en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna a V-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Cristos este mijlocitorul noului legământ, 
pentru ca, prin moartea lui, 
cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii veşnice.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Ascultă, Doamne, rugăciunile noastre 
şi ocroteşte-ne cu bunătate 
pe noi, cei care ne-am pus speranţa în îndurarea ta, 
pentru ca, spălaţi de întinarea păcatelor, 
să stăruim într-o viaţă sfântă şi să ajungem moştenitori ai făgăduinţei tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
priveşte cu bunătate la jertfa pe care ţi-o aducem, 
pentru ca ea să fie spre convertirea noastră 
şi spre mântuirea lumii întregi. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Dumnezeu nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, 
ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi: 
împreună cu el, ne-a dăruit totul.         Rom 8,32 
     

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Îndestulaţi fiind cu darul mântuitor, 
te rugăm, Doamne, 
ca, în îndurarea ta, prin taina cu care ne hrăneşti în această viaţă, 
să ne faci părtaşi ai vieţii veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Se naşte într-o familie şi provine dintr-o localitate necunoscută din Galileea. Este de naţionalitate ebraică, sub ocupaţie romană. Prin credinţă aparţine urmaşilor lui Abraham. Este de sânge regal, pentru că aparţine neamului lui David. Moare pe cruce ca un sclav, despuiat de drepturile sale de cetăţean. Este Isus şi proclamă “Eu sunt”, Dumnezeu care s-a descoperit poporului său.

LECTURA I
Vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.
Citire din cartea Genezei 17,3-9

3
 În zilele acelea,
Abram a căzut cu faţa la pământ
şi Dumnezeu i-a vorbit:
4 „Iată, eu închei alianţa mea cu tine:
vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.
5 Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abram,
ci numele tău va fi Abraham,
fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de popoare.
6 Te voi face rodnic nespus de mult;
din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine.
7 Voi pune alianţa mea între mine şi tine
şi sămânţa ta după tine, din neam în neam:
o alianţa veşnică.
Eu voi fi Dumnezeu pentru tine
şi pentru descendenţa ta după tine.
8 Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară
în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaan,
ca stăpânire veşnică.
Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”.
9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham:
„Tu să păzeşti alianţa mea,
tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),4-5.6-7.8-9 (R.: 8a)

R
.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna
de alianţa sa.

4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui!
5 Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii lui! R.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ps 94(95),8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului!

EVANGHELIA
Abraham, părintele vostru,
s-a bucurat că va vedea ziua mea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 8,51-59

51
 În acel timp,
Isus le-a răspuns iudeilor:
„Adevăr, adevăr vă spun:
dacă cineva va păzi cuvântul meu,
nu va vedea moartea în veci”.
52 Iudeii i-au spus:
„Acum ştim că ai diavol.
Abraham a murit; profeţii de asemenea,
iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu,
nu va vedea moartea în veci».
53 Oare eşti tu mai mare
decât părintele nostru Abraham, care a murit?
Şi profeţii au murit.
Cine te crezi?”
54 Isus a răspuns:
„Dacă eu mă glorific pe mine,
gloria mea nu este nimic.
Tatăl meu este cel care mă glorifică,
el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru».
55 Dar voi nu l-aţi cunoscut;
însă eu îl cunosc
şi, dacă aş spune că nu-l cunosc,
aş fi asemenea vouă, un mincinos.
Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui.
56 Abraham, părintele vostru,
s-a bucurat că va vedea ziua mea.
A văzut-o şi s-a bucurat”.
57 Atunci iudeii i-au spus:
„Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abraham?”
58 Isus le-a zis:
„Adevăr, adevăr vă spun:
mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”.
59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el.
Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 17,3-9; Ps 104; In 8,51-59

„Abraham, tatăl vostru, a tresăltat de bucurie în speranţa că va vedea ziua mea; a văzut-o şi s-a bucurat”. Şi noi suntem chemaţi, în acest timp al pătimirii şi al Paştelui, să vedem ziua lui Isus şi să ne bucurăm.

Ce înseamnă acest lucru: „Abraham, tatăl vostru, a tresăltat în speranţa că va vedea ziua mea”?

Ziua lui Cristos este ziua învierii şi Abraham a văzut-o, evident, ca prefigurare, adică participând la evenimentele care făceau să se întrevadă planul divin de înviere al lui Cristos.

Sunt două evenimente în care Abraham a văzut, în special, învierea lui Cristos: naşterea lui Isaac şi sacrificiul lui Isaac.

Deja naşterea lui Isaac este prezentată de sfântul Paul ca o victorie asupra morţii. „(Abraham) nu a profeţit prin credinţă B scrie sfântul Paul B văzând deja ca mort trupul său şi al Sarei”. El a crezut în Dumnezeu care învie morţii, şi astfel, s-a născut Isaac, pentru credinţa lui Abraham în promisiunea lui Dumnezeu, o credinţă capabilă să învingă moartea. Este, pentru Abraham, o experienţă a învierii, şi el „s-a bucurat”.

Spunând „s-a bucurat”, Isus face aluzie la numele însuşi al lui Isaac, care în ebraică înseamnă „el a râs”. În tradiţiile care îl privesc pe Isaac sunt frecvente aluziile la această semnificaţie.

Abraham, deci, prin credinţa sa, a participat la victoria lui Cristos asupra morţii şi s-a bucurat de aceasta.

Al doilea eveniment în care Abraham a văzut anticipat anunţul învierii este cel cunoscut ca fiind jertfa lui Isaac, care a fost încă o victorie asupra morţii. Abraham îşi oferă propriul fiu, acel fiu prin care Dumnezeu îi promisese să-l binecuvânteze pe Abraham şi toate popoarele. Dacă Isaac moare, promisiunea lui Dumnezeu este deşartă, pare anulată. Dar Abraham are credinţă că Dumnezeu va afla modul prin care va găsi victima pentru sacrificiu, fără ca ea să aducă cu sine moartea lui Isaac. Şi Isaac coboară viu de pe munte. A fost, într-un oarecare sens, jertfit şi a rămas viu, devenind figura învierii lui Cristos.

Evident, este o prefigurare imperfectă, ca toate prefigurările, Isaac nu a învins realmente moartea, pentru că nu a fost realmente sacrificat. Dar Abraham în acest eveniment a putut vedea deja ziua sacrificiului real al lui Cristos, premisă a învierii la o viaţă mai frumoasă şi perfectă: a văzut-o şi s-a bucurat. Şi ca recompensă pentru credinţa sa, Dumnezeu îşi reînnoieşte promisiunea fecundităţii, a ţării promise, a moştenirii veşnice.

Şi noi suntem chemaţi să trăim în credinţa în învierea lui Cristos, să învingem mereu puterea morţii şi să ne bucurăm pentru că victoria lui Cristos va deveni victoria noastră. Acesta este adevărul în ceea ce priveşte însăşi moartea noastră, anume că încă de pe acum putem fi învingători oferind-o ca o participare la moartea lui Isus. Dar mai mult, este adevărat pentru fiecare zi din viaţa noastră, în care putem să fim victorioşi asupra puterilor morţii, adică asupra a tot ceea ce ne conduce la tristeţe, la pesimism, la descurajare, cu alte cuvinte, asupra a tot ceea ce ne poate face să capitulăm în faţa dificultăţilor.

E necesar, asemenea lui Abraham, să avem credinţă în înviere. Nici o dificultate nu a fost mai mare decât crucea lui Cristos, şi el a învins: „Aveţi încredere, eu am învins lumea” (In 15,33). Să cerem să avem întotdeauna înaintea ochilor noştri această victorie a lui Cristos, să avem prezentă învierea sa, să ne bucurăm de ea acum, pentru a ne putea bucura şi atunci când vom fi părtaşi la ea.