en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Leon al IX-lea, pp.

 Liturghierul Roman

Miercuri din Octava Pastelui 

Ant. la intrare 
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, 
moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi 
de la crearea lumii, aleluia.         Cf. Mt 25,34 
 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tu ne dai bucuria 
de a sărbători în fiecare an învierea Domnului; 
te rugăm să ne dăruieşti cu bunătate harul, ca, 
prin sărbătorile pe care le celebrăm în timp, 
să ne învrednicim a ajunge la bucuriile veşnice. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
  
ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, te rugăm, 
jertfa orânduită spre răscumpărarea omenirii 
şi, împăcat prin ea, 
înfăptuieşte în noi mântuirea trupului şi a sufletului. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
    
Ant. la Împărtăşanie 
Ucenicii l-au recunoscut pe Domnul Isus 
la frângerea pâinii, aleluia.         Cf. Lc 24,35 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, 
ca primirea preasfântului trup şi sânge al Fiului tău 
să ne cureţe de toată întinarea omului vechi 
şi să ne transforme în făptură nouă. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 După mulţi ani, sfântul Luca povesteşte ce s-a întâmplat în seara de Paşti. El scrie unor creştini care nu reuşesc întotdeauna să-l descopere pe Isus în viaţa lor. Le arată că îl pot întâlni – ca şi acei ucenici descurajaţi care se întorceau la Emaus – prin primirea celuilalt, prin dialog, ospitalitate, citirea Sfintei Scripturi, împărţirea pâinii şi a Euharistiei.

LECTURA I
Ceea ce am, aceea îţi dau:
în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!
Citire din Faptele Apostolilor 3,1-10

1 În zilele acelea,
Petru şi Ioan urcau la templu
pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.
2 Atunci era dus un om, olog din naştere,
pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului,
numită „Cea Frumoasă”,
ca să ceară pomană de la cei care intrau în templu.
3 Văzându-i pe Petru şi pe Ioan
care aveau de gând să intre în templu,
el le-a cerut să-i dea de pomană.
4 Petru şi-a aţintit privirea asupra lui
şi, împreună cu Ioan, i-a zis:
„Uită-te la noi!”
5 El i-a privit cu atenţie,
aşteptând să primească ceva de la ei.
6 Dar Petru i-a zis:
„Argint şi aur nu am,
însă ceea ce am, aceea îţi dau:
în numele lui Isus Cristos Nazarineanul,
ridică-te şi umblă!”
7 Şi, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat.
Îndată i s-au întărit picioarele şi gleznele
8 şi, sărind în picioare, a început să umble.
A intrat cu ei în templu
umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu.
9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-l pe Dumnezeu
10 şi l-au recunoscut:
el era acela care şedea la Poarta cea Frumoasă a templului
ca să ceară pomană.
Au fost cuprinşi de teamă şi uimire
pentru cele ce i se întâmplaseră.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 3b)

R
.: Să se bucure inima
celor care îl caută pe Domnul!
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale! R.

3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 420.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia)

EVANGHELIA
L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 24,13-35

13 În aceeaşi zi, prima a săptămânii,
iată că doi dintre discipolii lui Isus
se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus,
care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim.
14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.
15 Pe când vorbeau şi se întrebau,
Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască.
17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte
pe care le schimbaţi între voi pe drum?”
Ei s-au oprit trişti.
18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus:
„Numai tu eşti străin în Ierusalim
şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?”
19 El le-a zis: „Ce anume?”
Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul,
care era profet puternic în faptă şi cuvânt
înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri
l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit.
21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul;
dar, cu toate acestea,
iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri!
22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit.
Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă
23 şi, negăsind trupul lui,
au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri
care spun că el este viu.
24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt
şi au găsit aşa cum au spus femeile,
dar pe el nu l-au văzut”.
25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă
în a crede toate cele spuse de profeţi!
26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea
şi să intre în gloria sa?”
27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii,
le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.
28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau,
el s-a făcut că merge mai departe.
29 Dar ei l-au îndemnat insistent:
„Rămâi cu noi, pentru că este seară
şi ziua e de acum pe sfârşite!”
Atunci a intrat să rămână cu ei.
30 Şi, pe când stătea la masă cu ei,
luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor.
31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut,
dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32 Iar ei spuneau unul către altul:
„Oare nu ne ardea inima în noi
când ne vorbea pe drumşi ne explica Scripturile?”
33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim.
I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei,
34 care le-au zis:
„Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”.
35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum
şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 3,1-10; Ps 104; Lc 24,13-35

Reîntâlnim astăzi relatarea lucană a celor doi discipoli din Emaus care este preţioasă pentru noi, nu numai întrucât corespunde sentimentelor noastre, ci şi pentru motivul că este construită oarecum ca o Liturghie.

De atâtea ori în faţa misterului lui Cristos suntem debusolaţi, trişti, mergem înainte cu bunul-simţ, îndepărtându-ne de Ierusalim. Avem atunci nevoie de prezenţa lui Cristos care să ne lumineze, să ne încălzească şi să ne readucă la Ierusalim, adică spre viaţa noastră zilnică de mărturie, profund transformaţi.

Ajungem la Liturghia duminicală cu preocupările noastre, cu dificultăţile noastre, chiar dacă cu inima grea şi blocată, asemenea celor doi ucenici de la Emaus.

Şi ne întâmpină liturgia cuvântului: Isus ne explică Scripturile. Fără cuvântul său noi am rămâne orbi, nu am înţelege nimic. Dar dacă, începând cu Moise şi profeţii, ne explică, în toate, Scripturile referitoare la el, inimile noastre ard şi ochii noştri se luminează.

Apoi vine a doua parte a Liturghiei, liturgia euharistică, sacrificiul: Isus ia pâinea, o binecuvântează, o frânge şi o distribuie. „Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut”.

Luca ne povesteşte un fapt care s-a întâmplat, dar nu numai, el se adresează în acelaşi timp tuturor creştinilor şi îi invită să-l recunoască pe Cristos „frângând pâinea”, în Euharistie, care este cu adevărat prezenţa lui Cristos înviat în mijlocul nostru.

Liturghia este desigur memorialul sacrificiului, dar este în acelaşi timp prezenţa sa vie, prin care ne comunică viaţa sa nouă. Este Cristos cel înviat care ni se dăruieşte. A înviat pentru că a suferit şi a înnoit omul prin sacrificiul său: pentru aceasta el poate face ca noi să trăim împreună cu el noutatea vieţii. Tot misterul pascal se reînnoieşte la Liturghie.

Să cerem Domnului harul unei credinţe vii în prezenţa sa în Liturghie: el este în cuvântul său, el este în Euharistie, cu trupul său înviat care păstrează semnele glorioase ale pătimirii sale.