en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

SS. CIRIL, călug. şi METODIU, ep., patroni ai Europei;
Valentin, pr. m.

 Liturghierul Roman

 

14 februarie
SS. CIRIL şi METODIU

Ant. la intrare
Aceştia sunt oamenii sfinţi, prietenii lui Dumnezeu,
slăviţi pentru că au vestit adevărul dumnezeiesc.


Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care le-ai dăruit popoarelor slave lumina evangheliei
prin sfinţii fraţi Ciril şi Metodiu,
te rugăm, deschide inimile noastre
spre înţelegerea cuvintelor învăţăturii tale
şi fă din noi toţi poporul tău sfânt,
unit în trăirea si mărturisirea adevăratei credinţe.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Doamne,
darurile pe care le-am oferit maiestăţii tale
în sărbătoarea sfinţilor Ciril si Metodiu
şi fă ca ele să fie semnul unei umanităţi noi,
împăcate cu tine prin iubirea carităţii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Ucenicii au plecat să predice evanghelia,
în timp ce Domnul lucra cu ei
şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau.             Cf. Mc 16,20 
 
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, părinte al tuturor neamurilor,
care ne faci părtaşi din aceeaşi pâine
şi din acelaşi Duh şi moştenitori ai ospăţului veşnic,
dăruieşte cu bunătate, în această sărbătoare a sfinţilor Ciril şi Metodiu,
harul ca mulţimea fiilor tăi, rămânând statornici în credinţă,
să construiască împreună împărăţia dreptăţii şi a păcii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Ciril şi Metodiu sunt apostolii Rusiei meridionale şi ai Moraviei. Născut la Salonic, Ciril (827-869) a făcut studii la Constantinopol. Împreună cu fratele său, Metodiu (825-885), un vechi funcţionar imperial, s-a dus în Moravia pentru a propovădui credinţa. Au tradus Biblia şi textele liturgice în limba slavonă, scrise în alfabetul care mai târziu a fost numit “chirilic”. Fiind chemaţi la Roma, Ciril a murit acolo la 14 februarie 869; Metodiu a fost sfinţit episcop de Sirmium, apoi s-a dus în Panonia, pe care a evanghelizat-o. A murit la 6 aprilie 885 la Velehrad, în Cehia de astăzi. Ioan Paul al II-lea i-a proclamat patroni ai Europei, deoarece au ştiut să încultureze mesajul mântuirii încercând unitatea în pluralismul etnic.

 

LECTURA I
Iată că ne întoarcem spre păgâni!
Citire din Faptele Apostolilor 13,46-49

46 În zilele acelea,
Paul şi Barnaba au zis cu îndrăzneală iudeilor:
„Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi
cuvântul lui Dumnezeu.
Dar, pentru că voi îl respingeţi
şi nu vă judecaţi vrednici de viaţa veşnică,
iată că ne întoarcem spre păgâni!
47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”.
48 Auzind aceasta, păgânii s-au bucurat
şi au glorificat cuvântul Domnului,
iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut.
49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15b)

R.
: Mergeţi în lumea întreagă
şi predicaţi evanghelia!

1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.

2 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Secerişul este mare,
însă lucrătorii sunt puţini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 10,1-9

1 În acel timp,
Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi
şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa
în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el
2 şi le-a spus:
„Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.
Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului
să trimită lucrători în secerişul lui!
3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor!
4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte
şi nu salutaţi pe nimeni pe drum!
5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!»
6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii,
pacea voastră va rămâne peste el.
Dacă nu, se va întoarce la voi.
7 Rămâneţi în casa aceea;
mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea,
căci vrednic este lucrătorul de plata sa!
Nu vă mutaţi din casă în casă!
8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc,
mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră,
9 vindecaţi bolnavii din ea
şi spuneţi-le:
«S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»”
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Is 52,7-10; Ps 95; Mc 16,15-20

 

Cele două lecturi de astăzi vorbesc despre evanghelizare în raport cu apostolatul sfinţilor Ciril şi Metodiu.

Textul lui Isaia vorbeşte deja despre „vestea cea bună” şi exprimă o mişcare centripetă faţă de Ierusalim; mesagerul anunţă pacea, „străjerii îl văd cu ochii lor pe Domnul care se întoarce în Sion”, toate popoarele privesc spre cetatea sfântă.

În evanghelie, mişcarea este inversă. Isus trimite apostolii în lume: „Mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia la toată făpturaY Iar ei au plecat să predice pretutindeni”.

Există, deci, două dinamici diferite în Vechiul Testament, mântuirea este gândită ca o venire a naţiunilor spre Ierusalim, centrul lumii, pentru a urca pe muntele Domnului, care îi atrage pe toţi; în Noul Testament, Ierusalimul nu mai este centrul unităţii, „locul” unităţii este acum trupul lui Cristos înviat, prezent în mod misterios acolo unde sunt ucenicii săi. „Mergeţi în lumea întreagă”. Iată legea evanghelizării, evident, fără a pierde legătura cu Isus, locul unităţii tuturor celor care cred în el.

Problema pentru sfinţii Ciril şi Metodiu a fost tocmai aceea de a merge la alte popoare, în ciuda marilor dificultăţi, care nu priveau numai modul de a călători (erau, desigur, şi de acestea în sec. al IX-lea), dar şi dificultăţile de adresare către popoare care nu erau de cultură greacă sau latină, popoare slave.

Ciril şi Metodiu au fost pionierii a ceea ce astăzi se cheamă „înculturare”, adică traducerea credinţei în cultura ţării respective în locul impunerii propriei culturi. Ei au tradus Biblia în slavonă, au celebrat liturgia în limba slavonă, o îndrăzneală pentru care au fost denunţaţi la Roma de misionarii latini. Veniţi la papa pentru a se disculpa, au fost înţeleşi, aprobaţi de el, care, după moartea lui Ciril petrecută la Roma, în 14 februarie, Metodiu este consacrat episcop şi apoi retrimis în ţările slave să continue opera sa de evanghelizare.

Astăzi există mai multă cunoaştere în privinţa acestei probleme, care timp de mai multe secole a pricinuit neînţelegeri, condamnări şi întârzieri în evanghelizare. De acum înainte, se ţine cont de faptul că credinţa este separabilă de orice cultură şi trebuie să se înrădăcineze în fiecare dintre ele, ca un ferment care le impregnează de vestea evangheliei.

Dar problema priveşte nu numai popoarele diferite, ci şi generaţiile diferite: în cadrul fiecărei generaţii, credinţa cere să fie exprimată într-un mod nou.

Ea este întotdeauna aceeaşi, dar este ca un ferment de viaţă care tinde să crească şi să găsească întotdeauna forme noi pentru a înainta. Însuşi Isus a comparat evanghelia cu un grăunte de muştar care creşte, se transformă, devine copac.

Trebuie să fim preocupaţi să mergem noi spre alţii, şi nu să-i obligăm să se plieze pe obişnuinţele noastre, pe ceea ce credem noi că este mai bun.

Să mergem spre alţii aşa cum a venit Isus spre noi: făcându-se om, acceptând tot ceea ce este uman pentru a fi înţeles de oameni şi pentru a-i putea introduce în intimitatea sa.

Sfântul Paul ne spune că unitatea este posibilă numai în diversitate, adică acolo unde fiecare se poate exprima conform cu propria vocaţie şi se poate adapta celorlalţi pentru a forma un singur trup în diversitatea mădularelor. Să ne rugăm, deci, aşa: „Părinte ceresc, tu, care ne iubeşti pe fiecare dintre noi ca pe nişte fii şi vrei ca fiecare să exprime în mod personal misterul iubirii tale, dă-ne harul să primim pe fiecare frate al nostru aşa cum este el, ca să putem rămâne cu toţii în unitatea iubirii tale”.