en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Lia, văduvă

 Liturghierul Roman

Miercuri din Săptămâna a III-a din Postul Mare

Ant. la intrare 
Condu-mi paşii după cuvântul tău
şi nu lăsa să mă stăpânească nici o nelegiuire.         Cf. Ps 118,133

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca, întăriţi prin ţinerea postului de patruzeci de zile
si hrăniţi cu cuvântul tău, să-ţi fim mereu devotaţi cu toată fiinţa,
 printr-o sfântă înfrânare, şi să devenim tot mai mult o inimă şi un suflet în rugăciune. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
să primeşti rugăciunile poporului tău,
împreună cu oferirea acestor jertfe, 
şi să ne aperi de orice primejdie pe noi, 
cei care celebrăm tainele tale. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie
Mi-ai arătat cărarea vieţii,
mă vei umple de bucurie cu faţa ta, Doamne!    Cf. Ps 15,11

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Ospăţul ceresc din care ne-am împărtăşit
să ne sfinţească, Doamne,
şi, curăţându-ne de toate greşelile, 
să ne pregătească să primim făgăduinţele cereşti. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Este important textul legii, dar ceea ce îi dă cu adevărat valoare este spiritul cu care se respectă. Isus ne descoperă că nu există decât un singur spirit: iubirea. Pentru aceasta, creştinul nu trebuie să se întrebe până unde poate ajunge fără a păcătui, ci cum este posibil de a da maximul de iubire “până la sfârşit”, ca Isus. Este nebunia evangheliei: “Fiţi desăvârşiţi, pentru că Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit”.

LECTURA I
Să păziţi poruncile
şi să le puneţi în practică!
Citire din cartea Deuteronomului 4,1.5-9

1
 În zilele acelea,
Moise a vorbit către popor:
„Acum, Israel,
ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ
să le împliniţi pentru ca să trăiţi,
să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării
pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri!
5 Iată, vă învăţ hotărâri şi judecăţi
după cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu,
ca să le împliniţi astfel în ţara în care intraţi
ca s-o luaţi în stăpânire!
6 Să le păziţi şi să le împliniţi;
căci aceasta va fi înţelepciunea
şi priceperea voastră înaintea popoarelor
care vor auzi aceste hotărâri şi vor spune:
«Numai acest popor este înţelept şi priceput.
Este un neam mare»!
7 Care este neamul acela atât de mare,
încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape
cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru
ori de câte ori îl chemăm?
8 Şi care este neamul acela atât de mare,
încât să aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte
cum este toată legea aceasta
pe care v-o pun astăzi înainte?
9 Numai fii atent la tine şi păzeşte-ţi cu grijă sufletul,
ca să nu uiţi lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi
şi ca să nu-ţi iasă din inimă în toate zilele vieţii tale
şi să le transmiţi fiilor tăi şi fiilor fiilor tăi!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)

R
.: Preamăreşte-l, Ierusalim,
pe Domnul Dumnezeul tău!

12 Premăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c
Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;
tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Cine va împlini şi va învăţa astfel,
acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 5,17-19

17
 În acel timp,
Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând:
„Să nu socotiţi că am venit
să desfiinţez Legea sau Profeţii!
Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc.
18 Căci, adevăr vă spun,
mai înainte de a trece cerul şi pământul,
nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege
până ce nu se vor împlini toate.
19 Aşadar, cel care va încălca
una dintre aceste porunci mai mici
şi-i va învăţa astfel pe oameni
va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor.
Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel,
acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dt 4,1.5-9; Ps 147; Mt 5,17-19

Una dintre dorinţele cele mai profunde ale inimii omului este aceea a libertăţii, o dorinţă care corespunde demnităţii şi vocaţiei omului. Ea însă poate să fie înţeleasă într-un mod fals, şi atunci nu conduce decât la sclavie, dacă există tentaţia de a face tot ceea ce vrem, de a satisface toate tendinţele noastre rele. Libertatea devine, cum spune sfântul Petru, „un văl pentru a acoperi răutatea” (1Pt 2,16).

Isus a promis libertatea discipolilor săi şi a spus: „Dacă rămâneţi credincioşi cuvântului meu, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (In 8,31). Sfântul Paul ne spune şi el: „Cristos ne-a eliberat ca să rămânem liberi; nu lăsaţi, deci, ca din nou să vi se pună jugul sclaviei” (Gal 5,1). Dimpotrivă, alte pasaje din Noul Testament insistă asupra ascultării şi asupra fidelităţii faţă de lege: s-ar putea spune că este vorba despre un fel de contradicţie. Paul a proclamat sfârşitul legii şi Isus afirmă că nu a venit să desfiinţeze legea, ci să o împlinească, până la ultima literăY

Isus vrea să ne dea libertatea adevărată, care constă în a trăi în iubire. Acum, pentru a trăi în iubire, trebuie să învăţăm ascultarea: în ea se găseşte adevărata iubire şi adevărata libertate. Pentru aceasta, Cristos insistă şi spune că el nu a venit pentru a desfiinţa, ci pentru a împlini legea: adevărata libertate nu poate fi atinsă sustrăgându-ne legii, ci intrând în profunzimea ei.

Vom trăi în curând timpul pătimirii: este timpul în care Cristos „a învăţat ascultarea din ceea ce a pătimit” (Evr 5,8), devenind, astfel, omul perfect liber al învierii. „Eu îl iubesc pe Tatăl şi întotdeauna fac voinţa sa”: pentru aceasta, Isus se îndreaptă spre pătimire şi duce la îndeplinire legea prin ascultare până la moartea pe cruce.

Astăzi, el vrea ca legea să se împlinească în noi, şi el însuşi e acela care o împlineşte cu tărie în noi, dacă ne deschidem darului său cu spiritul pe care l-am primit, care nu este un spirit de sclavie, ci unul de fii, un spirit de libertate. Astfel, voinţa Tatălui devine hrana noastră, aşa cum a fost hrana sa, şi în împlinirea ei noi înaintăm în libertate. A fi liberi înseamnă a face în mod liber cele pentru care am fost creaţi. Atâta lume care caută libertatea se regăseşte mai sclavă ca niciodată şi este atâta diferenţă între ceea ce face şi ceea ce ar dori să fie, pentru că modul de a concepe libertatea este în contradicţie cu fiinţa în profunzimea ei. Isus, în schimb, mergând pe drumul ascultării prin iubire, ne învaţă calea adevăratei libertăţi care este eliberarea de sub legea păcatului şi a morţii.

Dumnezeu vrea ca exigenţa legii Duhului să-şi găsească împlinirea în noi până când vom ajunge la libertatea fiilor lui Dumnezeu, care îşi găsesc bucuria lor în a se dărui liberi în iubire. „Iubeşte şi fă ce vrei”, adică iubeşte şi pune-ţi voinţa ta în voinţa altuia, tocmai pentru că iubeşti. „Nu ceea ce eu vreau, ci ceea ce vrei tu”: aceasta este calea adevăratei libertăţi creştine.