en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Isidor, ep. înv. *

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a V-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, 
îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!         Ps 26,14 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Dumnezeule, dăruieşte-ne tuturor 
supunere statornică faţă de voinţa ta, 
pentru ca, în zilele noastre,
poporul care îţi slujeşte să crească si în număr, si în sfinţenie.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Îţi oferim, Doamne, jertfa de împăcare 
şi te rugăm, ca, în îndurarea ta, 
să ne ierţi păcatele şi să ne călăuzeşti inimile şovăitoare pe calea cea dreaptă.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
„Când voi fi înălţat de la pământ, 
îi voi atrage pe toţi la mine", spune Domnul.         In 12,32 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule atotputernic, 
dă-ne, te rugăm, harul 
să luăm parte cu evlavie şi statornicie la tainele dumnezeieşti,
şi astfel, să ne învrednicim 
a ne apropia necontenit de bunurile împărăţiei tale.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Dumnezeu este ca un izvor bogat şi proaspăt care satură setea de sinceritate, de lumină şi de adevăr. Apele sale irigă pământul secetos al lipsei noastre de răbdare, de curaj, de perseverenţă şi de entuziasm. Acest izvor este la îndemână. Nu trebuie mers departe, nici nu trebuie privit în sus spre ceruri pentru a-l găsi pe cel care, aproape fără să ne dăm seama, ne vizitează în realitatea manifestărilor zilnice.

LECTURA I
Oricine este muşcat
şi va privi spre şarpele din bronz va trăi.
Citire din cartea Numerilor 21,4-9

4
 În zilele acelea,
evreii au plecat de la muntele Hor
pe drumul care duce spre Marea Roşie,
ca să ocolească ţara Edom.
Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.
5 A vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise:
„Pentru ce ne-aţi scos din Egipt,
ca să murim în pustiu?
Căci nu este nici pâine, nici apă
şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană mizerabilă”.
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului şerpi veninoşi:
au muşcat poporul şi a murit multă lume în Israel.
7 Poporul a venit la Moise şi i-a zis: „Am păcătuit,
căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta.
Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de la noi şerpii!”
Şi Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise:
„Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp;
oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi”.
9 Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp.
Când şarpele muşca pe cineva
şi acesta privea spre şarpele din bronz, trăia.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 101(102),2-3.16-18.19-21 (R.: 2)

R
.: Doamne, ascultă rugăciunea mea,
şi strigarea mea să vină la tine!

2 Doamne, ascultă rugăciunea mea
şi strigarea mea să ajungă la tine!
3 Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua strâmtorării mele;
pleacă-ţi urechea spre mine
în ziua în care te chem, grăbeşte-te să-mi răspunzi! R.

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
şi toţi regii pământului, de mărirea sa,
17 pentru că Domnul a reconstruit Sionul
şi s-a arătat în gloria lui.
18 El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi
şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor. R.

19 Aceasta să se scrie pentru generaţiile viitoare
şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
20 pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său;
Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,
21 ca să asculte suspinul celor închişi
şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu,
Cristos este semănătorul.
Oricine îl află rămâne pe vecie.

EVANGHELIA
Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului,
atunci veţi înţelege că eu sunt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 8,21-30

21
 În acel timp,
Isus le-a zis din nou fariseilor:
„Eu mă duc şi mă veţi căuta,
dar voi veţi muri în păcatul vostru.
Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”.
22 Deci ziceau iudeii:
„Oare se va sinucide,
că spune «Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni»?”
23 Dar el le-a zis:
„Voi sunteţi de jos, eu sunt de sus;
voi sunteţi din lumea aceasta,
eu nu sunt din lumea aceasta.
24 V-am spus că veţi muri în păcatele voastre
pentru că, dacă nu veţi crede că eu sunt,
veţi muri în păcatele voastre”.
25 Atunci i-au zis: „Tu cine eşti?”
Isus le-a zis:
„Ceea ce vă spun de la început.
26 Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi,
însă cel care m-a trimis este adevărat,
iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”.
27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Aşadar, Isus le-a zis:
„Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului,
atunci veţi cunoaşte că eu sunt
şi că nu fac nimic de la mine,
ci vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl.
29 Iar cel care m-a trimis este cu mine;
nu m-a lăsat singur,
pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”.
30 Spunând acestea,
mulţi au crezut în el.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Num 21,4-9; Ps 101; In 8,21-30

Nu este uşor să realizezi legătura dintre prima lectură şi evanghelia de astăzi. Legătura însă există şi este dată de un singur cuvânt: „a ridica”, „a înălţa”. Şarpele de aramă a fost ridicat pe un stâlp; Isus trebuie să fie înălţat.

Acest cuvânt în Evanghelia după Ioan este foarte important şi oferă semnificaţia pozitivă a pătimirii. Pătimirea lui Isus nu a fost un chin care l-a nimicit, ci un mod de a fi înălţat, de a fi pus în evidenţă, altfel spus, de a fi glorificat. Sfântul Ioan, în evanghelia sa, ne arată că intenţia lui Dumnezeu era glorificarea Fiului, şi pentru aceasta „l-a înălţat”.

A fi înălţat pe cruce nu pare o mare onoareY Dar unde cuvântul se opreşte, credinţa ne face să întrevedem că pentru Isus a fost o mare onoare, deoarece a acceptat sacrificiul din iubire faţă de Tatăl, aşa cum a fost un gest de iubire din partea Tatălui să-i ceară lui Isus acest sacrificiu de sine. Această cerere a Tatălui presupune o iubire imensă, o încredere totală, care îl face să-i încredinţeze Fiului jertfa care va salva omenirea, care va înnoi toate lucrurile, care va schimba inima omului. Şi Isus acceptă să bea paharul pe care Tatăl i-l oferă.

În Ghetsemani, când vin să-l aresteze, spune tocmai aceasta: „Oare nu trebuie să beau paharul pe care mi l-a dat Tatăl?” (In 18,11). E un dar al Tatălui şi, în acelaşi timp, e un dar al lui Isus către Tatăl.

„Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci vă veţi da seama că eu sunt”, adică veţi cunoaşte că sunt Fiul lui Dumnezeu, plin de iubire faţă de Tatăl, care nu ezită să se jertfească total din iubire faţă de Tatăl.

„Eu nu fac nimic de la mine însumi, ci spun ceea ce m-a învăţat Tatăl”. Crucea este semnul unui dezinteres total. Isus nu caută propria satisfacţie, propria bucurie: caută bucuria Tatălui, caută împlinirea voinţei Tatălui, cu o iubire imensă. Şi chiar când el vorbeşte, crucea este semnul nu atât al gloriei sale cât al ascultării de Tatăl. Tot ceea ce Isus face, face cu încrederea cea mai mare faţă de Tatăl: fără unirea sa cu Tatăl, totul ar fi fost imposibil.

Şi Isus o ştie: „Acela care m-a trimis pe mine este cu mine”. Sunt doi în împlinirea sacrificiului, şi astfel, este un sacrificiu din iubire, „şi nu m-a lăsat singur pentru că întotdeauna fac ceea ce îi place”.

Să-i cerem lui Isus să ne ajute să contemplăm marea sa iubire faţă de Tatăl şi, împreună, iubirea Tatălui şi a Fiului, pentru ca inima noastră să crească în bucurie şi în generozitate.