, 
ca, în slăbiciunea noastră, să ne fie întărire: 
te rugăm, ca ele să devină pentru noi sacrament de viaţă veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Să-l lăudăm pe Domnul pentru îndurarea lui, 
pentru faptele lui minunate în folosul oamenilor, 
căci el a potolit setea sufletului însetat 
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.               Cf. Ps 106,8-9 

sau:

Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi; 
fericiţi cei cărora le e foame şi sete de dreptate, 
căci ei se vor sătura.                                                       Mt 5,5-6 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, tu ai voit să ne împărtăşim cu toţii 
din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir. 
Dă-ne, te rugăm, harul, să trăim astfel încât, uniţi în Cristos, 
să aducem roade cu bucurie pentru mântuirea lumii. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Ziua Mondială a Bolnavului (a XXV-a) (în Dieceza de Iaşi în ziua de 13 mai, când va fi pelerinaj cu bolnavii la Cacica).
Înmulţirea pâinilor evidenţiază întreaga compasiune umană a lui Isus pentru foamea mulţimii; gestul îl integrează pe acela al împărţirii cuvântului lui Dumnezeu. În afară de aceasta, gestul trimite la instituirea Euharistiei, care se bazează în mod sacramental pe cele două lucruri
.

LECTURA I
Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului
ca să lucreze pământul din care a fost luat.
Citire din cartea Genezei 3,9-24

9 În zilele acelea,
Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om
şi i-a zis: „Unde eşti?”
10 El a răspuns:
„Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică,
pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”.
11 Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol?
Nu cumva ai mâncat din pomul
din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
12 Omul a răspuns:
„Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine,
ea mi-a dat din pom şi am mâncat”.
13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?”
Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”.
14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui:
„Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii
mai mult decât toate animalele şi toate fiarele câmpului;
pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci
în toate zilele vieţii tale!
15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie,
între descendenţa ta şi descendenţa ei.
Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”.
16 I-a spus femeii:
„Voi înmulţi suferinţele tale când vei fi însărcinată
şi vei naşte copiii în durere.
Te vei simţi atrasă către bărbatul tău,
iar el te va stăpâni”.
17 Şi i-a spus lui Adam:
„Pentru că ai ascultat de femeia ta
şi ai mâncat din pomul
din care îţi poruncisem să nu mănânci,
blestemat să fie pământul din cauza ta!
Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale!
18 Spini şi mărăcini îţi va face să răsară
şi vei mânca iarba câmpului.
19 În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine
până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat.
Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
20 Şi omul a dat femeii sale numele de Eva,
pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut omului şi femeii sale
tunici de piele şi i-a îmbrăcat.
22 Şi Domnul Dumnezeu a zis:
„Iată, omul a devenit ca unul dintre noi
cunoscând binele şi răul!
Şi acum, să nu-şi întindă mâna
să ia şi din pomul vieţii
să mănânce şi să trăiască veşnic!”
23 Şi Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului
ca să lucreze pământul din care a fost luat.
24 Şi l-a izgonit pe om
şi a pus să stea la răsăritul grădinii Eden
heruvimi şi sabia de foc rotitoare,
ca să păzească drumul spre pomul vieţii.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),2.3-4.5-6.12-13 (R.: 1)

R
.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu
din generaţie în generaţie.

2 Mai înainte de a se fi născut munţii,
mai înainte să fi fost plămădit pământul şi lumea,
din vecie şi până în vecie tu eşti Dumnezeu. R.

3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.

5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi! R.

 ALELUIA Mt 4,4b
(Aleluia) „Nu numai cu pâine va trăi omul,
ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”,
spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au mâncat şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 8,1-10

1 În zilele acelea,
adunându-se din nou o mulţime mare
şi neavând ce să mănânce,
Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus:
2 „Mi-e milă de mulţime,
pentru că stau cu mine deja de trei zile
şi nu au ce să mănânce.
3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum,
iar unii dintre ei au venit de departe”.
4 Discipolii lui i-au răspuns:
„Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine,
aici în pustiu?”
5 El i-a întrebat:
„Câte pâini aveţi?”
I-au spus:
„Şapte”.
6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ.
Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit,
le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui
ca să le pună înainte.
Iar ei le-au pus înaintea mulţimii.
7 Şi mai aveau câţiva peştişori.
Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte.
8 Au mâncat, s-au săturat
şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri.
9 Erau cam patru mii.
El le-a dat drumul
10 şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă,
a venit în părţile Dalmanutei.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 3,9-24; Ps 89; Mc 8,1-10

 

Astăzi, între prima şi a doua lectură, există un contrast. În prima citim că omul va mânca pâinea în sudoarea feţei sale; în a doua, cu minunea înmulţirii pâinilor, mulţimea înfometată se satură de pâine fără să fi muncit. Acest lucru are o profundă semnificaţie: Isus va repara complet păcatele omului şi îi va da acces la adevărata prosperitate în bucuria lui Dumnezeu.

În relatarea Genezei vedem adevăratele urmări ale păcatului. Păcatul nu ne separă doar de Dumnezeu, ci introduce această separare în toate. Bărbatul dă vina pe femeie: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. Nu mai sunt uniţi. Şi femeia, la rândul ei, caută pe cineva să acuze: „Ce ai făcut?” „Şarpele m-a înşelat şi eu am mâncat”. Întotdeauna este altcineva cel care păcătuieşte. Acesta este un comportament infantil, dar dacă reflectăm bine, chiar şi noi facem aşa, îi găsim întotdeauna responsabili pe alţii. Şi aşa ne separăm. Suferinţa în voinţa lui Dumnezeu uneşte, bucuria trăită în afara voinţei lui Dumnezeu desparte bărbatul de femeie. Unitatea se găseşte numai în voinţa lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu manifestată de voinţa sa. Dacă vrem unitate, prietenie, iubire, trebuie întotdeauna să căutăm voinţa lui Dumnezeu, pentru că ea este unicul fundament al unirii inimilor, al inteligenţelor şi al unităţii întregii noastre fiinţe.

Dar în această relatare biblică nu sunt numai lucruri deplorabile, ea conţine şi promisiuni, deoarece Dumnezeu deja se gândeşte să repare ruina cauzată de păcat: în relatarea căderii există deja semnul milostivirii sale.

Astăzi, sâmbătă, citim: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei: aceasta îţi va strivi capul”, şi ştim că promisiunea s-a realizat în istoria Mariei şi a lui Isus. Isus, fiul Mariei, a zdrobit capul şarpelui şi, de asemenea, Maria a făcut acelaşi lucru. E cunoscut că în traducere există o mică divergenţă: în textul ebraic este seminţia femeii, descendenţa sa va zdrobi capul şarpelui, în timp ce Vulgata spune că „ea”, adică femeia, îl va zdrobi, dar amândouă afirmaţiile sunt valabile.

Există şi un alt lucru care este afirmat în mod indirect în Evanghelia după Ioan, şi acesta este: „Bărbatul o numeşte pe femeie Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii”. Pe Calvar, Isus va face aluzie la acest nume, spunând discipolului: „Iată mama ta!” Mama tuturor celor vii, a tuturor discipolilor, care au găsit viaţa adevărată în Cristos, mama tuturor este Maria, deoarece a fost solidară, nu s-a separat de păcătoşi, ci a acceptat pentru ei suferinţa, aşa cum mai înaintea ei a făcut-o fiul ei Isus. Isus a fost solidar cu toţi păcătoşii, „făcut în toate asemenea fraţilor”, cum spune Scrisoarea către Evrei. Adevăratul ajutor, asemenea bărbatului pe care Dumnezeu l-a căutat la începutul creaţiei, nu este bărbatul pentru femeie, nici femeia pentru bărbat, ci Cristos Isus pentru amândoi, el, care s-a făcut solidar cu păcatele noastre până la moarte, restabilind, astfel, unirea omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei. Astăzi îi mulţumim într-un mod special Domnului, care ne ajută să vedem urmările păcatului pentru a ne salva şi care a restabilit demnitatea persoanei umane în Maria şi în Isus.