en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Elefterie, ep.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A VII-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Doamne, eu am încredere în bunătatea ta. 
Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta. 
Ii voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu daruri!        Ps 12,6  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Atotputernice Dumnezeule, 
dăruieşte-ne, te rugăm, harul să cugetăm pururi la cele spirituale, 
ca să împlinim ceea ce e plăcut înaintea ta, şi prin cuvânt, şi prin faptă. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Împlinind slujirea ce ne-a fost încredinţată, 
celebrăm tainele tale, Doamne, şi te rugăm cu umilinţă, 
ca jertfa pe care o aducem spre lauda măririi tale, să ne fie spre mântuire. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Voi vesti toate faptele tale minunate. 
Mă voi bucura şi voi tresaltă de veselie în tine, 
voi preamări numele tău, Dumnezeule preaînalt!       Ps 9,2-3 

sau:
Doamne, eu am crezut că tu eşti Cristos, 
Fiul Dumnezeului celui viu, care ai venit în lume.        In 11,27 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Dumnezeule atotputernic, 
să ne faci parte pe deplin de roadele mântuirii,
a căror chezăşie am primit-o prin aceste taine. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Credinţa tatălui acelui copil bolnav contrastează cu lipsa de credinţă şi de rugăciune a ucenicilor. Ei nu-l pot vindeca. Din punct de vedere uman, apostolii sunt incapabili să facă o acţiune divină: puterea lor vine de la Dumnezeu şi se obţine prin rugăciune.

LECTURA I
Înainte de toate lucrurile a fost creată înţelepciunea.
Citire din cartea lui Ben Sirah 1,1-10

Toată înţelepciunea este de la Domnul
şi cu el este în veci.
2 Nisipul mării, picăturile ploii şi zilele veşniciei,
cine le va număra?
3 Înălţimea cerului şi lărgimea pământului,
abisul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?
Cine a pătruns înţelepciunea lui Dumnezeu,
care este prima dintre toate?
4 Înainte de toate a fost creată înţelepciunea
şi înţelegerea priceperii este din veşnicie.
5 Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu
în înălţimi şi căile ei sunt porunci veşnice.
6 Rădăcina înţelepciunii cui i-a fost revelată?
şi subtilităţile ei cine le-a cunoscut?
7 Cunoaşterea înţelepciunii cui i-a fost revelată?
Şi marea sa experienţă cine a înţeles-o?
8 Unul este cel înţelept, foarte de temut,
aşezat pe tronul său.
9 Domnul însuşi a creat-o, a văzut-o şi a măsurat-o
şi a revărsat-o peste toate lucrările sale,
10 la orice făptură, după dărnicia lui,
a dăruit-o celor care îl iubesc.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 92(93),1ab.1c-2.5 (R.: 1a)

R
.: Domnul stăpâneşte
îmbrăcat în maiestate.

1ab Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate
Domnul s-a îmbrăcat, s-a încins cu putere. R.

1c A pus pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine.
2 Din vremuri străvechi este aşezat tronul tău de domnie:
tu eşti din veşnicie! R.

5 Mărturiile tale sunt cu totul adevărate,
sfinţenia împodobeşte casa ta, Doamne,
în vecii vecilor. R.

 ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea
şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 9,14-29

14 În acel timp,
venind la discipoli,
Isus a văzut o mare mulţime în jurul lor
şi cărturari care discutau cu ei.
15 Îndată ce mulţimea l-a văzut,
a rămas uimită şi a alergat să-l întâmpine.
16 Iar el i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?”
17 Atunci, unul din mulţime i-a răspuns:
„Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu,
care are un duh mut.
18 Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ,
iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte.
Le-am spus discipolilor tăi să-l alunge,
dar nu au putut”.
19 Atunci el le-a răspuns:
„O, generaţie necredincioasă!
Până când voi mai fi cu voi?
Până când vă voi mai suporta?
Aduceţi-l la mine!”
20 L-au adus la el şi, când duhul l-a văzut,
îndată l-a scuturat pe tânăr
şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl lui:
„Cât timp este de când i se întâmplă aceasta?”
El i-a zis: „Din copilărie.
22 De multe ori l-a aruncat chiar şi în foc şi în apă
ca să-l facă să piară.
Însă, dacă poţi, îndură-te de noi şi ajută-ne!”
23 Isus i-a spus: „«Dacă poţi?»
Toate sunt posibile pentru cel care crede”.
24 Tatăl copilului, strigând, a spus îndată:
„Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!”
25 Văzând Isus că se adună mulţimea,
i-a poruncit cu asprime duhului necurat, spunându-i:
„Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc:
ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el!”
26 Strigând şi scuturându-l puternic,
duhul necurat a ieşit, iar el a devenit un mort,
încât cei mai mulţi spuneau că a murit.
27 Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat,
iar el a stat în picioare.
28 Apoi, intrând în casă,
discipolii l-au întrebat aparte:
„De ce noi nu am putut să-l scoatem?”
29 El le-a spus:
„Acest soi de diavol nu poate fi scos cu nimic
în afară de rugăciune”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Sir 1,1-10; Ps 92; Mc 9,13-28

Putem compara lumea noastră cu acest băiat posedat de duhul cel rău; adeseori ea este pradă convulsiilor. „L-a aruncat în foc sau în apă”, în focul violenţei şi al războiului, în apa uşurătăţii, a freneziei plăcerilor. Şi noi avem datoria de a vindeca această lume. Domnul ne-a spus că suntem sare a pământului şi lumină a lumii, trebuie, deci, să o salvăm de nebunie, de convulsii. Dar cum? Ne simţim incapabili, atât de neputincioşi! Isus ne-a indicat mijloacele: credinţa şi rugăciunea. Trebuie să credem cu adevărat, atunci se poate face ceva chiar şi în circumstanţele cele mai dificile. Şi dacă este credinţa, atunci şi rugăciunea este eficientă.

De ce este necesară şi rugăciunea? În evanghelia de astăzi vedem că remediul este o moarte care se deschide spre înviere. Sfântul Marcu şi-a construit astfel discursul său încât să poată evoca moartea ca fiind necesară pentru a ajunge la înviere.

Acest băiat, pentru a fi vindecat, trebuie să treacă prin moarte: „Băiatul s-a făcut ca un cadavru, aşa că toate lumea spunea: a murit. Însă, Isus luându-l de mână, l-a tras şi băiatul s-a ridicat în picioare”. Moarte şi înviere.

Şi lumea noastră, scuturată de atâtea convulsii, trebuie mai întâi să moară, dar nu de orice fel de moarte: de o moarte care pregăteşte învierea, de o renegare care conduce la înviere. Pentru aceasta, rugăciunea este necesară. E ca şi în cazul lui Isus. El însuşi, pentru a accepta să moară pentru a învia, a trebuit să se roage îndelung şi intens în timpul agoniei sale, şi astfel, a găsit, prin moarte, drumul spre înviere.

Aceasta este nepătrunsa înţelepciune divină, de care trebuie să cerem mereu să fim luminaţi.

Să cerem, deci, darul credinţei şi al rugăciunii, pentru ca întreaga lume să găsească drumul spre înviere.