en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Atanasia din Egina

 Liturghierul Roman

Marţi din Octava Pastelui 

Ant. la intrare 
Domnul i-a adăpat cu apa înţelepciunii; 
el se va statornici în mijlocul lor şi nu se va îndepărta. 
Le va da mărire veşnică, aleluia.         Cf. Sir 15,3-4 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tu ne-ai vindecat prin tainele pascale; 
te rugăm, binecuvântează poporul tău cu darurile cereşti, 
ca, dobândind libertatea deplină, să ajungă, în ceruri, 
la bucuria pe care o gustă deja aici, pe pământ. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
primeşte cu îndurare darurile familiei tale 
şi păstreaz-o sub ocrotirea ta, 
ca să nu piardă harurile pe care i le-ai dat şi să ajungă la fericirea veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
   
Ant. la Împărtăşanie 
Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, 
unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu; 
cugetaţi la cele de sus, aleluia.         Col 3,1-2 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Ascultă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, 
care ne-ai făcut părtaşi de darul desăvârşit al Botezului; 
lucrează necontenit în inimile noastre, 
ca să ne învrednicim de fericirea veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru.
 

Lectionar

 Maria Magdalena inaugurează noua sa viaţă ca martor al Celui Înviat. Trebuie să meargă să anunţe fraţilor săi vestea cea mare. Nu poate să o ţină numai pentru sine, trebuie să o împărtăşească. “Spune-ne Marie, ce ai văzut în drumul tău? L-am văzut pe Domnul, am văzut mormântul gol, i-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul şi veşmintele: bucuria şi speranţa mea a înviat!”.

LECTURA I
Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi
să se boteze în numele lui Isus Cristos!
Citire din Faptele Apostolilor 2,36-41

36
 În ziua de Rusalii,
Petru le-a spus iudeilor:
„Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel
că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos
pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”!
37 Când au auzit au fost pătrunşi la inimă
şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli:
„Ce să facem, fraţilor?”
38 Petru le-a zis:
„Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi
să se boteze în numele lui Isus Cristos
spre iertarea păcatelor voastre
şi veţi primi darul Duhului Sfânt!
39 Căci promisiunea este pentru voi,
pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe,
pe oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”.
40 Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna, zicând:
„Salvaţi-vă de această generaţie perversă!”
41 Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi.
Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 5b)

R
.: Plin este pământul
de bunătatea Domnului.
sau
Aleluia!

4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletele lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
după cum şi noi am sperat în tine! R.

Secvenţa, la alegere, pag. 420.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia)

EVANGHELIA
Le-a vestit că l-a văzut pe Domnul
şi că el i-a spus acestea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 20,11-18

11
 În acel timp,
Maria stătea lângă mormânt, afară,
şi plângea.
În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt
12 şi a văzut doi îngeri în haine albe
care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus,
unul la cap şi altul, la picioare.
13 Ei i-au zis:
„Femeie, de ce plângi?”
Ea le-a spus:
„L-au luat pe Domnul meu
şi nu ştiu unde l-au pus”.
14 Spunând acestea şi întorcându-se,
l-a văzut pe Isus stând în picioare,
dar nu ştia că este Isus.
15 Isus i-a zis:
„Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?”
Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus:
„Domnule, dacă tu l-ai dus,
spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!”
16 Isus i-a zis: „Maria!”
Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte:
„Rabbuni!” – care înseamnă „Învăţătorule!”
17 Isus i-a zis:
„Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl,
dar du-te la fraţii mei şi spune-le:
«Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru,
la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!»”.
18 Maria Magdalena a venit la discipoli
şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul
şi că el i-a spus acestea.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 2,36-41; Ps 32; In 20,11-18

Evanghelia de astăzi este impresionantă şi admirabilă în simplitatea ei.

Maria e cufundată în durere şi plânge alături de mormântul gol. Plânge din motivul care ar trebui s-o umple de bucurie, dar ea nu-l ştie, nu-l poate şti încă. Sfântul Grigore admiră această femeie atât de credincioasă, care rămâne lângă mormânt. Apostolii au venit şi apoi au plecat: Maria rămâne acolo, motivată de un afect profund, care pentru moment e numai uman, dar care o pregăteşte pentru întâlnirea cu Domnul înviat.

E necesar ca durerea să-i atingă inima pentru ca aceasta să poată fi umplută de bucuria supranaturală. Chiar şi pentru noi este aşa. Ne plângem în tristeţe şi, în schimb, am avea un profund motiv de bucurie, pentru bucuria pe care Domnul ne-o pregăteşte. Acea durere e necesară pentru a ne atinge inima pregătind-o pentru o bucurie desăvârşită.

Isus este acolo şi Maria nu-l recunoaşte, nu-şi dă seama că este el, pentru că ea este cufundată în închipuirea ei omenească: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. Este raţionamentul ei, este iluzia ei. Nu a greşit cu totul, pentru că în ea există o afecţiune profundă, dar trebuie să se convertească: ea caută un mort şi nu ştie că trebuie să caute pe cineva viu.

Numai Isus poate să opereze această convertire: e necesar ca el să-şi cheme pe nume oiţa: „Maria!” Şi atunci totul se schimbă. Şi cu noi Isus lucrează astfel. Noi nu putem face altceva decât să plângem când căutăm în noapte. Dar la momentul oportun, Isus atinge inima noastră, ne mişcă din interior şi atunci îl recunoaştem: „Rabboni! Învăţătorule!”

„Mergi la fraţii mei şi le spuneY„. Înainte de înviere, Isus nu li se mai adresase niciodată discipolilor săi cu acest cuvânt: „fraţi”; acum o face, căci pătimirea l-a apropiat de noi într-un mod cu totul excepţional.

După înviere ar putea părea mai îndepărtat de noi, pentru că este în glorie, dar, dimpotrivă, el ne arată că este mai aproape: el devine fratele nostru care ne conduce la Tatăl, Tatăl său şi al nostru, Dumnezeul său şi al nostru.

Dumnezeu să ne dea bucuria de a-l recunoaşte: „L-am văzut pe Domnul!” dincolo de iluziile noastre, de dorinţele noastre prea umane, pentru ca bucuria noastră să fie deplină şi nimeni să nu ne poată lipsi vreodată de ea.