en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Claudiu de la Colombière, pr.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A VI-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Fii pentru mine, Doamne, o stâncă ocrotitoare, 
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti! 
Căci tu eşti stânca mea, cetatea mea, 
pentru numele tău, mă vei călăuzi şi mă vei hrăni.         Cf. Ps 30,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tu ne-ai spus că-ţi faci lăcaş în inimile drepte şi curate: 
dă-ne fericirea să trăim pururi în harul tău, 
astfel încât să binevoieşti a locui în noi. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
ca aceste daruri sfinte să ne purifice şi să ne reînnoiască, 
şi celor care împlinesc voinţa ta să le dobândească răsplata veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Au mâncat şi s-au săturat pe deplin, 
Domnul le-a împlinit dorinţa; 
aşteptarea nu le-a fost înşelată.                                 Cf. Ps 77,29-30 

sau:

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, 
încât 1-a dat pe Fiul său, unul născut, 
ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.      In 3,16
  

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Tu ne-ai îndestulat, Doamne, 
la ospăţul ceresc: dă-ne, te rugăm, harul 
de a înseta pururi după izvorul vieţii adevărate.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Vindecarea orbului este făcută în etape progresive, cu ajutorul materiei (salivei) şi a gesturilor (impunerea mâinilor); se pare că Isus acţionează în mod sacramental: puterea sa nu se manifestă direct, dar în formă mediată, am spune noi, după metoda realistă a înculturării.

LECTURA I
Noe a dat la o parte acoperişul corabiei şi s-a uitat:
faţa pământului se uscase.
Citire din cartea Genezei 8,6-13.20-22

6 După patruzeci de zile,
Noe a deschis fereastra arcei
pe care o făcuse.
7 Şi a trimis un corb, care ieşea, pleca şi se întorcea,
până când au secat apele de pe pământ.
8 Apoi a trimis un porumbel,
ca să vadă dacă au scăzut apele
de pe faţa pământului.
9 Porumbelul n-a găsit niciun loc
unde să-şi pună piciorul
şi s-a întors la el în arcă,
fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă.
Noe şi-a întins mâna,
l-a luat şi l-a adus la el în arcă.
10 A aşteptat alte şapte zile
şi a trimis din nou porumbelul din arcă.
11 Spre seară, porumbelul s-a întors la el
având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând.
Noe a ştiut atunci că
apele s-au scurs de pe pământ.
12 A aşteptat alte şapte zile
şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.
13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe,
în luna întâi, în prima zi a lunii,
apele secară de pe pământ.
Noe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat
şi, iată, faţa pământului era uscată!
20 Noe a zidit un altar Domnului.
A luat din toate animalele curate
şi din toate păsările curate
şi le-a adus arderi de tot pe altar.
21 Domnul a mirosit mireasma plăcută.
A zis Domnul în inima lui:
„Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului.
Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinereţea lui;
şi nu voi mai lovi toate vieţuitoarele aşa cum am făcut.
22 În toate zilele până când va dăinui pământul,
semănatul şi seceratul,
frigul şi căldura,
vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor înceta”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.14-15.18-19 (R.: 17a)

R
.: Să-ţi fie plăcută, Doamne,
jertfa noastră de laudă!
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi. R.

18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său,
19 în curţile casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime! R.

 ALELUIA cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos
să pătrundă inimile noastre cu lumina sa,
ca să putem înţelege speranţa
pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)

EVANGHELIA
Orbul s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 8,22-26

22 În acel timp,
Isus împreună cu apostolii au venit la Betsaida,
iar ei i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă.
23 Isus, luându-l de mână,
l-a dus în afara satului;
şi, punându-i salivă pe ochi, şi-a pus mâinile peste el
şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”
24 Apoi, ridicându-şi ochii, a spus:
„Văd oamenii ca nişte copaci;
îi văd umblând”.
25 Atunci şi-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui,
iar el a văzut clar
şi s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar.
26 Apoi l-a trimis acasă, spunându-i:
„Să nu intri deloc în sat!”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 8,6-13.20-22; Ps 115; Mc 8,22-26

 

În evanghelia de astăzi vedem simplitatea Domnului Isus şi, de asemenea, umilinţa sa. Pentru a face minunea se ascunde, conducând orbul afară din cetate pentru a nu fi văzut. Această simplitate este admirabilă: Isus apare aici ca un muncitor care face un lucru şi nu vrea să fie văzut până ce nu şi-a terminat treaba. Domnul pune salivă pe ochii orbului, impune mâinile şi îl întreabă: „Vezi ceva?” S-ar putea spune că minunea e realizată doar pe jumătate: „Văd oameni; îi văd ca pe nişte copaci care merg”. Din nou Isus îşi impune mâinile şi minunea este acum completă: „Era vindecat şi distingea totul cu claritate”.

Această simplitate divină, care poate trezi mirarea noastră, o găsim şi în relatarea Cărţii Genezei, unde Dumnezeu îşi schimbă decizia: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omuluiY niciodată nu voi mai nimici toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o”. Şi totuşi, într-un alt pasaj al Scripturii este scris că Dumnezeu nu se căieşte, că el nu este om, pentru a-şi schimba gândurile. Filozofii insistă foarte mult asupra acestei imutabilităţi a lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu, fiind perfecţiunea absolută, nu se poate schimba. Există aici o oarecare contradicţie, dar e o contradicţie care derivă din limitele noastre care nu ne permit să-l înţelegem pe Dumnezeu. Sfântul Augustin spune că e o mare fericire să poţi să înţelegi câte ceva despre Dumnezeu, dar că nu este posibil pentru om să-l înţeleagă total pe Dumnezeu; dacă omul l-ar înţelege, n-ar mai fi Dumnezeu. Într-adevăr, noi avem nevoie să punem împreună lucruri contradictorii pentru a ne face o idee mai puţin imperfectă despre Dumnezeu. Dacă vrem să facem ca şi filozofii şi să insistăm asupra imutabilităţii lui Dumnezeu, vom avea despre Dumnezeu o idee mult mai săracă. Dumnezeu ar fi pentru noi ca o grămadă de pietre, care nu se mişcă, nu se schimbă, nu are sentimente, nu trăieşte. Dacă, în schimb, citim cu simplitate Biblia, vedem că Dumnezeu gândeşte, are sentimente, iubeşte profund, se mânie pentru păcatele poporului, îşi schimbă hotărârileY Astfel avem ideea unei fiinţei vii, care se mişcă, o fiinţă bogată, şi această imagine este mai adevărată decât ideea filozofilor. În Biblie se vorbeşte despre Dumnezeu mai degrabă ca despre un om, care e viu, care gândeşte, încearcă emoţii, îşi schimbă părerile, face proiecteY Acesta este modul cel mai folosit în Biblie de a vorbi despre Dumnezeu. Uneori şi Biblia face observaţii în direcţia gândirii filozofice, spunând că Dumnezeu este perfect, nu-i schimbător, nu-i pare rău; în general, însă, ni-l arată pe Dumnezeu după imaginea omului, pentru că acest lucru ne este mai folositor. Trebuie să ştim că perfecţiunea divină e o perfecţiune a plinătăţii, nu o perfecţiune a imobilităţii; că această imutabilitate conţine în sine toate mişcările; că Dumnezeu are emoţii umane, dar este mai presus de emoţiile noastre. E adevărat că Dumnezeu nu iubeşte ca şi noi, dar el iubeşte mai mult decât noi şi într-un mod în care noi nu putem înţelege.

Revelarea lui Dumnezeu s-a realizat în mod plenar în umanitatea lui Isus. Isus, adevăratul om, care a suferit, a iubit, a gândit, şi-a făcut planuri în viaţa sa, el, care a fost înşelat, trădat, este revelarea modului de a fi al lui Dumnezeu.

Să-i cerem Domnului Isus să ne deschidă ochii ca să putem avea despre Dumnezeu nu o idee săracă, ci adevărată, bogată, care trezeşte în noi simţul adoraţiei, al admiraţiei, al gratitudinii.

A înţelege ceva din Dumnezeu e o mare fericire. Şi, mai mult, să înţelegem ceea ce nu putem înţelege e o mare fericire, deoarece, astfel, suntem puşi prin credinţă în faţa profundului mister al lui Dumnezeu.