en-USro-RO

Inregistrare | Login
17 decembrie 2017

Calendarul zilei

Duminică, 17 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cristofor, călug.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Is 61,1-2a.10-11: Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Ps Lc 1,46-54: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1Tes 5,16-24: Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
In 1,6-8.19-28: În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
 

 

Sfintii zilei

Sf. Martin I, pp. m.

 Liturghierul Roman

Joia Sfântă a Cinei Domnului 
LITURGHIA DE SEARĂ

Ant. la intrare 
Iar noi se cuvine să ne lăudăm 
în crucea Domnului nostru Isus Cristos; 
în el este mântuirea, viaţa şi învierea noastră; 
prin el am fost mântuiţi şi eliberaţi.         Cf. Gal 6, 14
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tu ne-ai chemat să luăm parte la Cina preasfântă, 
în care Fiul tău unul-născut, înainte de a se da pe sine la moarte, 
a încredinţat Bisericii sale, 
jertfa nouă a legământului veşnic, ospăţul iubirii sale; 
dă-ne, te rugăm, harul ca, din acest mister atât de mare, 
să sorbim plinătatea iubirii şi a vieţii. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
  
ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, 
harul să luăm parte cu vrednicie la aceste taine, 
pentru că, ori de câte ori se celebrează 
memorialul acestei jertfe, 
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre. 
Prin Cristos, Domnul nostru.  
  
Ant. la Împărtăşanie 
„Acesta este trupul meu, dat pentru voi; 
acesta este potirul noului legământ 
în sângele meu", spune Domnul; 
„ori de câte ori le veţi primi, 
faceţi aceasta în amintirea mea".         1Cor 11,24 25 

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule atotputernic, dăruieşte-ne harul 
ca, aşa cum ne hrănim în viaţa pământească 
la Cina de taină a Fiului tău, 
tot astfel, să ne învrednicim 
a fi părtaşi de ospăţul veşnic al împărăţiei tale. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

A căzut în genunchi pentru a-i sluji cu umilinţă pe ucenicii săi! Un gest mic de iubire, lipsit de valoare. Dar este singurul în măsură să trezească în noi surprinderea, care la rândul ei ne va face să ne despuiem şi să ne angajăm pentru a aduce fericire fratelui nostru. Acest gest răstoarnă mentalitatea noastră şi introduce în ea logica lui Dumnezeu: logica iubirii!

LECTURA I
Învăţături despre Cina pascală.
Citire din cartea Exodului 12,1-8.11-14

1
 În zilele acelea,
Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron
în ţara Egiptului:
2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor;
ea să fie pentru voi întâia între lunile anului!
3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel:
În ziua a zecea a lunii acesteia,
fiecare să ia un animal din turmă
pentru fiecare casă părintească,
un animal din turmă pentru fiecare casă!
4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel,
să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă,
după numărul sufletelor;
fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă
ca să mănânce un miel!
5 Animalul din turmă să vă fie fără cusur, de parte bărbătească,
de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre!
6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia
şi toată adunarea comunităţii lui Israel
să-l înjunghie spre seară!
7 Să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii
şi pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca!
8 Să mănânce carnea în noaptea aceea;
s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare!
11 Să-l mâncaţi aşa:
să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare
şi toiagul în mână;
să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului!
12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea
şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului,
de la om până la animale;
voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului;
eu sunt Domnul!
13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi.
Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.
Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare
atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14 Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi
ca o sărbătoare a Domnului
din generaţie în generaţiile voastre:
ca hotărâre veşnică să o celebraţi!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 1Cor 10,16)

R
.: Din potirul binecuvântat
ne împărtăşim cu sângele lui Cristos.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi.
16bc Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.

LECTURA A II-A
Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta,
vestiţi moartea Domnului.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul
către Corinteni 11,23-26

23
 Fraţilor,
eu am primit de la Domnul
ceea ce v-am transmis:
că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut,
a luat pâinea
24 şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis:
„Acesta este trupul meu cel care este pentru voi.
Faceţi aceasta în amintirea mea!”
25 De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând:
„Acesta este potirul noului legământ în sângele meu.
Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!”
26 Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta
şi beţi din potirul acesta,
vestiţi moartea Domnului
până când va veni.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34
„Vă dau o poruncă nouă”, spune Domnul,
„să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit!”

EVANGHELIA
I-a iubit până la sfârşit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 13,1-15

1
 Înainte de sărbătoarea Paştelui,
ştiind Isus că îi venise ceasul
să treacă din lumea aceasta la Tatăl,
iubindu-i pe ai săi care erau în lume,
i-a iubit până la sfârşit.
2 În timpul cinei
– când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda
în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon –,
3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale
şi că de la Dumnezeu a ieşit
şi că la Dumnezeu merge,
4 s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte
şi, luând un ştergar, s-a încins.
5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat
şi a început să spele picioarele discipolilor
şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6 A venit deci la Simon Petru;
acesta i-a zis:
„Doamne, tu să-mi speli picioarele?”
7 Isus a răspuns şi i-a zis:
„Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum,
dar vei cunoaşte după aceasta”.
8 Petru i-a spus:
„Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”
Isus i-a răspuns:
„Dacă nu te voi spăla,
nu vei avea parte cu mine”.
9 Simon Petru i-a spus:
„Doamne, nu numai picioarele mele,
ci şi mâinile şi capul”.
10 Isus i-a zis:
„Cine a făcut baie
nu are nevoie să-şi spele decât picioarele,
căci este curat în întregime.
Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”.
11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze;
de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”.
12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele,
s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus:
„Înţelegeţi ce am făcut pentru voi?
13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul»
şi bine spuneţi, pentru că sunt.
14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul,
v-am spălat picioarele,
şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi
aşa cum v-am făcut eu”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ex 12,1-8.11-14; Ps 115; 1Cor 11,23-26; In 13,1-15

Să retrăim astăzi ultima cină a Domnului Isus. Să intrăm cu apostolii în cenacolul pregătit cu grijă şi să ne dispunem pentru a primi ultimele daruri ale aceluia care ne iubeşte, să ascultăm ultimele sale confidenţe, să privim ultimele sale gesturi, să ne umplem ochii şi inima cu prezenţa sa între noi. În Evanghelia după Ioan îl vedem aplecat cu umilinţă la picioarele noastre în atitudinea de slujire a unui sclav; sfântul Paul, în Scrisoarea întâi către Corinteni, ne-a amintit instituirea Euharistiei şi, după dorinţa Domnului, noi vom repeta gesturile sale, vom spune aceleaşi cuvinte: „Acesta este trupul meu, acesta este potirul sângelui meu” şi ne vom hrăni din el.

Ei bine, care trebuie să fie prima noastră preocupare, pentru a corespunde cel mai bine dorinţei Domnului?

Tendinţa noastră naturală ne face să ne preocupăm de noi înşine, de ceea ce facem, de ceea ce vrem, de virtuţile, de defectele sau păcatele noastre, de ceea ce oferim şi de ceea ce ne lipseşte. În schimb, Domnul doreşte ca astăzi noi să ne preocupăm de un singur lucru: să primim iubirea sa, pentru bucuria noastră, pentru slava lui Dumnezeu, pentru binele tuturor persoanelor care ne sunt aproape.

Astăzi, Isus atinge iubirea maximă: „După ce i-a iubit pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit”. Din iubire s-a făcut sclav, şi-a vărsat sângele său, şi-a dat viaţa, a luat asupra sa suferinţele noastre şi greşelile noastre. Din iubire extremă vrea să devină hrana noastră, să vină în noi, să devină una cu noi. Numai iubirea poate să realizeze aceasta. A primi iubirea ar trebui să fie un lucru uşor, ba chiar foarte uşor. Dar adeseori noi merităm reproşul Bibliei: „De ce iubiţi lucruri deşarte?”, pentru că alergăm după lucruri neînsemnate, după iluzii, fără să ne dăm seama de imensitatea bucuriei pe care Domnul ne-o oferă. Chiar şi cei care îl iubesc pe Domnul cu generozitate nu sunt capabili, şi e ciudat acest lucru, să primească iubirea sa: ei gândesc mai degrabă că e important să-i dea ei ceva, să-i ofere faptele bune, să facă ceva pentru el şi, în acest mod, fac viaţa lor mai puţin fericită şi mai puţin rodnică.

Aceasta este atitudinea lui Petru. El nu reuşeşte să înţeleagă ceea ce Domnul face pentru discipolii săi pe care îi slujeşte ca un sclav şi, când Isus ajunge la el, atunci protestează: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Nu vrea să primească iubirea Domnului. El crede că lucrul cel mai important este iubirea pe care el, Petru, o are pentru Isus, el să fie cel care îi dă ceva Domnului, care îşi dă chiar viaţa pentru el. Dar era o greşeală. Puţin mai înainte, Isus îi spusese: „Nu poţi să mă urmezi acum”. Adică Isus este cel care trebuie să ne-o ia înainte, el e cel care ne-a iubit mai întâi şi noi trebuie numai să ne deschidem spre a primi iubirea sa. Petru, în schimb, pretinde să meargă înaintea lui: „Îmi voi da viaţa pentru tine!” Şi Isus: „Îţi vei da viaţa pentru mine? În această noapte, mai înainte ca să cânte cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine”. Petru n-a înţeles că mai întâi trebuie să primească iubirea Domnului: numai după aceea va fi capabil să-l urmeze, să-l iubească la rândul său. Să cerem astăzi harul de a fi atenţi la iubirea pe care Domnul ne-o oferă, să înţelegem că trebuie, înainte de toate, să ne îndreptăm atenţia spre el, şi nu spre noi. Să acceptăm iubirea Domnului care ne purifică, să acceptăm ca Domnul să ne ierte, să acceptăm ca Domnul să facă mai frumos sufletul nostru, să-l sfinţească. Nu putem noi să ne sfinţim, trebuie să lăsăm ca Domnul să fie cel care umple inima noastră de iubirea sa.

Dacă gustăm bunătatea Domnului, atunci vom fi transformaţi şi, fără să ne dăm seama, chiar şi privirea noastră asupra altora va fi transformată: caritatea fraternă poate veni numai dintr-o inimă care a gustat iubirea Domnului. Sfântul Ioan o spune în scrisoarea sa: „Dacă Dumnezeu ne-a iubit pe noi, şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii” (1In 4,11). E necesar, deci, să recunoaştem că Dumnezeu ne-a iubit mult, altfel nu suntem capabili să ne iubim între noi. Dacă, în schimb, am cunoscut cât este de mare iubirea Domnului pentru noi şi pentru alţii, atunci ne unim cu el în această iubire.