en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Francisca Romana, călug. *; Dominic Savio; 40 de soldaţi, m.

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna  I din Postul Mare

Ant. la intrare 
Pleacă-ţi urechea la cuvintele mele, Doamne, 
înţelege plângerea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele,
 Regele meu şi Dumnezeul meu!                                                        Cf. Ps 5,2-3

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dă-ne, te rugăm, Doamne, gânduri şi hotărâri sfinte
şi ajută-ne să le înfăptuim, pentru ca noi, 
care nu putem să avem viaţă fără tine, 
să fim în stare să trăim după voinţa ta. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR 
A
scultă-i cu bunătate, Doamne, pe cei ce te imploră şi, 
primind darurile şi rugăciunile poporului tău,
 întoarce spre tine inimile noastre, ale tuturora. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
„Oricine cere, primeşte;
cine caută, găseşte; iar celui care bate, i se va deschide". 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru,
 care ne-ai dat preasfintele taine pentru a ne întări pe calea convertirii,
fă ca ele să ne fie spre tămăduire
pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Rugăciunea înseamnă a bate la uşă. Fără a obosi. Insistând nu ca un sâcâitor, ci ca un îndrăgostit, adică gândind la ceilalţi şi nu la sine. Aşa se demonstrează valoarea, perseverenţa şi încrederea fără limite. Dumnezeu trebuie căutat întotdeauna pentru că el este mult mai încolo decât credem noi. Trebuie bătut mereu la uşa sa, pentru că ea se deschide larg, infinit.

LECTURA I
Nu am alt ajutor decât pe tine, Doamne.
Citire din cartea Esterei 4,17k.17l-m.17r-t

17k
 În zilele acelea,
regina Estera şi-a căutat scăparea la Domnul,
fiind cuprinsă de agonia morţii.
Şi-a scos hainele ei de cinste,
şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns,
iar în locul miresmelor de măreţie
şi-a presărat cenuşă şi gunoi,
trupul şi l-a umilit foarte mult,
iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei
şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând:
17l „Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic;
Ajută-mă pe mine, care sunt singură
şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine!
Căci pericolul meu este lângă mine.
17m Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei
că tu, Doamne, l-ai luat pe Israel dintre toate popoarele
şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor,
spre moştenire veşnică,
şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus.
17r Aminteşte-ţi, Doamne,
fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre
şi dă-mi curaj,
rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor!
17s Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea acestui leu
şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru,
spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el!
17t Pe noi scapă-ne din mâna lui
şi ajută-mă pe mine, care sunt singură
şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 3a)

R
.: În ziua în care te-am chemat,
m-ai ascultat, Doamne.

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.

7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 50(51),12a.14a
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale!

EVANGHELIA
Oricine cere, primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 7,7-12

7
 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Cereţi şi vi se va da,
căutaţi şi veţi găsi,
bateţi şi vi se va deschide!
8 Căci oricine cere primeşte;
cine caută găseşte;
iar celui care bate i se va deschide.
9 Care om dintre voi,
dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră?
10 Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe?
11 Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi,
ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri,
cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri
va da cele bune celor care i le cer?
12 Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi,
faceţi şi voi pentru ei,
căci aceasta este Legea şi Profeţii”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Est 14,1.3-5.12-14; Ps 137; Mt 7,7-12

Prima lectură de astăzi ne prezintă un model de rugăciune într-o situaţie de nelinişte. Estera trăieşte un moment de nelinişte extremă pentru poporul ei şi caută refugiu în Dumnezeu. „Doamne, care eşti singurul nostru rege, ajută-mă pe mine care sunt singură”. Estera este singură înaintea lui Dumnezeu, dar neliniştea ei nu este pentru ea, ci pentru poporul ei, pentru care ea acceptă să-şi pună în joc viaţa, prezentându-se înaintea regelui fără să fie convocată. Este singură, slabă, fără alte arme decât rugăciunea. Şi în această situaţie îl imploră pe Dumnezeu, amintind vocaţia poporului său şi istoria din trecut, plină de binefacerile lui Dumnezeu, de darurile sale. Se bazează, deci, numai pe bunătatea lui Dumnezeu, şi nu pe propriile merite, pe propriile calităţi, pe forţele sale.

Dimpotrivă, adeseori în rugăciune, ne bazăm pe propriile calităţi, pe meritele pe care credem că le avem, pe posibilităţile pe care ni le imaginăm. Şi când posibilităţile ne lipsesc, suntem descumpăniţi şi credem că nu mai putem să ne rugăm. În această situaţie, rugăciunea cea mai adevărată e tocmai aceea pe care o îndreptăm spre Dumnezeu într-un moment de nelinişte, pentru că ea se bazează pe bunătatea sa. Când cineva este conştient de sărăcia sa, de mizeria sa, nu este deloc departe de Dumnezeu, şi nici măcar incapabil de a se ruga. Trebuie numai să se situeze înaintea Domnului şi să rămână astfel, gândindu-se cum poate la el şi la bunătatea sa.

Rugăciunea Esterei ne învaţă şi faptul că rugăciunea, cu siguranţă ascultată, este aceea care se face acceptând responsabilitatea. Estera ar fi putut spune: „Eu nu sunt nimic, situaţia mă depăşeşte complet, nu pot să fac nimic, nu pot să spun nimicY„. În schimb, ea a acceptat să înfrunte un mare pericol pentru a-şi salva poporul. Această rugăciune dezinteresată şi, în acelaşi timp, interesată, pentru că Estera este solidară cu poporul ei, este plăcută lui Dumnezeu.

Evanghelia ne dă o lecţie de încredere profundă: Tatăl care este în ceruri este bun şi ne dă lucruri bune dacă le cerem. Există un aspect care mi se pare important, şi acesta este: când îi cerem lui Dumnezeu ceva, trebuie să-i lăsăm lui răspunsul şi nu trebuie să i-l prezentăm noi cu anticipaţie.

Isus spune: „Cereţi şi vi se va da”, nu spune: „Vi se va da cu siguranţă ceea ce aţi cerut”. Spune: „Căutaţi şi veţi găsi”; când cineva caută, găseşte, dar se poate întâmpla să găsească chiar mai mult bine decât a căutat. Când cineva bate la o uşă, de obicei aceasta se deschide, dar nu ştie dinainte ce va găsi dincolo de uşă. Rugăciunea nu este un gest împlinit înaintea unui distribuitor automat, care ne dă ceea ce vrem; întotdeauna are loc mai întâi un dialog cu Dumnezeu, căutarea unei soluţii la o situaţie, la o problemă a existenţei noastre, care uneori ne nelinişteşte, alteori e importantă numai pentru orientarea vieţii. Şi atunci îi cerem Domnului, dar nu prezentându-i dinainte soluţia pe care o credem justă. Să cerem ceea ce credem noi că e necesar, dar să-i lăsăm lui grija de a găsi soluţia. Soluţia pe care Dumnezeu ne-o sugerează va fi întotdeauna o soluţie creatoare, care depăşeşte ceea ce noi am avut în gând să cerem. Chiar atunci când harul pe care l-am cerut ne-a fost acordat după cum am cerut, în rugăciune trebuie să aflăm ceva mai mult: unirea cu Dumnezeu care transformă acest beneficiu material într-un mijloc de progres spiritual şi care ne deschide inima la iubirea lui Dumnezeu şi a semenilor.

Rugăciunea, şi rugăciunea statornică, e necesară tocmai pentru a transforma dorinţele noastre şi pentru a le face să coincidă cu soluţia divină pe care Dumnezeu o inventează împreună cu noi, o soluţie creată de Duhul lui Dumnezeu, şi care, pentru că este nouă, ne depăşeşte şi este într-adevăr o lucrare a lui Dumnezeu, care se realizează prin rugăciune.