en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr. *

 Liturghierul Roman

Vineri din Săptămâna a V-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare; 
eliberează-mă şi scapă-mă din mâinile duşmanilor mei 
şi de cei ce mă persecută! 
Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, 
căci am strigat spre tine!         Ps 30.10.16.18 


RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
iartă greşelile poporului tău 
şi, în bunătatea ta, eliberează-ne din lanţurile păcatului, 
în care ne-am lăsat prinşi din slăbiciune. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

sau:
Dumnezeule, care binevoieşti 
să-i dăruieşti Bisericii tale, în acest timp, harul 
să o imite cu pietate pe sfânta Fecioară Măria, 
privindu-l pe Cristos pătimind, 
fă, te rugăm, ca, prin mijlocirea aceleiaşi Fecioare, 
să-l urmăm zi de zi cu o mai mare fidelitate 
pe Fiul tău unul-născut 
şi, la sfârşit, să ajungem la plinătatea harului său. 
El, care, fiind Dumnezeu. 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule milostiv, 
dă-ne, te rugăm, harul 
să ne învrednicim a sluji mereu cum se cuvine la altarul tău şi, 
luând necontenit parte la sfânta jertfă, să ajungem la mântuire. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Isus, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său, 
pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate; 
prin rănile lui am fost vindecaţi.        1Pt 2,24 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
aina pe care am primit-o, Doamne, 
să ne ocrotească neîncetat şi să îndepărteze de la noi orice primejdie. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus a fost refuzat pentru că, “om fiind, se face Dumnezeu”. Dar, graţie faptului că Dumnezeu s-a făcut om în Isus, totul a fost transformat: cu el este mai uşor să trăim în contact cu Dumnezeu; credinţa devine drum şi creştere; slăbiciunile noastre nu mai sunt obiect de dispreţ; minunea nu este un joc, ci o parabolă autentică a existenţei. Cu el, cuvântul luminează misterul omului şi al lui Dumnezeu.

LECTURA I
Domnul este cu mine
ca un luptător puternic.
Citire din cartea profetului Ieremia 20,10-13

10
 Am auzit calomniile multora,
groază de jur împrejur:
„Învinuiţi-l şi-l vom învinui!”
Toţi prietenii mei pândesc dacă mă clatin,
poate va fi sedus şi vom putea să-l biruim
şi ne vom lua răzbunarea faţă de el.
11 Domnul este cu mine ca un luptător puternic,
de aceea, cei care mă urmăresc se vor poticni
şi nu vor reuşi să mă biruie;
se vor ruşina foarte mult pentru că nu vor avea succes,
iar înjosirea lor nu va fi uitată niciodată.
12 Doamne Sabaot, tu care îl încerci pe cel drept,
care observi rărunchii şi inima,
fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor,
pentru că ţie ţi-am destăinuit cauza mea!
13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul!
Căci el eliberează sufletul celui nevoiaş
din mâna răufăcătorilor.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)

R
.: În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul
şi el mi-a auzit glasul.

2 Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea,
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

5 M-au împresurat legăturile morţii
şi m-au îngrozit râurile pieirii;
6 m-au înconjurat legăturile locuinţei morţilor
şi m-au întâmpinat laţurile morţii. R.

7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcaşul lui, el mi-a auzit glasul

şi strigătul meu a ajuns până la urechea lui. R.


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63c.68c

Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;
tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA
Ei căutau din nou să-l prindă,
dar el a scăpat din mâna lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 10,31-42

31
 În acel timp,
iudeii au luat iarăşi pietre,
ca să-l bată cu ele.
32 Isus le-a zis:
„V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl;
pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?”
33 Iudeii i-au răspuns:
„Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine,
ci pentru blasfemie
şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”.
34 Isus le-a zis:
„Oare nu este scris în Legea voastră:
«Eu am zis: sunteţi dumnezei?»
35 Dacă i-a numit «dumnezei»
pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu
– şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36 aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit
şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii»
pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»?
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu,
să nu credeţi în mine;
38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine,
credeţi în fapte,
ca să ştiţi şi să recunoaşteţi
că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!”
39 Ei căutau din nou să-l prindă,
dar el a scăpat din mâna lor.
40 El a plecat iarăşi dincolo de Iordan,
în locul unde botezase mai înainte Ioan,
şi a rămas acolo.
41 Mulţi veneau la el şi spuneau:
„Ioan n-a făcut niciun semn,
însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”.
42 Şi mulţi au crezut în el acolo.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ier 20,10-13; Ps 17; In 10,31-42

Prima lectură ne ajută să cunoaştem sentimentele lui Isus şi să înţelegem marea victorie pe care el a repurtat-o în pătimirea sa. Citim un text care ne ajută să cunoaştem sentimentele lui Isaia într-o situaţie similară. Ieremia simte apăsând asupra lui greutatea ostilităţii mulţimii, când mai nimeni nu e cu el, după ce a anunţat pedeapsa lui Dumnezeu: „Chiar prietenii mei pândesc să vadă dacă mă clatinY Vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el”. Şi el face efortul renunţării la tentaţia de a se salva singur, cu propriile mijloace: „Doamne, Dumnezeul oştirilor, care judeci cu dreptate, care pătrunzi rărunchii şi inimileY ţie ţi-am încredinţat cauza mea!” Este deja o victorie dificilă abandonarea deciziei în mâinile lui Dumnezeu. Totuşi, Ieremia nu renunţă la răzbunare, deşi o lasă lui Dumnezeu: „DoamneY, fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor!” Dumnezeu este drept, şi trebuie să restabilească dreptatea, de aceea, eu îi las lui răzbunarea asupra duşmanilor mei şi îi cer să o pot vedea. Este o reacţie naturală, dar e frumos să vedem că Ieremia se încredinţează lui Dumnezeu: este primul pas. Şi este un pas pe care ar trebui şi noi să-l realizăm când avem impresia, cel puţin când aceasta corespunde adevărului, că alţii nu sunt drepţi cu noi, că ne neglijează, că nu ne dau ceea ce aşteptăm de la ei.

Însă e doar primul pas, e numai începutul convertirii inimii. Isus a mers mai departe. În pătimirea sa, nu ascultăm niciodată cuvinte asemănătoare celor ale lui Ieremia. El ştie că Dumnezeu va restabili dreptatea, că Dumnezeu va pedepsi poporul şi o spune de multe ori în evanghelie, pentru că Dumnezeu nu poate lăsa ca răul să triumfe. Dar o spune cu o strângere de inimă, o spune plângând cu privire la distrugerea Ierusalimului, cetatea sa pe care el de atâtea ori a încercat să o convertească şi care n-a voit şi n-a cunoscut ziua venirii lui (cf. Lc 13,34).

Şi în momentul răstignirii, Isus nu-i cere lui Dumnezeu să pregătească răzbunarea asupra ucigaşilor săi: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Lc 23,34).

Iată inima lui Isus, o inimă care a obţinut victoria definitivă asupra răului, slujindu-se de toate suferinţele pentru a exprima iubirea cea mai mare. „Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi pentru că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8).

În evanghelie există un alt lucru foarte important. „Dacă nu săvârşesc faptele Tatălui meu - spune Isus - să nu mă credeţi; dar dacă le săvârşesc, chiar dacă nu mă credeţi pe mine, credeţi în aceste fapte ca să ajungeţi să cunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu sunt în Tatăl”. Este o revelaţie nu numai prin intermediul cuvintelor, ci şi prin fapte. Cât de frumos ar fi ca şi noi să putem spune acelaşi lucru, şi să o spunem cu viaţa noastră! Ar trebui să arătăm unirea noastră cu Dumnezeu în activităţile noastre, în modul nostru de a acţiona în toate circumstanţele dificile, în toată viaţa noastră. Ar trebui, deci, asemenea lui Isus, şi în Isus, să prezentăm lumii faptele noastre ca o lumină care arată iubirea lui Cristos care vrea să se difuzeze în tot universul.