en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna Sfântă

Ant. la intrare 
Nu mă lăsa, Doamne, pradă duşmanilor mei, 
căci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoşi, 
iar nelegiuirea s-a amăgit pe sine!                             Cf. Ps 26,12 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
dă-ne harul să celebrăm astfel misterul pătimirii Domnului, 
încât să ne învrednicim a dobândi iertarea ta. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
să primeşti cu bunătate jertfa pe care ţi-o aduce familia ta. 
Tu, care o faci părtaşă de sfintele daruri, 
învredniceşte-o să se bucure pe deplin de roadele lor. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Dumnezeu nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, 
ci l-a dat la moarte pentru noi toţi.             Rom 8,32
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Îndestulaţi cu darul mântuitor, 
implorăm, Doamne, îndurarea ta, 
ca, prin acelaşi sacrament prin care ai voit să ne întăreşti în această viaţă trecătoare, 
să ne faci părtaşi de viaţa veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Şi noi suntem trădători. Negăm că a putut exista o oarecare legătură. Uităm cu făţărnicie iubirea împărtăşită, bucuriile comune, proiectele de viitor formulate împreună. Jurăm că nu am avut nimic în comun. Respingem, dispreţuim, cu scuza că am găsit ceva mai bun. Fiecare trădare este o istorie murdară de interese!

LECTURA I
Te-am pus lumină pentru popoare,
ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului.
Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6

1
 Ascultaţi, insulelor!
Daţi atenţie, popoare îndepărtate!
Domnul m-a chemat din sânul matern,
din pântecele mamei mele
şi-a adus aminte de numele meu.
2 A făcut gura mea ca o sabie tăioasă,
la umbra mâinii sale m-a adăpostit;
m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa.
3 El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul meu, Israel;
în tine mă voi glorifica”.
4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit,
în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea.
Şi totuşi, judecata mea este la Domnul
şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”.
5 Acum, aşa vorbeşte Domnul,
cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui,
ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel.
De aceea am fost preţuit în ochii Domnului
şi Dumnezeul meu este puterea mea.
6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu,
ca să ridici triburile lui Iacob
şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel.
Te-am pus lumină pentru popoare,
ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: 15a)

R
.: Gura mea va vesti, Doamne,
mântuirea ta.

1 În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!
2 În dreptatea ta, eliberează-mă şi apără-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă! R.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.
4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu. R.

15 Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta,
chiar dacă nu cunosc al lor număr.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, Regele nostru,
care, ascultând de Tatăl,
ai fost dus la răstignire ca un miel blând la înjunghiere.

EVANGHELIA
Unul dintre voi mă va trăda.
Nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 13,21-33.36-38

21
 În acel timp,
stând la masă cu discipolii săi,
Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit:
„Adevăr, adevăr vă spun:
unul dintre voi mă va trăda”.
22 Discipolii se uitau unii la alţii,
nedumeriţi fiind în legătură cu cel despre care vorbeşte.
23 Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus,
stătea la masă la pieptul lui Isus.
24 Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn
să se intereseze cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte.
25 El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus
şi i-a zis: „Doamne, cine este?”
26 Isus a răspuns:
„Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da”.
Atunci, întingând îmbucătura,
a luat-o şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon.
27 După acea îmbucătură, a intrat Satana în el.
Atunci, Isus i-a zis:
„Ceea ce vrei să faci, fă repede!”
28 Dar niciunul dintre cei care stăteau la masă
nu a înţeles de ce i-a spus aceasta.
29 Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani,
unii au crezut că Isus îi spune:
„Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare!”
sau ca să dea ceva săracilor.
30 Aşadar, luând îmbucătura,
Iuda a ieşit îndată.
Şi era noapte.
31 După ce a ieşit el, Isus a spus:
„Acum a fost glorificat Fiul Omului
şi Dumnezeu a fost glorificat în el,
32 iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el,
şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi
şi-l va glorifica îndată.
33 Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi.
Mă veţi căuta şi – aşa cum le-am spus iudeilor –
vă spun acum şi vouă:
«Unde merg eu, voi nu puteţi veni»”.
36 Simon Petru i-a spus:
„Doamne, unde mergi?”
Isus i-a răspuns:
„Unde merg eu, tu nu mă poţi urma acum,
dar mă vei urma după aceea”.
37 Petru i-a spus:
„Doamne, de ce nu pot să te urmez acum?
Îmi voi da viaţa pentru tine!”
38 Isus a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru mine?
Adevăr, adevăr îţi spun:
nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 49,1-6; Ps 70; In 13,21-33.36-38

În profeţia lui Isaia notăm un moment dramatic. Servitorul Domnului este descurajat: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi pentru nimic mi-am cheltuit puterile”. Dar chiar şi în această stare de spirit, el îşi arată încrederea în Domnul: „Cu toate acestea, partea ce mi se cuvine este la Domnul şi răsplata mea la Dumnezeul meu”. Şi apoi, cuvântul lui Dumnezeu luminează toată situaţia: acest timp de dificultate este numai condiţia pentru o deschidere mai mare. „E mic lucru să fii servitorul meu, ca să ridici seminţiile lui Iacob. Voi face din tine lumina popoarelor, ca să aduci mântuirea mea până la marginile pământului”.

În evanghelie găsim o perspectivă asemănătoare. Primul lucru care s-a spus este dramatic: „Isus a fost cuprins de o nelinişte adâncă şi a spus: Adevăr, adevăr vă spun, unul dintre voi mă va vinde”. Misiunea lui Isus cu apostolii părea să se termine cu un faliment: este un eşec teribil, pentru un maestru aşa de bun, să fie trădat de unul dintre discipolii săi, de unul dintre cei doisprezece, cum spune cu insistenţă evanghelia.

Dar Isus nu rămâne la această nelinişte adâncă. Şi el este luminat de Dumnezeu şi, după ce Iuda a ieşit, cuvântul său nu este un cuvânt de învins, ci unul de învingător: „Acum a fost preamărit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preamărit în el”. Este o viziune divină. Isus vede lucrurile în profunzime, nu se opreşte la aparenţe, el vede chiar şi în acţiunile cele mai înspăimântătoare acţiunea lui Dumnezeu care transformă totul: cea mai profundă umilire este ocazia unei imense glorii. În momentul în care el acceptă toate umilirile, se împlineşte salvarea lumii şi se actualizează profeţia lui Isaia, pentru gloria Tatălui. El este bobul de grâu care acceptă să cadă pe pământ şi să moară, şi astfel, să aducă mult rod: mântuirea divină este dusă până la capătul pământului.

Aceasta este pentru noi o chemare şi, în acelaşi timp, o mare consolare. Domnul Isus, cu pătimirea sa, ne dă posibilitatea să recunoaştem în toate încercările acţiunea divină, să primim orice dificultate ca o ocazie de preamărire a lui Dumnezeu.

Dar nu cu puterile noastre putem noi să realizăm acest lucru. Dacă am vrea să-l facem singuri, Isus ne-ar spune ca şi lui Petru: „Tu nu poţi să mă urmezi pentru moment”. Numai atunci când el ne cheamă noi putem să mergem pe acest drum dificil, dar divin. În orice dificultate, Isus ne face să întrevedem că numai prin cuvântul său el ne dă şi harul şi ne uneşte cu el. Şi atunci putem, în credinţă, să ne bucurăm că putem fi uniţi cu el în suferinţă pentru a fi cu el în glorie (cf. Rom 8,17). Este dificil, o ştim din experienţa zilnică. Dar aceasta este vocaţia creştină: să ne unim misterului morţii şi învierii lui Isus pentru a ne transforma pe noi înşine şi a transforma lumea prin răbdare şi prin încredere.

Sfântul Ignaţiu de Antiohia, pregătindu-se pentru martiriu, spunea: „Când voi fi jertfit împreună cu Domnul, atunci voi fi creştin”.

Să cerem harul de a şti să recunoaştem în suferinţe acţiunea lui Dumnezeu care ne transformă viaţa şi ne-o face rodnică.