en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie

 Liturghierul Roman

Luni din Săptămâna Sfântă

Ant. la intrare 
Judecă-i tu, Doamne, pe cei care mă judecă, 
luptă tu cu cei ce luptă împotriva mea! 
Apucă scutul şi pavăza şi ridică-te în ajutorul meu, 
Doamne, puterea mântuirii mele!                            Cf. Ps 34,1-2; 139,8 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atoputernic, 
noi, care păcătuim din cauza slăbiciunii noastre, 
te rugăm ca, prin pătimirea Fiului tău, 
să ne dăruieşti din nou viata harului. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Priveşte cu bunătate, Doamne, 
la tainele sfinte pe care le săvârşim 
şi fă ca jertfa lui Cristos, pe care, în milostivirea ta, 
ai orânduit-o spre a nimici înscrisul vinovăţiei noastre, 
să rodească în noi viaţa veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Nu-ţi întoarce faţa de la mine; 
în ziua suferinţei mele, pleacă-ţi urechea spre mine; 
în ziua în care te chem, grăbeşte-te să mă asculţi! 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
V
izitează, te rugăm, Doamne, poporul tău 
şi păzeşte cu grijă şi îndurare inimile sfinţite prin aceste taine, 
ca, sub ocrotirea ta, să păstreze mereu 
darurile tămăduirii veşnice, primite din mila ta negrăită. 
Prin Cristos, Domnul nostru.
 

Lectionar

 Aşa nu se face! Să se risipească o aşa cantitate de parfum foarte scump! Desigur, pentru cel care iubeşte, niciodată nimic nu este prea mult. O aşa de mare iubire provoacă amărăciune şi invidie în prietenii lui Isus. Oare au uitat că atunci când cineva iubeşte nu calculează? Astăzi, la douăzeci de secole distanţă, cine este cel care ştie cât de mult avea “punga comună” a ucenicilor lui Isus sau soarta care i-a lovit? Dar nimeni nu a putut uita acest gest extrem şi nemăsurat al bunătăţii generoase a Mariei din Betania.

LECTURA I
Nu va striga şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa.
Citire din cartea profetului Isaia 42,1-7

1
 Aşa spune Domnul Dumnezeu:
„Iată slujitorul meu pe care îl sprijin,
alesul meu în care sufletul meu îşi găseşte plăcerea!
El va aduce popoarelor judecata.
2 Nu va striga, nu-şi va ridica glasul
şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa.
3 Trestia frântă nu o va rupe
şi fitilul fumegând nu-l va stinge.
El va aduce dreptatea cu fidelitate.
4 Nu va obosi şi nu se va descuraja
până va aşeza judecata pe pământ,
căci insulele aşteaptă legea lui.
5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu,
cel care a creat cerurile şi le-a desfăşurat,
cel care a întins pământul şi ceea ce produce el,
cel care a dat suflare poporului de pe el
şi duh celor care umblă pe el.
6 «Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate
şi te-am luat de mână;
te-am păstrat ca să te fac alianţă pentru popor
şi lumină pentru neamuri,
7 să deschizi ochii celor orbi,
să-i scoţi din închisoare pe cei captivi
şi din temniţă, pe cei care locuiesc în întuneric»”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.2.3.13-14 (R.: 1a)

R
.: Domnul este lumina
şi mântuirea mea.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

2 Când se apropie de mine răufăcătorii,
ca să-mi sfâşie trupul,
aceştia, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad. R.

3 Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci aş fi încrezător. R.

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, Regele nostru:
tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre!

EVANGHELIA
Las-o! Pentru ziua înmormântării mele
a păstrat aceasta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 12,1-11

1
 Cu şase zile înainte de Paşte,
Isus a venit în Betania,
unde se afla Lazăr
pe care Isus îl înviase din morţi.
2 Au făcut acolo pentru el un ospăţ;
Marta servea,
iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el.
3 Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat,
de mare preţ,
a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei.
Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei.
4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui
– cel care avea să-l trădeze –, a spus:
5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari
şi să se dea săracilor?”
6 Dar a spus aceasta
nu pentru că îi păsa de săraci,
ci pentru că era hoţ:
întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea.
7 Atunci Isus a spus:
„Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta.
8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi,
pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna”.
9 Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo
şi a venit nu numai datorită lui Isus,
ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
10 Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr,
11 pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui
şi credeau în Isus.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 42,1-7; Ps 26; In 12,1-11

Ascultăm, în liturgia de astăzi, două omagii aduse Domnului Isus. Primul vine din partea Tatălui, de la Dumnezeu însuşi, care îl prezintă ca pe alesul său, în care el îşi află toată plăcerea. Al doilea este omagiul Mariei, un omagiu de iubire faţă de iubirea lui Isus.

Maria nu cunoaşte toată profunzimea gestului ei, dar Isus o descoperă: e un omagiu pentru sacrificiul pe care avea să-l împlinească. „Las-o, căci l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele”. Isus îşi va da viaţa, îşi va vărsa sângele („Acesta este trupul meu dat pentru voiY Acesta este sângele meu vărsat pentru voi”, spunem de fiecare dată la sfânta Liturghie): e drept ca Maria să onoreze acest trup oferit vărsând asupra lui un parfum preţios, cel mai preţios, care umple cu mireasma lui toată casa.

E o bucurie pentru noi acest gest de omagiu săvârşit de Maria faţă de Isus şi vrem să participăm şi noi la el cu toată iubirea.

Gândul la onoarea pe care Tatăl ceresc şi Maria au adus-o lui Isus ne încurajează să trăim această săptămână în spiritul unei profunde recunoştinţe, al reculegerii şi emoţiei celui care se ştie iubit, şi încă iubit până la moarte.

Să fim generoşi cu Isus în acest timp. Să nu facem ca Iuda, care considera că acel parfum putea fi folosit într-un alt mod: „Pentru ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, care să fie daţi săracilor?” Desigur, există întotdeauna tentaţia de a gândi că ceea ce facem pentru Domnul ar putea fi de folos pentru altceva: săracii, pomanaY, dar acesta nu este spiritul creştinesc. Dacă ne gândim la iubirea lui Isus pentru noi, vom înţelege că tot ceea ce facem pentru el, oricât de mult ar părea, este întotdeauna prea puţin.

Să-i cerem Domnului harul de a trăi aceste zile mai aproape de el şi să fim generoşi, de-ar părea chiar în exces, asemenea Mariei, care a „risipit” lucrul cel mai de preţ pentru a-l onora.