en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

† SF. IOSIF, soţul Sf. Fc. Maria; 
Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen şi îns. m.

 Liturghierul Roman

19 martie
 SF. IOSIF, soţul sf. Fc. Maria

 

Ant. la intrare 
Iată slujitorul credincios şi înţelept
pe care Domnul 1-a aşezat în fruntea familiei sale.   Cf. Lc 12,42 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit să încredinţezi
ocrotirii fidele a sfântului Iosif începutul misterelor mântuirii,
dă-i Bisericii tale harul, ca, prin mijlocirea lui, 
să le păstreze cu credinţă şi să lucreze cu râvnă pentru împlinirea lor. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
învredniceşte-ne să slujim cu inimă curată la altarul tău, 
aşa cum sfântul Iosif 1-a îngrijit, cu veneraţie si devotament,
e Fiul tău unic, născut din Fecioara Măria.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Ant. la Împărtăşanie 
Bine, servitor bun şi credincios:
intră în bucuria Stăpânului tău!         Mt 25,21 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE 
Oc
roteşte pururi, Doamne, familia ta, 
pe care ai îndestulat-o cu pâinea ta cerească,
astăzi, când îl sărbătoreşte cu bucurie pe sfântul Iosif,
şi binevoieşte a păstra în ea darurile
pe care i le împărtăşeşti fără încetare.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Patronul secundar al diecezei. 
Aniversarul inaugurării pontificatului papei Francisc (2013). Dacă se fac celebrări particulare, se poate spune Liturghia aniversării alegerii papei. La toate Liturghiile se va aminti aniversarul la rugăciunea credincioşilor printr-o intenţie special formulată.
Iosif are un loc deosebit în istoria mântuirii; ca soţ şi tată joacă un rol providenţial lângă Fecioara Maria şi Isus. Este descendent al lui David, “un om drept”, ceea ce înseamnă că voia să se conformeze pe deplin cuvântului lui Dumnezeu, pe care îl asculta cu credinţă şi îl îndeplinea în tăcere. Îi transmite lui Isus titlul mesianic de “fiu al lui David”, îl salvează de la moartea voită de Irod, îl educă şi-i comunică experienţa de muncitor. Maria, vorbind lui Isus despre Iosif, îi spune fără ezitare: “tatăl tău”. După episodul pierderii în templu, se pare că evanghelia îşi ia rămas bun de la Iosif, reţinând icoana vie a sfintei Familii din Nazaret, în mijlocul căreia Isus creştea
.

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).
Citire din cartea a doua
a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16

4b În zilele acela,
cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan:
„Du-te şi spune-i slujitorului meu David:
5a «Aşa vorbeşte Domnul:
12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi,
voi ridica un descendent al tău după tine,
care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia.
13 El va zidi o casă numelui meu
şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie.
14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu.
16 Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta
pentru totdeauna,
iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)

R
.: Seminţia lui va dăinui
în vecii vecilor.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.

LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 4,13.16-18.22

13 Fraţilor,
promisiunea că va deveni moştenitorul lumii
i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui
nu prin Lege,
ci prin justificarea din credinţă.
16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă,
ca să fie din har
şi ca promisiunea să rămână sigură
pentru toată descendenţa:
nu numai pentru cel care provine din Lege,
ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham,
care este părintele nostru, al tuturor –
17 după cum este scris:
„Te-am pus părinte al multor neamuri” –
înaintea lui Dumnezeu în care a crezut,
care dă viaţă celor morţi
şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt.
18 Sperând împotriva oricărei speranţe,
el a crezut că va deveni părintele multor neamuri,
după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.
22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne,
pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 1,16.18-21.24a

16 Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei,
din care s-a născut Isus,
cel care se numeşte Cristos.
18 Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel:
mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif,
înainte ca ei să fi fost împreună,
ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună,
a vrut să o lase în ascuns.
20 Cugetând el la acestea,
iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis,
spunându-i: „Iosif, fiul lui David,
nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta,
căci ceea ce s-a zămislit în ea
este de la Duhul Sfânt!
21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus,
căci el va mântui poporul său de păcatele sale”.
24a Trezindu-se din somn,
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului
 

* sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne,
pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 2,41-51a

41 Părinţii lui Isus
mergeau în fiecare an la Ierusalim
de sărbătoarea Paştelui.
42 Când avea el doisprezece ani,
au urcat acolo după obiceiul sărbătorii.
43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau,
copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau.
44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini,
au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi.
45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l.
46 După trei zile, l-au găsit în templu,
stând în mijlocul învăţătorilor,
ascultându-i şi punându-le întrebări.
47 Toţi cei care îl ascultau
se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui.
48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi
şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta?
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!”
49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat?
Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”
50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese.
51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

2Sam 7,4-5.12-14.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24

 

Astăzi, Biserica ne invită să ne bucurăm la gândul harurilor pe care le-a primit sfântul Iosif, haruri minunate, care trezesc în noi un simţământ de admiraţie profundă. Îngerul care îi apare lui Iosif le rezumă în mesajul său: el va fi soţul Mariei; el va pune numele lui Isus, adică va avea responsabilitatea de tată faţă de el. Va trăi, deci, în intimitate cu Maria şi Isus.

Ce fericire pentru Iosif să ştie că aceasta este tocmai voinţa lui Dumnezeu faţă de el, darul de iubire pe care i-l face Dumnezeu! Cu greu ne putem imagina sentimentul de plinătate care a umplut atunci inima lui Iosif şi care l-a susţinut în timpul tuturor încercărilor sale. De atunci, el l-a iubit pe Isus cu o autentică iubire de tată, devenind model pentru toţi părinţii şi educatorii.

Însă această imensă fericire cere o renunţare atât de mare încât ea poate părea imposibilă celui care nu are credinţă, celui care nu cunoaşte puterea harului lui Dumnezeu. Iosif se află într-o situaţie ciudată: Maria este şi nu este a sa, Isus este fiul său, şi totuşi el nu este tatăl său natural. În iubirea lui Iosif găsim, deci, o renunţare foarte profundă, foarte exigentă. O renunţare care însă nu aduce prejudicii iubirii, ba chiar o înalţă până la un nivel sublim.

E o iubire care nu caută propriul interes, propriile satisfacţii, ci care se pune complet în serviciul persoanei iubite.

Iubirea lui Iosif pentru Maria nu caută decât să slujească vocaţiei Mariei şi, astfel, ei ajung la o unire spirituală admirabilă, care va fi şi izvorul celei mai mari şi mai curate bucurii. Aceasta este perfecţiunea iubirii.

Iubirea lui Iosif pentru Isus slujeşte numai vocaţiei lui Isus, misiunii lui Isus. Iosif nu se aseamănă acelor părinţi care-şi consideră fiii o proprietate a lor, care se impun cu autoritate şi manifestă o afectivitate tiranică. El ştie foarte bine că Isus nu-i aparţine şi nu-şi doreşte altceva decât să-l pregătească, conform capacităţii sale, la misiunea de Mântuitor, despre care i-a vorbit îngerul.

Toate acestea nu sunt posibile decât numai prin credinţă. Textul din Scrisoarea către Romani pe care îl citim astăzi este, în acest sens, un comentariu la evanghelie. Evanghelia spune că Iosif era un om „drept”, căuta sincer voinţa lui Dumnezeu, nu propriul interes; Scrisoarea către Romani face observaţia că dreptatea vine din credinţă.

Iosif a crezut în Dumnezeu, asemenea lui Abraham, chiar şi în momentele de incertitudine şi de dificultate, chiar şi atunci când fericirea lui părea ameninţată. El a păstrat o profundă încredere, a dovedit o mare deschidere în faţa luminii lui Dumnezeu, care l-a luminat şi l-a ajutat să recupereze pacea şi fericirea.

Să-i cerem aceeaşi credinţă, aceeaşi încredere, aceeaşi docilitate, aceeaşi generozitate şi puritate a iubirii pentru noi şi pentru toţi cei care au responsabilitatea în Biserică, pentru ca planurile minunate ale lui Dumnezeu să devină realităţi şi în timpurile noastre.