en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Ioan Climac (Scărarul), abate; Leonard Murialdo, pr.

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna a IV-a din Postul Mare

Ant. la intrare 
Să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul.
Alergaţi la Domnul şi la ajutorul lui;
căutaţi întotdeauna faţa lui!        
Cf. Ps 104,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta,
pentru ca noi, slujitorii tăi, 
iertaţi de păcate prin pocăinţă şi sfinţiţi prin fapte bune, 
să perseverăm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale 
şi, astfel, să ajungem cu inimi curate, la sărbătoarea Paştelui. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic,
primeşte jertfa pe care ţi-o oferim.
îndură-te de slăbiciunea noastră: 
curăţă-ne de orice rău şi ocroteşte-ne pururi. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
„Voi pune legea mea înlăuntrul lor
şi în inima lor o voi scrie;
şi eu voi fi Dumnezeul lor,
şi ei vor fi poporul meu", spune Domnul.          
Ier 31,33

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, 
ca tainele pe care le-am primit să ne purifice;
eliberează-ne pe noi, slujitorii tăi, 
de orice vină care ne apasă conştiinţa şi dă-ne harul, ca, 
primind de la tine vindecarea deplină, 
să ajungem la slava cea veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Trebuie făcut un pas spre lumină pentru a vedea faţa sa, pentru a asculta glasul său. Dar noi nu vrem să ieşim din întuneric, ne ascundem după motivaţii fictive, închidem ochii în faţa inegalităţilor, ne închidem inima în faţa celui care ne cere ceva, înnebunim ca să dobândim primul loc, uităm gingăşia care strigă lângă noi. Ne închidem în faţa evangheliei şi a luminii sale.

LECTURA I
Iartă, Doamne,
răutatea poporului tău!
Citire din cartea Exodului 32,7-14

7
 În zilele acelea,
Domnul i-a spus lui Moise:
„Coboară, căci poporul tău,
pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit!
8 S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem;
şi-au făcut un viţel turnat,
s-au închinat înaintea lui,
i-au adus jertfe şi au zis:
«Acesta este dumnezeul tău, Israel,
care te-a scos din ţara Egiptului»”.
9 Domnul i-a zis lui Moise:
,,Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat.
10 Acum, lasă-mă;
mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui;
dar pe tine te voi face un popor mare”.
11 Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând:
,,Pentru ce să se aprindă, Doamne,
mânia ta împotriva poporului tău
pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare
şi cu braţ puternic?
12 Pentru ce să zică egiptenii:
«Cu răutate i-a scos,
ca să-i ucidă printre munţi
şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?»
Potoleşte-ţi aprinderea mâniei
şi iartă răutatea poporului tău!
13 Adu-ţi aminte de Abraham,
de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi,
cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi:
«Voi înmulţi descendenţa voastră ca stelele cerului
şi voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta,
de care am vorbit;
şi ei o vor stăpâni pentru totdeauna!»”
14 Domnul a iertat răul pe care spusese
că vrea să-l facă poporului său.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 4a)

R
.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne,
din îndurare faţă de poporul tău!

19 Şi au făcut un viţel în Horeb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

23 El hotărâse să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să iasă la trecătoare înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său, unul-născut,
ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.

EVANGHELIA
Este cine să vă acuze:
Moise, în care aţi sperat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 5,31-47

31
 În acel timp,
Isus le-a răspuns iudeilor:
„Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi,
mărturia mea nu este adevărată.
32 Este un altul care dă mărturie despre mine
şi ştiu că mărturia pe care o dă despre mine
este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan,
iar el a dat mărturie pentru adevăr.
34 Dar eu nu primesc mărturie de la un om,
ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi.
35 El era făclia care arde şi luminează,
iar voi aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui.
36 Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan,
căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc
– aceste lucruri pe care le fac –
dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.
37 Şi Tatăl care m-a trimis,
el a dat mărturie despre mine.
Dar voi n-aţi ascultat niciodată glasul lui,
nici nu i-aţi văzut chipul.
38 Şi nu aveţi cuvântul lui care rămâne,
pentru că nu credeţi în cel pe care el l-a trimis.
39 Voi cercetaţi Scripturile,
căci credeţi că aveţi în ele viaţa veşnică.
Şi tocmai ele dau mărturie despre mine.
40 Dar nu vreţi să veniţi la mine
ca să aveţi viaţă.
41 Eu nu primesc glorie de la oameni,
42 însă v-am cunoscut:
nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi.
43 Eu am venit în numele Tatălui meu
şi nu m-aţi primit.
Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu,
pe acela l-aţi fi primit.
44 Cum puteţi crede voi,
care primiţi glorie unul de la altul
şi nu căutaţi gloria
care este numai de la Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui;
este cine să vă acuze:
Moise, în care aţi sperat.
46 Dacă aţi fi crezut în Moise,
aţi fi crezut şi în mine,
căci el despre mine a scris.
47 Dar dacă nu credeţi în cele scrise de el,
cum veţi crede în cuvintele mele?”
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ex 32,7-14; Ps 105; In 5,31-47

Vedem în liturgia de astăzi câte mărturii adună Isus pentru a-i ajuta pe oameni să creadă în el. El vorbeşte mai întâi despre Ioan Botezătorul, care l-a indicat ca şi Miel al lui Dumnezeu, apoi despre mărturia Scripturilor, şi aceea a lui Moise în particular, dar, mai presus de toate, despre mărturia Tatălui. Ioan era trimis de Dumnezeu, Scripturile au fost inspirate de Dumnezeu, mărturia cea mai puternică este aceea a Tatălui în opera însăşi a lui Cristos.

Am vorbit ieri despre aceasta, dar textul evanghelic de astăzi revine la această temă: „Dar eu am în favoarea mea o mărturie mai mare decât aceea a lui Ioan: lucrările, pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea, pe care le fac eu, dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis”. Şi tocmai datorită unirii dintre Tatăl şi Fiul se manifestă cu adevărat în lucrări filiaţia divină a lui Isus: Tatăl îi dă lucrările sale Fiului pentru ca el să le împlinească, şi Isus, împlinind aceste lucrări, se manifestă ca Fiu al lui Dumnezeu.

Mărturia Scripturilor şi aceea a lui Moise sunt ilustrate de textul din Cartea Exodului care vorbeşte despre necredinţa iudeilor.

„Să nu credeţi că eu vă voi învinui înaintea Tatălui B spune Isus B este cine să vă învinuiască, este Moise”. Aici îl vedem pe Moise acuzator al poporului şi, în acelaşi timp, apărătorul său. Este un popor încăpăţânat, şi totuşi Moise B care aici este figura lui Isus B, cere lui Dumnezeu să salveze acest popor.

Scripturile au vorbit cu anticipaţie despre misterul lui Isus şi acest lucru îl dovedeşte şi această pagină din Cartea Exodului. În reacţia divină după păcatul poporului în pustiu, există câteva proiecte. „Mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui” B îi spune Dumnezeu lui Moise B dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare”. Şi hotărârea pe care Domnul o ia pare bună pentru a remedia o situaţie catastrofală. Poporul este total pervertit şi este necesară suprimarea lui, totuşi Dumnezeu vrea să-şi realizeze proiectele sale şi, de aceea, îi propune lui Moise să fie strămoşul unui neam mare. Dar Moise nu acceptă propunerea lui Dumnezeu: „Renunţă la pedeapsa cu care vrei să loveşti poporul tău!” Şi înainte de aceasta, el e cel care îi face o propunere lui Dumnezeu: „Dacă vrei să distrugi poporul tău, atunci şterge-mă din cartea vieţii”, adică nimiceşte-mă şi pe mine. Moise s-a făcut total solidar cu poporul său, pentru a obţine de la Dumnezeu salvarea lui.

Ei bine, în misterul lui Cristos toate aceste lucruri se realizează într-o sinteză extraordinară şi neaşteptată. Dumnezeu, în moartea lui Cristos, „nimiceşte poporul” (moartea lui Cristos înseamnă distrugerea lumii antice, a omului vechi, cum spune sfântul Paul), dar nu este o simplă nimicire, pentru că această moarte produce o înviere. Isus este, deci, noul Moise care acceptă să moară cu poporul şi pentru popor, dar este şi noul Moise care va fi la originea unui nou popor. „Pe tine te voi face strămoşul unui neam mare”: acesta este cuvântul divin care se realizează în învierea lui Cristos.

Astfel, Scripturile dau mărturie în favoarea pătimirii şi învierii lui Isus într-un mod care nu se putea prevedea, dar care poate fi admirat în momentul în care se reciteşte Scriptura în lumina misterului pascal. În Cristos se împlineşte moartea şi viaţa, în Cristos, păcatul este distrus şi începe o viaţă nouă.