en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu). II
Lectionar
2Sam 1,1-4.11-12.19.23-27: Cum au cãzut aceşti eroi!
Ps 79: Fã sã strãluceascã faţa ta, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
Mc 3,20-21: Ai sãi au venit sã punã mâna pe el, cãci spuneau cã şi-a ieşit din fire.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Anicet, pp.; Marcian, călug.

 Liturghierul Roman

Joi din Octava Pastelui 

Ant. la intrare 
Toţi preamăresc într-un cuget biruinţa ta, Doamne, 
căci înţelepciunea a dezlegat limba celor muţi 
şi pruncilor le-a dăruit vorbire curgătoare, aleluia.         Înţ 10,20 21 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai adunat laolaltă mulţimea popoarelor,
pentru ca împreună să preamărească numele tău; 
dă-le tuturor celor renăscuţi prin apa Botezului, harul 
să poarte în cuget aceeaşi credinţă şi să arate în fapte aceeaşi iubire. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, cu bunătate 
darurile pe care ţi le aducem ca mulţumire 
pentru aceia pe care i-ai renăscut prin Botez; 
te rugăm să ne dăruieşti şi nouă cât mai grabnic ajutorul tău ceresc. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
   
Ant. la Împărtăşanie 
Popor luat în stăpânire de Domnul, 
vesteşte faptele măreţe ale aceluia care te-a chemat din întuneric 
la minunata sa lumină, aleluia!         Cf. 1Pt 2,9 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
scultă-ne, Doamne, rugăciunile, 
pentru ca acest schimb tainic, 
prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră, 
să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum si să ne dobândească bucuriile veşnice.

Lectionar

 Odată cu înmormântarea lui Isus, ucenicii şi-au înmormântat şi speranţele. Dar deodată, el este aici, “în mijlocul lor”. Cel mort, cel răstignit, cel înmormântat, este aici, e viu! “Pipăiţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase cum vedeţi că am eu” şi, chiar dacă ei sunt nebuni de veselie, pentru a le mai da o dovadă, Isus “a mâncat înaintea ochilor lor”. Ochii lor sunt acum ochii credinţei noastre.

LECTURA I
Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă,
dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.
Citire din Faptele Apostolilor 3,11-26

11
 În zilele acelea, întrucât ologul vindecat
se ţinea de Petru şi de Ioan,
tot poporul, cuprins de uimire,
a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon”.
12 Petru, văzând aceasta, s-a adresat poporului:
„Bărbaţi israeliţi! De ce vă miraţi de lucrul acesta?
De ce vă uitaţi aşa la noi,
ca şi cum prin puterea şi cucernicia noastră
l-am fi făcut pe acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Abraham,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob,
Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus
pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat
şi l-aţi renegat înaintea lui,
pe când el judecase să-l elibereze.
14 Voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept
şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal.
15 Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă,
dar Dumnezeu l-a înviat din morţi
pe acesta căruia noi îi suntem martori.
16 Prin credinţa în numele lui, omul acesta,
pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, a fost întărit;
numele lui Isus şi credinţa în el i-au dat acestuia
vindecarea deplină înaintea voastră, a tuturor.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta,
la fel ca şi conducătorii voştri,
18 dar Dumnezeu a împlinit astfel
ceea ce promisese de mai înainte prin gura tuturor profeţilor
că Unsul său va suferi.
19 Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă
pentru ca păcatele voastre să fie iertate,
20 ca să vină timpuri de odihnă de la Domnul
şi să-l trimită pe cel ce v-a fost hotărât de mai înainte,
pe Cristos Isus,
21 pe care cerul trebuie să-l primească
până în timpurile restabilirii tuturor lucrurilor
despre care a vorbit Dumnezeu
prin gura sfinţilor săi profeţi din veşnicie!
22 Căci Moise a spus: «Domnul Dumnezeul vostru
va ridica pentru voi, dintre fraţii voştri, un profet ca mine;
voi să-l ascultaţi în toate câte vi le va spune!
23 Oricine nu va asculta de acel profet
va fi nimicit din popor».
24 Dar şi toţi profeţii, începând de la Samuel
şi de la toţi cei care au vorbit,
au vestit şi aceste zile.
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai alianţei
pe care Dumnezeu a încheiat-o cu părinţii voştri
când i-a spus lui Abraham: «Prin descendenţa ta
vor fi binecuvântate toate familiile pământului».
26 Înviindu-l pe Fiul său,Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi
ca să vă binecuvânteze
şi fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 8,2a şi 5.6-7.8-9 (R.: 2a)

R
.: Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
sau:
Aleluia!

2a Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
5 Mă întreb: „Ce este omul, că te gândeşti la el,
sau fiul omului, că-l iei în seamă?” R.

6 L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri,
l-ai încununat cu cinste şi măreţie.
7 L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui. R.

8 Oile şi boii laolaltă,
precum şi animalele câmpului,
9 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile apelor. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 420.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere
şi să învie din morţi a treia zi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 24,35-48

35
 În acel timp,
discipolii le-au povestit cele de pe drum
şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
36 Pe când vorbeau ei acestea,
Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus:
„Pace vouă!”
37 Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh,
38 dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat
şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră?
39 Priviţi mâinile şi picioarele mele,
căci eu sunt!
Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase
cum mă vedeţi pe mine că am!”
40 Şi, spunând acestea,
le-a arătat mâinile şi picioarele.
41 Însă pentru că ei, de bucurie,
încă nu credeau şi se mirau,
Isus le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript.
43 Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor.
44 Apoi le-a spus:
„Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus
când încă eram cu voi;
că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine
în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”.
45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile
46 şi le-a spus: „Aşa este scris:
Cristos trebuia să sufere
şi să învie din morţi a treia zi
47 şi să fie predicată convertirea în numele lui
spre iertarea păcatelor la toate neamurile.
Începând din Ierusalim,
48 voi veţi fi martorii acestor lucruri”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 3,11-26; Ps 8; Lc 24,35-48

Apariţia lui Isus în „persoană” în mijlocul discipolilor săi este atât de neaşteptată încât ei nu pot să creadă: îl consideră o fantasmă. Dar Isus îi ajută să-l recunoască prin semne foarte reale: „Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt!” Ceea ce ei văd este tocmai trupul care a fost răstignit, care a fost străpuns. Dumnezeu, în Cristos, a dat început noii creaţii: a luat trup omenesc şi a făcut din el un trup spiritual, dar care este o continuare a celui dintâi.

Aş vrea însă să mă opresc asupra unui alt cuvânt din această evanghelie: „Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile”. Este marea revelaţie a Noului Testament: învierea lui Isus dă un sens nou, un sens definitiv Scripturilor. Toate lucrurile care păreau enigmatice, obscure, devin luminoase, clare, ca profeţia învierii lui Isus.

În Scripturi într-adevăr, multe lucruri anunţă învierea lui Cristos, vorbesc despre ea, multe lucruri sunt figura patimii şi a învierii. Desigur că acestea nu puteau reprezenta tot misterul: erau doar o imagine anticipată şi deci imperfectă. Când Isus a înviat, atunci apare clar că toate Scripturile, acele naraţiuni, acei psalmi, erau profeţia misterului central: patima şi învierea lui Cristos.

Să dăm câteva exemple, ţinând cont că atunci când patima este reprezentată în mod real, învierea nu poate să fie la fel, pentru că, astfel, am avea tot misterul. Şi invers, când este mai bine reprezentată învierea, atunci nu este reprezentată la fel moartea.

Mă explic. În cazul lui Abel, Abel ucis de fratele său este figura lui Cristos în patima şi moartea sa. După moartea lui Abel, Dumnezeu spune lui Cain: „Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine”: Abel, mort, vorbeşte încă. Aici Noul Testament a văzut o figură a învierii, dar este o figură foarte palidă: e ceva din Abel care trăieşte şi vorbeşte încă după moartea sa, dar nu este Abel cel viu care se prezintă în faţa lui Cain.

Alt exemplu: sacrificiul lui Isaac. Aici învierea este reprezentată mai real, pentru că după sacrificiu Isaac este viu, Abraham are din nou propriul fiu. Moartea în schimb, adevărata moarte nu există: Abraham ridică braţul pentru a-l ucide, dar nu ucide, sacrificiul rămâne doar simbolic.

Chiar şi istoria lui Iosif este figura morţii şi învierii lui Cristos. Iosif, viu, îi primeşte pe fraţii săi care voiau să-l ucidă din invidie faţă de dânsul, aşa cum Cristos i-a primit pe toţi fraţii săi după pătimirea suferită pentru păcatele lor. Iosif deschide pentru fraţii săi bogăţiile unei lumi noi, aşa cum Cristos le deschide oamenilor bogăţiile împărăţiei lui Dumnezeu.

Şi în această relatare moartea nu este cu adevărat actualizată. Iosif a fost ucis în mod simbolic, a fost aruncat în fântână ca un mort în mormânt, tatăl său a primit hainele sale pline de sânge, dar în realitate el nu era mort.

Multe alte simboluri reprezintă într-un mod pregătitor marele mister al Paştelui, cum este şi istoria poporului lui Dumnezeu, a templului care a fost distrus şi reconstruit după exil.

După această milenară pregătire, în Cristos se împlineşte definitiv misterul şi sunt înţelese toate profeţiile şi prefigurările.

Să-i cerem lui Isus cel înviat să ne deschidă minţile pentru a înţelege Scripturile şi să putem admira cu recunoştinţă şi iubire marele mister care s-a împlinit în el pentru mântuirea noastră.