en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp.

 Liturghierul Roman

Luni din Săptămâna a V-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Ai milă de mine, Dumnezeule,
căci m-a călcat în picioare omul;
toată ziua, războindu-se, m-a hărţuit.         Cf. Ps 55,2

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
prin harul tău negrăit, 
suntem îmbogăţiţi cu toată binecuvântarea. 
Dă-ne, te rugăm, puterea 
de a trece de la omul cel vechi, la viaţa cea nouă, 
ca să fim pregătiţi pentru gloria împărăţiei cereşti.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Pregătindu-ne să celebrăm sfintele taine, 
te rugăm, Doamne, 
să ne dai harul să-ţi oferim cu bucurie cugete curate,
ca rod al pocăinţei trupeşti pe care o săvârşim. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 

Când se citeşte Evanghelia despre femeia prinsă în adulter: 
„Femeie, nu te-a condamnat nimeni?" 
„Nimeni, Doamne!"                                                                                     
„Nici eu nu te condamn: 
de acum să nu mai păcătuieşti!"                    In 8,10-11 

Când se citeşte altă Evanghelie: 
„Eu sunt lumina lumii. 
Cine mă urmează nu umblă în întuneric, 
ci va avea lumina vieţii", spune Domnul.         In 8,12
     

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
ntăriţi de binecuvântarea tainelor tale, 
te rugăm, Doamne, 
să dezrădăcinezi din noi pornirile rele, 
pentru ca, urmându-l pe Cristos, să ne grăbim în întâmpinarea ta. 
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 Isus primeşte cu iubire femeia acuzată de adulter şi o eliberează prin iertare. Procesul nostru de credinţă ne duce la cunoaşterea tot mai mare a Dumnezeului iubirii şi al iertării. Mergem pe urmele lui Cristos angajându-ne viaţa şi energiile pentru ca fiinţele umane să găsească în Dumnezeu puterea de a se reconcilia dincolo de toate supărările şi să găsească şi bucuria de a trăi uniţi, dincolo de diferenţele de rasă, clasă socială sau religie.

LECTURA I*
Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.
Citire din cartea profetului Daniel 13,1-9.15-17.19-30.33-62

1
 În zilele acelea,
era un om care locuia în Babilon
şi numele lui era Ioachim.
2El şi-a luat o soţie, al cărei nume era Suzana,
fiica lui Hilchia.
Ea era foarte frumoasă şi se temea de Domnul.
3 Părinţii ei erau drepţi şi au învăţat-o pe fiica lor
după Legea lui Moise.
4 Ioachim era foarte bogat
şi avea o grădină în apropierea casei lui.
La el se adunau iudeii
pentru că el era cel mai onorat dintre toţi.
5 Fuseseră stabiliţi doi bătrâni din popor
judecători în anul acela despre care Stăpânul spusese:
„A ieşit nelegiuirea din Babilon, de la bătrânii judecători
despre care se credea că guvernau poporul”.
6 Ei obişnuiau să vină în casa lui Ioachim
şi la ei veneau toţi cei care se judecau.
7 Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei,
Suzana ieşea şi se plimba prin grădina soţului ei.
8 Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieşind şi plimbându-se
şi au fost cuprinşi de poftă faţă de ea.
9 Ei şi-au pierdut minţile şi şi-au plecat ochii,
ca să nu mai vadă cerul
şi nici să nu-şi mai amintească de judecăţile cele drepte.
15 În timp ce ei aşteptau ziua potrivită,
Suzana a ieşit ca ieri şi ca alaltăieri,
numai cu două slujitoare,
şi dorea să facă baie în grădină, căci era cald.
16 Nu era nimeni acolo,
în afară de cei doi bătrâni care erau ascunşi şi o urmăreau.
17 Ea le-a zis slujitoarelor: „Aduceţi-mi ulei şi săpun,
închideţi porţile grădinii, ca să fac baie!”
19 Când au ieşit slujitoarele,
s-au ridicat cei doi bătrâni şi au alergat la ea.
20 Şi au spus: „Porţile grădinii sunt închise
şi nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiţi după tine.
Fii de acord cu noi şi împreunează-te cu noi!
21 Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr
şi de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine”.
22 Suzana a suspinat şi a zis:
„Sunt îngrădită din toate părţile:
dacă fac aceasta, sunt sortită morţii;
dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre.
23 Este mai bine pentru mine să nu fac
şi să cad în mâinile voastre,
decât să păcătuiesc înaintea Domnului”.
24 Suzana a strigat cu glas puternic,
dar au strigat şi cei doi bătrâni împotriva ei.
25 Şi, alergând, unul dintre ei a deschis porţile grădinii.
26 Când au auzit strigătul care venea din grădină,
cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică
să vadă ce i s-a întâmplat.
27 Când bătrânii au spus cuvintele lor,
slujitorii s-au ruşinat foarte mult,
căci niciodată nu se auzise
un astfel de cuvânt despre Suzana.
28 A doua zi, când s-a adunat poporul la soţul ei, Ioachim,
au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire,
cu gândul împotriva Suzanei ca să o dea la moarte.
29 Ei au spus înaintea poporului: „Trimiteţi după Suzana,
fiica lui Hilchia, care este soţia lui Ioachim!”
Şi ei au trimis.
30 Au venit ea, părinţii ei, copiii ei şi toate rudele ei.
33 Plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care o vedeau.
34 Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului,
au pus mâinile pe capul ei.
35 Iar ea, plângând, a privit spre cer,
căci în inima ei era încrezătoare în Domnul.
36 Cei doi bătrâni au spus:
„Pe când ne plimbam noi singuri în grădină,
a intrat ea cu două slujitoare.
Ea a închis porţile grădinii şi le-a trimis pe slujitoare.
37 Şi a venit la ea un tânăr care era ascuns şi s-a culcat cu ea.
38 Noi eram într-un colţ al grădinii.
Văzând nelegiuirea, am alergat la ei.
39 Văzându-i împreunaţi,
pe acela nu am putut să-l prindem,
căci era mai puternic decât noi.
Şi, deschizând porţile, a fugit afară.
40 Dar pe ea am prins-o
şi am întrebat-o cine era tânărul.
41 Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut
şi dăm mărturie pentru acestea”.
Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului
şi judecători şi au condamnat-o la moarte.
42 Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis:
„Dumnezeule veşnic, care cunoşti cele ascunse
şi ştii toate mai înainte ca să fi fost,
43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea
şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic
din ceea ce aceştia au spus cu răutate împotriva mea”.
44 Domnul a ascultat glasul ei.
45 Pe când era dusă ca să fie ucisă,
Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel,
al cărui nume era Daniel.
46 El a strigat cu glas puternic:
„Eu sunt curat de sângele acesteia”.
47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis:
„Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?”
48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus:
„Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel?
Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine
aţi condamnat o fiică a lui Israel.
49 Întoarceţi-vă la judecată!
Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei”.
50 Tot poporul s-a întors în grabă.
Şi bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru,
căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!”
51 Daniel le-a spus:
„Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!”
52 După ce i-au despărţit pe unul de celălalt,
l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis:
„Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele
pe care le-ai făcut mai înainte.
53 Făcând judecăţi nedrepte,
îi condamnaţi pe cei nevinovaţi
şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi, deşi Domnul a zis:
«Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi!»
54 Acum, deci, dacă într-adevăr ai văzut-o, spune
sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?”
El a spus: „Sub un salcâm”.
55 Daniel a spus: „Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău.
Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă
de la Dumnezeu să te despice la mijloc!”
56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt.
Şi i-a zis: „Sămânţă a lui Canaan, şi nu a lui Iuda!
Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima.
57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care,
temându-se, se întreţineau cu voi.
Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră.
58 Acum, deci, sub ce copac i-ai prins
întreţinându-se unul cu celălalt?”
Şi el a spus: „Sub un stejar”.
59 Dar Daniel i-a spus: „Într-adevăr,
ai minţit şi tu împotriva capului tău.
Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia
să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”.
60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic
şi l-a lăudat pe Dumnezeu,
care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el.
61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni,
pentru că Daniel demonstrase din gura lor
că dăduseră mărturie falsă
şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui.
62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis.
Şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.
Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

LECTURA I
Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.
Citire din cartea profetului Daniel 13,41c-62

41c
 În zilele acelea,
adunarea a condamnat-o pe Suzana la moarte.
42Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis:
„Dumnezeule veşnic, care cunoşti cele ascunse
şi ştii toate mai înainte ca să fi fost,
43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea
şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic
din ceea ce aceştia au spus cu răutate împotriva mea”.
44 Domnul a ascultat glasul ei.
45 Pe când era dusă ca să fie ucisă,
Dumnezeu a făcut să se ridice
duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniel.
46 El a strigat cu glas puternic:
„Eu sunt curat de sângele acesteia”.
47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis:
„Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?”
48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus:
„Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel?
Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine
aţi condamnat o fiică a lui Israel.
49 Întoarceţi-vă la judecată!
Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei”.
50 Tot poporul s-a întors în grabă.
Şi bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru,
căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!”
51 Daniel le-a spus:
„Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!”
52 După ce i-au despărţit pe unul de celălalt,
l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis:
„Tu, îmbătrânit în zile rele,
acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte.
53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condamnaţi pe cei nevinovaţi
şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi, deşi Domnul a zis:
«Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi!»
54 Acum, deci, dacă într-adevăr ai văzut-o,
spune sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?”
El a spus: „Sub un salcâm”.
55 Daniel a spus: „Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău.
Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă
de la Dumnezeu să te despice la mijloc!”
56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt.
Şi i-a zis: „Sămânţă a lui Canaan, şi nu a lui Iuda!
Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima.
57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care,
temându-se, se întreţineau cu voi.
Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră.
58 Acum, deci, sub ce copac i-ai prins
întreţinându-se unul cu celălalt?”
Şi el a spus: „Sub un stejar”.
59 Dar Daniel i-a spus: „Într-adevăr,
ai minţit şi tu împotriva capului tău.
Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te taie la mijloc,
ca să vă nimicească”.
60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic
şi l-a lăudat pe Dumnezeu,
care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el.
61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni,
pentru că Daniel demonstrase din gura lor
că dăduseră mărturie falsă
şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui.
62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis.
Şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 4a)

R
.: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 33,11a
„Nu vreau moartea păcătosului”, spune Domnul,
„ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu”.

EVANGHELIA*
Acela dintre voi care este fără de păcat
să arunce primul cu piatra în ea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 8,1-11

1
 În acel timp,
Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor.
2Dar în zori a venit din nou la templu
şi tot poporul venea la el,
iar el, fiind aşezat, îi învăţa.
3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter
şi, punând-o la mijloc,
4 i-au zis: „Învăţătorule,
această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.
5 Moise ne-a poruncit în Lege
ca pe astfel de femei să le batem cu pietre.
Dar tu, ce zici?”
6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l,
ca să aibă de ce să-l acuze.
Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.
7 Întrucât continuau să-l întrebe,
s-a ridicat şi le-a spus:
„Acela dintre voi care este fără de păcat
să arunce primul cu piatra în ea!”
8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ.
9 Când au auzit, au plecat unul câte unul,
începând de la cei mai bătrâni.
El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.
10 Isus s-a ridicat şi i-a spus:
„Femeie, unde sunt ei?
Nu te-a condamnat nimeni?”
11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”.
Isus i-a spus:
„Nici eu nu te condamn;
mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”
Cuvântul Domnului

* sau, în anul C, când această Evanghelie s-a citit în duminica precedentă:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 33,11a
„Nu vreau moartea păcătosului”, spune Domnul,
„ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu”.

EVANGHELIA
Eu sunt lumina lumii.
Citire din Evanghelia Domului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 8,12-20

12
 În acel timp,
Isus le-a vorbit din nou fariseilor,
zicând: „Eu sunt lumina lumii.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric,
ci va avea lumina vieţii”.
13 Dar fariseii i-au spus:
„Tu dai mărturie despre tine;
mărturia ta nu este adevărată”.
14 Isus a răspuns şi le-a zis:
„Chiar dacă dau mărturie despre mine însumi,
mărturia mea este adevărată
pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc.
Dar voi nu ştiţi de unde vin sau unde mă duc.
15 Voi judecaţi după trup,
eu nu judec pe nimeni.
16 Şi chiar dacă judec,
judecata mea este vrednică de crezare
pentru că nu sunt numai eu,
ci eu şi Tatăl care m-a trimis.
17 Şi în Legea voastră este scris
că mărturia a doi oameni este adevărată.
18 Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi
şi despre mine dă mărturie Tatăl care m-a trimis”.
19 Atunci i-au zis: „Unde este Tatăl tău?”
Isus le-a răspuns:
„Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu.
Dacă m-aţi cunoaşte pe mine,
l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu”.
20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie
pe când învăţa în templu;
dar nimeni nu l-a prins,
pentru că încă nu venise ceasul lui.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dan 13,1-9.15-17.19-30.33-62; Ps 22; In 8,1-11 (sau In 8,12-20)

În evanghelia de astăzi putem vedea cu câtă linişte Isus se apropie de pătimirea sa. Ea este un act de milostivire, şi Tatăl îl primeşte mai mult decât toate jertfele rituale pe care chiar şi Isus le oferea la templul din Ierusalim înainte de a urca pe Calvar. Istoria femeii adultere din capitolul al optulea al Evangheliei după Ioan ne dă măsura profundităţii milostivirii divine, dacă se poate spune astfel despre milostivirea infinită.

În faţa răului, două sunt, în general, atitudinile umane, una opusă celeilalte, şi nici una compatibilă cu spiritul lui Isus. Prima este condamnarea hotărâtă, severă, a doua este, în schimb, o înţelegere facilă. Condamnăm cu severitate, gândind că cel puţin noi nu suntem ca aceşti păcătoşi şi, în această distanţare de ei, ne construim în interior o oarecare siguranţă. Este o atitudine falsă, pentru că e orgolioasă: Domnul nu ne-a învăţat să ne separăm de păcătoşi, ci să ne situăm în mijlocul lor, pentru a ne asuma şi noi păcatul lumii. Când, în schimb, nu condamnăm, suntem tentaţi să luăm o atitudine conciliantă. Spunem: „Ei da, nu-i totul în ordine, dar trebuie să se înţeleagă, este victima circumstanţelor, a societăţii actualeY„ şi aşa mai departe. În acest mod, ne eliberăm de responsabilitatea luptei contra păcatului, aproape justificându-l prin cuvinte, prin judecata noastră indulgentă.

Isus nu diminuează gravitatea păcatului, pe care el îl cunoaşte aşa cum nici un om nuBl cunoaşte, ştie că răul îl corupe pe om, că este o mare pierdere pentru el. De aceea, atitudinea lui nu e una de indulgenţă facilă. Punându-se alături de cei păcătoşi, el ia asupra sa pedeapsa, greutatea, suferinţa păcatului, şi numai în această manieră poate să fie indulgent şi să dăruiască iertarea lui Dumnezeu: „Nici eu nu te condamn: mergi şi de acum să nu mai păcătuieşti!” Nu se mulţumeşte să o spună, dar îi dă puterea, pentru că el a ispăşit păcatul în pătimirea sa.

Dumnezeu, în milostivirea sa, ne-a iubit într-adevăr, până la sfârşit, trimiţându-ni-l pe Fiul său pentru a lua asupra sa păcatele noastre, pentru a ne putea ierta şi dărui o viaţă nouă de pace, de bucurie, de caritate.