en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Tiburţiu, Valerian şi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.

 Liturghierul Roman

 

Vinerea Sfântă a Pătimirii Domnului 

Rugăciune
Nu se spune Să ne rugăm.

Adu-ţi aminte de faptele îndurării tale, Doamne,
şi cu ocrotirea ta veşnică
sfinţeşte-i pe slujitorii tăi,
pentru care Cristos, Fiul tău unul-născut,
a orânduit misterul pascal prin sângele său.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

sau

Dumnezeule,
prin pătimirea lui Cristos, Fiul tău, Domnul nostru,
tu ai nimicit moartea,
care e moştenirea străvechiului păcat
lăsată întregului neam omenesc;
te rugăm să ne reînnoieşti
după asemănarea Fiului tău,
pentru ca, după cum prin naştere
am primit chipul omului pământesc,
tot astfel, sfinţiţi de harul tău,
să purtăm chipul omului ceresc.
Prin Cristos, Domnul nostru.
  

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ

I. PENTRU SFÂNTA BISERICĂ

Să ne rugăm, aşadar, fraţilor preaiubiţi,
pentru Biserica sfântă a lui Dumnezeu,
ca Domnul şi Dumnezeul nostru
să binevoiască a-i dărui pacea,
a o uni şi cârmui pe toată faţa pământului,
iar nouă să ne dea harul,
ca, trăind în pace şi linişte,
să-l preamărim pe Dumnezeu, Tatăl Atotputernic.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care în Cristos ai arătat mărirea ta tuturor neamurilor,
ocroteşte lucrările îndurării tale,
pentru ca Biserica ta, răspândită pe întregul pământ,
să stăruie cu credinţă neclintită
în mărturisirea numelui tău.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
II. PENTRU PAPA

Să ne rugăm şi pentru preafericitul nostru Părinte Papa N.,
ca Domnul şi Dumnezeul nostru,
care l-a ales în demnitatea episcopală,
să-l păstreze sănătos şi nevătămat pentru Biserica sa cea sfântă,
spre a cârmui poporul sfânt al Domnului.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:


Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
în înţelepciunea ta sunt întemeiate toate:
ascultă cu bunătate rugăciunile noastre
şi ocroteşte-l cu iubirea ta pe păstorul suprem
pe care l-ai ales pentru noi;
călăuzeşte prin el poporul creştin şi fă-l să înainteze în credinţă.
Prin Cristos, Domnul nostru.  
  
III. PENTRU TOT CLERUL ȘI POPORUL CREDINCIOS

Să ne rugăm
şi pentru episcopul nostru N.,*
pentru toţi episcopii, preoţii şi diaconii Bisericii
şi pentru toată mulţimea credincioşilor.


Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care sfinţeşti şi călăuzeşti cu Duhul tău
întregul trup al Bisericii,
ascultă rugăciunile pe care ţi le aducem
pentru toţi membrii ei,
ca, fiecare după chemarea sa,
prin harul tău, să te slujească necontenit cu fidelitate.
Prin Cristos, Domnul nostru.

IV. PENTRU CATECUMENI

Să ne rugăm şi pentru catecumeni,
ca Domnul şi Dumnezeul nostru să le lumineze mintea şi inima
şi să le deschidă poarta milostivirii sale,
pentru ca, prin baia renaşterii,
să primească iertarea tuturor păcatelor
şi să fie aflaţi şi ei în Isus Cristos Domnul nostru.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care dăruieşti pururi rodnicie Bisericii tale,
sporeşte credinţa şi înţelepciunea catecumenilor (noştri),
pentru ca, renăscuţi prin izvorul Botezului,
să fie primiţi în rândul fiilor tăi adoptivi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

V. PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR

Să ne rugăm şi pentru toţi fraţii care cred în Cristos,
ca Domnul şi Dumnezeul nostru
să le dea harul de a înfăptui adevărul,
să-i adune şi să-i păstreze în unica sa Biserică.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:


Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care aduni cele risipite şi le păstrezi laolaltă,
priveşte cu bunătate la turma Fiului tău,
pentru ca integritatea credinţei şi legătura iubirii
să-i unească pe toţi cei care au fost consfinţiţi prin acelaşi Botez.
Prin Cristos, Domnul nostru.

VI. PENTRU EVREI

Să ne rugăm şi pentru evrei,
ca Domnul Dumnezeul nostru,
care le-a vorbit lor mai întâi,
să le dea harul
să crească în iubirea faţă de numele său
şi în fidelitate faţă de legământul său.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:


Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care ai dăruit făgăduinţele tale
lui Abraham şi urmaşilor lui,
ascultă cu bunătate rugăciunile Bisericii tale,
pentru ca poporul pe care ţi l-ai dobândit la început
să se învrednicească a ajunge la plinătatea răscumpărării.
Prin Cristos, Domnul nostru.

VII. PENTRU CEI CARE NU CRED ÎN CRISTOS

Să ne rugăm şi pentru cei care nu cred în Cristos,
ca, inspiraţi de lumina Duhului Sfânt,
să poată intra şi ei pe calea mântuirii.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:


Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
te rugăm ca toţi cei care nu-l mărturisesc pe Cristos
să trăiască în sinceritatea inimii în faţa ta,
şi astfel, să afle adevărul;
iar nouă dă-ne harul
să înaintăm mereu în iubire unii faţă de alţii
şi să căutăm a pătrunde mai adânc
misterul vieţii dumnezeieşti,
pentru ca, astfel, să fim în lume
adevăraţi martori ai dragostei tale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

VIII. PENTRU CEI CARE NU CRED ÎN DUMNEZEU

Să ne rugăm
şi pentru cei care nu-l recunosc pe Dumnezeu,
ca şi ei, urmând cu inimă sinceră cele drepte,
să se învrednicească a ajunge la acelaşi Dumnezeu.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
tu i-ai creat pe toţi oamenii,
pentru ca, pururi dorindu-te, să te caute
şi, găsindu-te, să-şi afle pacea inimii;
fă, te rugăm, ca în ciuda oricăror piedici,
toţi oamenii să descopere semnele bunătăţii tale,
precum şi mărturia pe care ţi-o dau, prin fapte bune,
cei care cred în tine,
şi astfel, să te recunoască, plini de bucurie,
pe tine, singurul Dumnezeu adevărat
şi Tatăl nostru al tuturor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

IX. PENTRU CONDUCĂTORII STATELOR

Să ne rugăm
şi pentru toţi conducătorii statelor,
ca Domnul şi Dumnezeul nostru
să le călăuzească mintea şi inima după voinţa sa,
spre adevărata pace şi libertate.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
în mâna ta sunt inimile oamenilor
şi drepturile popoarelor;
priveşte cu bunătate la cei care ne conduc,
ca, prin darul tău,
să statornicească pe întreg pământul
siguranţa păcii, bunăstarea popoarelor
şi libertatea religiei.
Prin Cristos, Domnul nostru.

X. PENTRU CEI CARE SUFERĂ

Să ne rugăm, fraţilor preaiubiţi,
ca Dumnezeu, Tatăl Atotputernicul,
să îndepărteze din lume toate greşelile,
să vindece toate bolile,
să alunge foametea,
să deschidă închisorile,
să rupă toate lanţurile,
să-i apere pe cei care călătoresc,
să-i întoarcă pe cei rătăciţi,
să dăruiască sănătate celor bolnavi
şi celor care mor, mântuire.

Rugăciune în tăcere. Apoi, preotul:

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
mângâierea celor întristaţi
şi tăria celor care suferă,
să ajungă la tine rugăciunile celor ce te cheamă în ajutor
din orice strâmtorare,
pentru ca toţi, în încercările lor,
să aibă bucuria de a simţi îndurarea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

ADORAREA SFINTEI CRUCI 
Iată lemnul crucii

pe care a atârnat mântuirea lumii.

Veniți să-l adorăm!
  

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care ne-ai dăruit viaţă nouă
prin fericita pătimire şi înviere a Fiului tău,
Domnul nostru Isus Cristos,
păstrează în noi lucrarea îndurării tale,
pentru ca, împărtăşindu-ne din această taină,
viaţa noastră să fie o neîncetată cântare de laudă adusă ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

BINECUVÂNTAREA FINALĂ
Te rugăm, Doamne,
să reverşi belşugul binecuvântării tale
asupra poporului credincios,
care a celebrat moartea Fiului tău,
în speranţa învierii lui;
dăruieşte-i iertare şi mângâiere,
sporeşte-i credinţa şi învredniceşte-l de mântuirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

În sfârşit, iată-te aici, răstignit! Expus în slăbiciunea cea mai absolută pentru a ridica din ţărână pe cei maltrataţi în viaţă. Descărnat, pentru a pune mâna lui Dumnezeu peste toţi săracii care nu au glas. În sfârşit, iată-te aici, Cristoase al bunătăţii împărţite fără nici o măsură! Braţele tale deschise pentru a iubi sunt cea mai puternică speranţă a noastră pentru ziua de azi şi pentru totdeauna!

LECTURA I
El era străpuns pentru păcatele noastre.
Citire din cartea profetului Isaia 52,13–53,12

52,13
 Iată, slujitorul meu va avea succes;
se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus.

14După cum mulţi s-au înspăimântat de tine –

chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om
şi faţa lui, decât a fiilor oamenilor –,
15 tot aşa, multe popoare se vor uimi
şi regi îşi vor închide gura înaintea lui,
căci vor vedea ceea ce nu li s-a povestit
şi vor înţelege ceea ce nu au auzit.
53,1 Cine a crezut în ceea ce ne-a fost anunţat?
Şi cine a cunoscut braţul Domnului?
2 S-a înălţat ca o mlădiţă înaintea lui
şi ca o rădăcină, dintr-un pământ uscat.
Nu avea formă şi nici frumuseţe ca să o privim,
nici înfăţişare ca să o dorim.
3 Dispreţuit şi refuzat de oameni,
om al durerii, cunoscător al suferinţei,
de care îţi ascunzi faţa.
Era dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă.
4 Iar el a purtat suferinţele noastre
şi durerile noastre le-a luat asupra lui.
Noi l-am considerat lovit, bătut de Dumnezeu şi umilit.
5 Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre,
lovit pentru păcatele noastre.
Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui.
Prin rănile lui noi suntem vindecaţi.
6 Noi toţi rătăceam ca oile,
fiecare avea propriul drum în faţă.
Domnul a făcut să cadă asupra lui
păcatele noastre, ale tuturor.
7 Chinuit şi umilit, el nu şi-a deschis gura;
ca un miel dus la înjunghiere
şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund,
nu şi-a deschis gura.
8 A fost luat cu violenţă şi judecată;
cât despre generaţia lui, cine se gândeşte?
A fost şters de pe pământul celor vii,
pentru nelegiuirea poporului meu a fost lovit.
9 Mormântul lui a fost cu cei nelegiuiţi,
cu cel bogat a fost în moartea lui,
deşi nu făcuse nicio violenţă
şi nu fusese înşelăciune în gura lui.
10 Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă;
când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie,
va vedea o descendenţă care-şi va lungi zilele
şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes.
11 Din truda sufletului său va vedea
şi va fi satisfăcut în cunoaşterea lui;
slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi
şi va lua asupra sa păcatele lor.
12 De aceea, îi voi face parte cu cei mari
şi cu cei puternici va împărţi prada,
pentru că şi-a dat sufletul la moarte
şi a fost numărat împreună cu cei nelegiuiţi.
Dar el purta păcatul multora
şi mijlocea pentru cei nelegiuiţi.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2 şi 6.12-13.15-16.17 şi 25 (R.: Lc 23,46b)

R
.: Tată, în mâinile tale,
încredinţez sufletul meu.

2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.

12 Am ajuns de ocara tuturor asupritorilor mei:
spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei;
cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
13 Sunt dat uitării ca un mort, ca unul fără inimă,
am ajuns ca o oală spartă. R.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale”.
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
25 Fiţi tari, să se întărească inimile voastre,
voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul! R.

LECTURA A II-A
A învăţat ascultarea din cele ce a pătimit
şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16; 5,7-9

4,14
 Fraţilor,
având, aşadar, un mare preot minunat,
care a străbătut cerurile,
pe Isus, Fiul lui Dumnezeu,
să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei!
15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi
împreună cu noi în slăbiciunile noastre,
ci unul care a fost încercat în toate
asemenea nouă, în afară de păcat.
16 Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala
de tronul harului ca să primim îndurare
şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!
5,7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit,
cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri
către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte
şi a fost ascultat datorită evlaviei lui.
8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit,
9 iar după ce a fost făcut desăvârşit,
a devenit cauză de mântuire veşnică
pentru toţi cei care ascultă de el.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte,
până la moartea pe cruce.
Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele
care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA
Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 18,1–19,42

 L-au luat pe Isus şi l-au legat.
18,1 E În acel timp,
Isus a ieşit împreună cu discipolii săi
dincolo de torentul Cedron,
unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui.
2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela
pentru că de multe ori
Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi.
3 Aşadar, Iuda,
luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei,
a venit acolo cu felinare, torţe şi arme.
4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui,
a ieşit şi le-a zis:
 „Pe cine căutaţi?”
5 E I-au răspuns:
P „Pe Isus Nazarineanul”.
6 E El le-a zis:
 „Eu sunt”.
E Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat.
Când le-a zis: „Eu sunt”,
ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7 Atunci, i-a întrebat a doua oară:
 „Pe cine căutaţi?”,
E iar ei au zis:
P „Pe Isus Nazarineanul”.
8 E Isus le-a răspuns:
 „V-am spus că eu sunt.
Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine,
lăsaţi-i pe aceştia să plece!”
9 E Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese:
„Dintre cei pe care mi i-ai dat,
n-am pierdut pe niciunul”.
10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie,
a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului
şi i-a tăiat urechea dreaptă;
11 iar numele servitorului era Malhus.
Dar Isus i-a zis lui Petru:
 „Pune-ţi sabia în teacă!
Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”

L-au dus pe Isus întâi la Anna.
12 E Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor
l-au luat pe Isus şi l-au legat.
13 L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa,
care era marele preot al acelui an.
14 Caiafa era acela care le dăduse iudeilor sfatul:
„Este mai bine să moară un singur om pentru popor”.
15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus.
Acel discipol era cunoscut marelui preot
şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot.
16 Petru stătea afară, lângă poartă.
Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot,
a ieşit şi a vorbit cu portăreasa
şi a intrat şi Petru.
17 Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru:
A „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?”
E El i-a zis:
A „Nu sunt”.
18 E Stăteau acolo slujitorii şi servitorii;
făcuseră un foc – pentru că era frig – şi se încălzeau.
Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea.
19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus
despre discipolii lui şi despre învăţătura sa.
20 Isus i-a răspuns:
 „Eu am vorbit lumii pe faţă.
Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu,
unde se adună toţi iudeii.
N-am vorbit nimic pe ascuns.
21 De ce mă întrebi pe mine?
Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit!
Iată, ei ştiu ce am spus!”
22 E Îndată ce a spus acestea,
unul dintre servitori, care stătea în preajmă,
i-a dat o palmă lui Isus, spunând:
A „Aşa răspunzi tu marelui preot?”
23 E Isus i-a răspuns:
 „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău!
Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?”
24 E Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.
Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui?

Nu sunt.
25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea.

Atunci ei i-au spus:
A „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?”
E El a negat şi a zis:
A „Nu sunt”.
26 E Unul dintre servitorii marelui preot,
o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis:
A „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”
27 E Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.

Împărăţia mea nu este din această lume.
28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu.
Era dimineaţă.
Dar ei nu au intrat în pretoriu,
ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele.
29 Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus:
A „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?”
30 E Au răspuns şi i-au zis:
P „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător,
nu l-am fi dat pe mâna ta”.
31 E Atunci, Pilat le-a zis:
A „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!”
E Iudeii i-au spus:
A „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”.
32 E Astfel trebuia să se împlinească cuvântul
pe care îl spusese el,
arătând de ce fel de moarte avea să moară.
33 Pilat a intrat din nou în pretoriu,
l-a chemat pe Isus şi i-a zis:
A „Tu eşti regele iudeilor?”
34 E Isus a răspuns:
  „De la tine însuţi spui aceasta
sau ţi-au spus alţii despre mine?”
35 E Pilat a răspuns:
A „Oare sunt eu iudeu?
Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea.
Ce ai făcut?”
36 E Isus a răspuns:
  „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta.
Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta,
slujitorii mei s-ar fi luptat
ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor.
Dar acum împărăţia mea nu este de aici”.
37 E Atunci Pilat i-a zis:
A „Aşadar eşti rege?”
E Isus i-a răspuns:
  „Tu spui că eu sunt rege.
Eu pentru aceasta m-am născut
şi pentru aceasta am venit în lume,
ca să dau mărturie despre adevăr.
Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.
38 E Pilat i-a zis:
A „Ce este adevărul?”
E După ce a spus aceasta,
a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
A „Eu nu găsesc în el nicio vină.
39 Dar este un obicei la voi ca de Paşte
să vă eliberez pe cineva;
aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
40 E Atunci au strigat din nou, spunând:
A „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”
E Iar Baraba era un tâlhar.
Te salut, regele ideilor!
19,1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit.
2 Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap
şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură;
3 apoi veneau la el şi spuneau:
A „Bucură-te, regele Iudeilor!”
E Şi-i dădeau palme.
4 Pilat a ieşit din nou şi le-a zis:
A „Iată, vi-l aduc afară
ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio vină!”
5 E Aşadar, Isus a ieşit afară
purtând coroana de spini şi haina de purpură.
Iar Pilat le-a zis:
A „Iată omul!”
6 E Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat:
P „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
E Pilat le-a zis:
A „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l,
pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!”
7 E Iudeii i-au răspuns:
P „Noi avem o Lege
şi după această Lege trebuie să moară,
pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.
8 E Când a auzit Pilat cuvintele acestea,
s-a înspăimântat şi mai mult.
9 A intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis:
A „De unde eşti tu?”
E Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10 Atunci Pilat i-a zis:
A „Mie nu-mi vorbeşti?
Nu ştii că eu am putere să te eliberez
şi am putere să te răstignesc?”
11 E Isus i-a răspuns:
  „Nu ai avea nicio putere asupra mea
dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus.
De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale
are un păcat mai mare”.
La moarte cu el!
La moarte cu el!

12 E De aceea, Pilat căuta să-l elibereze,
dar iudeii strigau, zicând:
P „Dacă-l eliberezi pe acesta,
nu eşti prietenul Cezarului.
Oricine se face pe sine rege se împotriveşte Cezarului”.
13 E Când a auzit Pilat cuvintele acestea,
l-a dus pe Isus afară
şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos”
– iar în ebraică, „Gabbatà”.
14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea.
Şi le-a spus iudeilor:
A „Iată-l pe regele vostru!”
15 E Atunci ei au strigat:
P „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!”
E Pilat le-a spus:
A „Să-l răstignesc pe regele vostru?”
E Arhiereii au răspuns:
P „Nu avem alt rege decât pe Cezar”.
16 E Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit.
Aşadar, l-au luat pe Isus.
L-au răstignit şi, împreună cu el, pe alţi doi.
17 Purtându-şi singur crucea,
a ieşit spre locul numit „al Craniului”,
care, în ebraică, este numit „Golgota”,
18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi,
de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc.
19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce.
Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”.
20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie,
pentru că locul unde a fost răstignit Isus
era aproape de cetate
şi era scris în ebraică, latină şi greacă.
21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat:
A „Nu scrie: «Regele iudeilor»,
ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”.
22 E Pilat a răspuns:
A „Ce-am scris, am scris”.
Au împărţit între ei hainele mele.
23 E După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus,
au luat hainele lui
şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica.
Însă tunica era fără cusătură,
ţesută dintr-o bucată, de sus până jos;
24 aşadar, au zis unii către alţii:
A „Să nu o rupem,
ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie!”
E Aceasta ca să se împlinească Scriptura:
„Au împărţit între ei hainele mele
şi pentru tunica mea au aruncat zaruri”.
Soldaţii au făcut toate acestea.
Iată-l pe fiul tău!
Iat-o pe mama ta!

25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus
şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui
şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei:
  „Femeie, iată-l pe fiul tău!”
27 E Apoi, i-a spus discipolului:
  „Iat-o pe mama ta!”
E Şi, din ceasul acela,
discipolul a luat-o acasă la el.
Totul s-a împlinit!
28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit,
ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis:
  „Mi-e sete”.
29 E Era acolo un vas plin cu oţet.
Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet
şi i l-au apropiat de gură.
30 După ce a luat oţetul, Isus a spus:
  „S-a împlinit!”
E Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.
Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.
A curs apă şi sânge.
31 Întrucât era Ziua Pregătirii,
ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta
– pentru că acea sâmbătă era zi mare –,
iudeii i-au cerut lui Pilat
să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo.
32 Atunci, au venit soldaţii,
au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi
şi ale celuilalt care era răstignit cu el.
33 Dar când au venit la Isus
şi au văzut că deja murise,
nu i-au zdrobit fluierele picioarelor,
34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă
şi îndată a ieşit sânge şi apă.
35 Cel care a văzut a dat mărturie
şi mărturia lui este adevărată;
el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi.
36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura:
„Nu i se va zdrobi niciun os”.
37 Iar în altă parte, Scriptura mai spune:
„Vor privi la cel pe care l-au străpuns”.
Au înfăşurat trupul lui Isus într-un giulgiu,
folosind miresme.

38 După acestea, Iosif din Arimateea,
care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor,
i-a cerut lui Pilat să ia trupul lui Isus.
Pilat i-a permis.
Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.
39 A venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea,
şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam de o sută de litre.
40 Ei au luat trupul lui Isus,
l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromate,
după cum este obiceiul de înmormântare la evrei.
41 În locul unde fusese răstignit Isus
era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou,
în care nu fusese pus nimeni niciodată.
42 Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor,
iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 52,13-53,12; Ps 30; Evr 4,14-16; 5,7-9; In 18,1-19,42

Pentru a aprofunda misterul care se împlineşte astăzi, să medităm câteva cuvinte ale lui Isus din timpul pătimirii sale.

Primul cuvânt oferit de Ioan este: „Pe cine căutaţi?” Cu această întrebare, Isus ia iniţiativa. La precizarea soldaţilor, răspunde: „Eu sunt”. Nu e nevoie ca ei să-l caute, pentru că el însuşi se prezintă: Isus din Nazaret. E un adjectiv mai degrabă umilitor: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”, s-a spus într-o anume zi. Şi acum, iată-l: suspectat, acuzat, arestatY „Eu sunt”. „Abia a spus: Eu sunt, iar ei, retrăgându-se, au căzut cu toţii la pământ”. În acest răspuns, Isus îşi manifestă gloria: „Eu sunt, Iahve”, teribilul nume al lui Dumnezeu, pe care evreii nu îndrăzneau nici măcar să-l pronunţe, impune atâta reverenţă şi teamă. Gloria lui Dumnezeu se manifestă în umilinţa Nazarineanului.

„Deci, dacă mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”. Bunul păstor îşi protejează turma, nu fuge, dar se gândeşte cum să-şi salveze oiţele. Ioan comentează: „Ca să se împlinească cuvântul care a spus: Din cei pe care mi i-ai dat nu am pierdut pe nici unul”.

Petru vrea să-l apere pe Isus, dar el îl dojeneşte: „Bagă-ţi sabia în teacă; nu trebuie oare să beau paharul pe care mi l-a dat Tatăl?” Aici, cu o mare forţă, Isus îşi exprimă iubirea faţă de Tatăl: paharul este un dar al Tatălui său. Câtă iubire este necesară pentru a putea recunoaşte în încercări, în suferinţe, un dar extraordinar al Tatălui, o promisiune de fecunditate! Să-i cerem lui Isus să repete acest cuvânt inimii noastre, căci el ne aduce atâta lumină în încercări.

Din proces să medităm un singur cuvânt: „Eu sunt rege. Pentru aceasta m-am născut şi am venit în lume: pentru a da mărturie despre adevăr. Cine este în adevăr ascultă glasul meu”. Acest cuvânt este o chemare plină de speranţă. Ea vrea un răspuns pozitiv şi invită, de asemenea, la un examen de conştiinţă. Nouă ne pare că suntem din adevărY Dar Isus vrea un răspuns total, fără compromisuri.

Adevărul este revelat în Fericiri: „Fericiţi cei săraci, fericiţi cei care plâng, fericiţi cei blânzi, fericiţi cei milostivi, fericiţi cei persecutaţiY„, cărora lumea li se opune: „Fericiţi cei bogaţi, fericiţi cei puternici, cei care pot să facă propria voinţă, cei care pot să stăpâneascăY„. Adevărul lui Isus dă complet peste cap maximele lumii, aprecierile ei, şi se manifestă pe deplin în timpul pătimirii: fericit cel care se lasă despuiat de toate, fericit cel care se dăruieşte cu totul pe sine însuşiY Acum, cine este din adevăr primeşte acest mesaj.

Avem apoi cuvântul lui Isus către mama sa: „Femeie, iată fiul tău”. Isus îi cere Mariei desprinderea cea mai dureroasă, renunţarea la maternitatea fizică, dar, în acelaşi timp, o uneşte cu dânsul mai profund ca niciodată. Isus este răstignit, a dăruit cu adevărat totul; pentru a fi unită cu el, Maria trebuie să dea totul, să-l dea pe Fiul ei. Isus, de pe cruce, îi atrage pe toţi la sine; Maria îl pierde pe Isus şi îl regăseşte în toţi, renunţă la maternitatea fizică şi primeşte o maternitate universală, este mama vieţii noi pe care oamenii o primesc din sacrificiul lui Isus.

„Mi-e sete!” Ioan precizează că Isus a spus aceste cuvinte „pentru a se împlini Scriptura”. Este ascultarea extremă faţă de voinţa Tatălui. Acest strigăt să intre în inima noastră şi să facă să izvorască în ea dorinţele cele mai sfinte. Şi iată cuvântul extrem: „Totul s-a împlinit”. Trebuie să recunoaştem cu profundă recunoştinţă şi compasiune: cu adevărat Isus „ne-a iubit până la sfârşit”. Acum totul s-a sfârşit, nu mai poate fi altă acţiune mai mare pentru gloria Tatălui şi pentru mântuirea noastră.

Spune Scriptura: „Dumnezeu, în a şaptea zi, a terminat lucrarea pe care a făcut-o” (Gen 2,2). Într-un oarecare sens, am putea spune că Dumnezeu nu-şi terminase încă opera, dar împlinise numai prima parte a creaţiei omului; acum ne-a conferit plinătatea vieţii, în această moarte care se deschide spre înviere.