en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Nicolae de Flüe, pustnic

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a III-a din Postul Mare

Ant. la intrare 
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi;
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele.
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor;
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!            
Cf. Ps 16,6.8

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne Dumnezeule, te rugăm,
ca harul tău să nu ne părăsească niciodată;
el să ne facă stăruitori în slujirea ta
şi să ne însoţească pururi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca această jertfă mântuitoare
să fie pentru noi curăţare de păcate 
şi să ne îmbrace în puterea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Doamne, cine va locui în cortul tău?
Cine se va odihni în muntele tău sfânt?
Cel care umblă fără prihană şi face dreptatea.   Cf. Ps 14,1-2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, ca participarea sfântă la acest mister
să sporească în noi viaţa dumnezeiască 
şi să ne dobândească iertarea şi ocrotirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Până unde poate să ajungă iertarea şi milostivirea comunităţii? Cristos spune că nu există un maxim, nu trebuie puse limite. “De şaptezeci de ori câte şapte”, adică întotdeauna. Lucrul cel mai important în viaţă este “să se ierte din inimă fratelui”; pentru aceasta parabola datornicului iertat de datoria sa, care nu a voit la rândul său să ierte, orientează atenţia noastră mai ales asupra comportamentului regelui, plin de milostivire, pe care noi ar trebui să-l imităm.

LECTURA I
Cu suflet zdrobit şi cu duh umilit,
de-am putea fi primiţi.
Citire din cartea profetului Daniel 3,25.34-43

25
 În zilele acelea,
Azaria, stând, s-a rugat astfel şi,
deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus:
34 „Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău,
şi nu rupe alianţa ta!
35 Nu îndepărta mila ta de la noi
de dragul lui Abraham, cel iubit de tine,
de dragul lui Isaac, slujitorul tău,
şi al lui Israel, sfântul tău,
36 cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa
ca stelele cerului şi ca nisipul
care este de-a lungul ţărmului mării!
37 Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici
printre toate popoarele
şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi,
din cauza păcatelor noastre.
38 Căci în acest moment nu este principe,
nici profet şi nici conducător,
nici ardere de tot, nici jertfă,
nici ofrandă, nici jertfă de tămâie,
nici loc unde să aducem roade înaintea ta
şi să aflăm îndurare.
39 Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit
de-am putea fi primiţi ca o ardere de tot de berbeci şi de boi
şi ca o mie de miei graşi!
40 Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi
şi să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este ruşine
pentru cei care-şi pun încrederea în tine.
41 Acum, te urmăm din toată inima,
ne temem de tine şi căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine,
42 ci fă cu noi după bunătatea ta
şi după mulţimea îndurării tale!
43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale,
şi dă glorie numelui tău, Doamne!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7cd.8-9 (R.: 6a)

R
.: Aminteşte-ţi, Doamne,
de îndurarea şi de milostivirea ta!

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13
„Întoarceţi-vă la mine din toată inima”, spune Domnul,
„căci eu sunt milostiv şi îndurător”!

EVANGHELIA
Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc
dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 18,21-35

21
 În acel timp,
Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis:
„Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu
care greşeşte împotriva mea?
De şapte ori?”
22 Isus i-a spus:
„Nu-ţi spun până la şapte ori,
ci până la şaptezeci de ori şapte.
23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege
care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi.
24 Când a început să ceară conturile,
i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi.
25 Întrucât nu putea să-i restituie,
stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia,
copiii şi tot ce avea şi să achite datoria.
26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i:
«Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!»
27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela,
l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria.
28 Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit
pe unul care era servitor împreună cu el
şi care îi datora o sută de dinari.
Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i:
«Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!»
29 Căzând în genunchi,
cel care era servitor împreună cu el îl implora:
«Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!»
30 Dar el nu a vrut;
dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare
până când îi va fi plătit datoria.
31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute,
s-au întristat foarte mult şi, venind,
i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate.
32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis:
«Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea
pentru că m-ai rugat.
33 Nu trebuia să te înduri şi tu
de cel care este servitor ca şi tine
aşa cum eu m-am îndurat de tine?»
34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor
până va fi plătit toată datoria.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc
dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dan 3,25.34-43; Ps 24; Mt 18,21-35

În prima lectură de astăzi găsim un exemplu de rugăciune în dezolare: nu mai este nimic de făcut şi Dumnezeu pare atât de departe, atât de inaccesibil! Atunci, conştiinţa nevoii de iertare din partea lui Dumnezeu devine acută şi rugăciunea devine insistentă şi umilă, inspirată dintr-un sentiment de căinţă. Această rugăciune a lui Azaria a inspirat rugăciunea preotului de la Liturghie, după oferirea pâinii şi a vinului: „În duhul smereniei şi cu sufletul căit să fim primiţi de tine, Doamne, iar jertfa aceasta aşa să se împlinească astăzi înaintea ta încât să-ţi placă ţie, Doamne Dumnezeule”.

Infinita milă cu care Dumnezeu ne primeşte trebuie să fie modelul modului nostru de a acţiona faţă de toţi, trebuie să facă din noi purtători ai milostivirii divine.

Parabola evanghelică ne ajută să vedem cu claritate scandalul care se iveşte atunci când, în contrast cu iertarea pe care o primim încontinuu de la Dumnezeu, inima noastră rămâne plină de duritate faţă de fraţii noştri. Găsim, în două locuri, cuvinte identice: „Slujitorul s-a aruncat la picioarele lui şi l-a rugat zicând: *Îngăduie-mi şi-ţi voi restitui totul+„. Şi stăpânul are milă de el. Şi acest servitor iertat, căruia i-a fost uitată o datorie enormă, „abia ieşit”, aude aceleaşi cuvinte adresate lui de un tovarăş al său, pentru o datorie infimă: „Atunci, tovarăşul său i s-a aruncat la picioare şi l-a rugat: *Îngăduie-mi şi-ţi voi restitui totul!+„ Dar această rugăciune, care abia i-a fost făcută, el n-o aude, nu vrea s-o asculte. „Dar el nu a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până îi va plăti toată datoria”.

Iată un contrast scandalos, care ne afectează profund. Şi totuşi, nu este niciodată şi cazul nostru? Nu ţinem cont de asta, ci atitudinea noastră e foarte diferită atunci când ne rugăm lui Dumnezeu faţă de momentul în care noi tratăm cu aproapele nostru. Îl implorăm pe Domnul pentru a obţine iertarea sa, şi apoi suntem fără milă faţă de alţii. Considerăm natural ca Dumnezeu să asculte şi să ne umple de darurile sale, şi când cineva vine să ceară ceva, prezentăm o sumedenie de motive pentru a-l refuza. Punem la încercare răbdarea lui Dumnezeu zi după zi, şi Dumnezeu are răbdare cu noi, ne suportă; dar noi nu suportăm de la alţii nici cel mai mic afront, nici cea mai mică întârziere. Nu ne gândim niciodată să confruntăm atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi cu aceea a noastră faţă de aproapele şi, în acest mod, ne închidem în faţa darurilor Domnului. El vrea într-adevăr ca noi să ne facem părtaşi la mila sa, iubirea sa şi apoi, după ce le-am primit, să le transmitem, să le împărţim şi altora.

Şi aceasta este învăţătura serioasă pe care Domnul ne-o dă astăzi: „Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc, dacă nu va ierta fiecare din inimă fratelui său”.